Un proiect babilonic sau babilonia unui proiect

Prin dimensiunile sale, proiectul european Nabucco poate fi comparat cu Turnul lui Babel, evolutia sa confuza creand uneori impresia unei adevarate babilonii.

Faimosul rege Nabucodonosor, creator al gradinilor suspendate in secolul VI i.Hr., dupa ce l-a inspirat pe Verdi in opera Nabucco, ofera acum numele unui faimos proiect energetic european, confirmand indirect radacinile biblice ale Uniunii.

De cand Rusia a intrerupt temporar livrarile de gaze spre Europa, la sfarsitul anului 2005, o adevarata babilonie a resurselor alternative si a politicii energetice europene a dat nastere la noi idei si proiecte. Dupa ce presedintele Putin a batut palma cu cancelarul Schröder pentru conducta baltica, iar premierul ungur a calificat proiectul Nabucco drept un „vis” , babilonia a continuat, nu din cauza multilingvismului care a distrus Turnul lui Babel, ci a multipolaritatii opiniilor. In timp ce U.E. isi definea timid o potentiala politica energetica, intre statele membre continuau disensiunile, iar Rusia semna intelegeri cu Grecia, Bulgaria, Kazahstanul si Turkmenistanul, se intelegea cu Turcia in privinta conductei „Blue Stream” si proiecta o noua conducta spre Balcani, traversand Marea Neagra.

Suspendand negocierile cu Gaz de France privind Nabucco, drept reactie la recunoasterea de catre Franta a asa zisului genocid impotriva armenilor in timpul ocupatiei otomane, Turcia inducea noi complicatii politice.

La toate acestea se adauga rolul Statelor Unite, care nu se grabesc cu investitiile intr-un asemenea proiect, pana nu se clarifica atitudinea Iranului fata de comunitatea internationala.

Uitat pe lista prioritatilor energetice europene, Nabucco asteapta un nou impuls, pe care nimeni nu se grabeste sa i-l dea.

Ezitari

Nimeni nu ia taurul de coarne in privinta conductei Nabucco, desi se recunoaste drept singura formula care ar evita total dependenta de gazul rusesc. In primul rand ramane confuza sursa, atata timp cat Irakul este instabil, Iranul are situatia lui specifica, iar Azerbaidjanul nu pare a dispune de suficiente resurse pentru a justifica investitia. Ar mai fi Kazahstanul si Turkmenistanul, dar ele sunt prea dependente de Rusia. Egiptul si Arabia Saudita ar necesita infrastructuri extrem de costisitoare.

In al doilea rand, statele de pe traseu par a avea alte prioritati. Ungaria, prin vocea premierului, s-a cam distantat de proiect, Austria este suficient de centrala, cu potential acces si la alte conducte in devenire, pentru a nu se face „varful de lance al proiectului”, iar Bulgaria cocheteaza cu Rusia pe alte proiecte energetice. Doar Romania ar ramane potentialul avocat ferm al proiectului. Privind jumatatea plina a paharului, are si argumente: pana la finalizarea conductei, Iranul si Irakul pot iesi din penumbra politica oferind materia prima necesara, Azerbaidjanul isi va dezvolta capacitatile de extractie, Turcia se va apropia de U.E. si va fi mai interesata de proiectele Uniunii, iar premierul ungar ar putea sa revina asupra afirmatiilor, sub presiunea „metodei comunitare”.

Nabucco – parte a programului Trans European Network (TEN)

Proiectul Nabucco, in valoare de 4,6 mld. €, estimat a fi terminat in anul 2011 (daca lucrarile ar incepe in 2008) constituie un exemplu concret de implicare economica a U.E. la Marea Neagra, fiind mentionat in documentele strategice ale Comisiei Europene . Conducta se va conecta langa Erzurum la gazoductul Tabriz – Erzurum si la cel din Sudul Caucazului, facand conexiunea cu proiectata magistrala de gaz transcaspica. Terminalul de destinatie ar urma sa alimenteze complexul gazier austriac Baumgarten. Studiul de fezabilitate al noului consortiu denumit „Nabucco Gas Pipeline International Ltd.” a fost realizat in anul 2004, cu finantare comunitara.

Ca date de baza, conducta va furniza pe piata U.E. gaze naturale din regiunea Marii Caspice, Irak, Iran sau Egipt, parcurgand 3.400 km. Societatea romana Transgaz, operator national de distributie a gazelor naturale, detine 20 % din noul consortiu. Initial capacitatea de transport a Nabuco ar fi de 4,5 miliarde m.c. pe an, cu potential de crestere pana la 30 mld. m.c./an la orizontul anului 2020. Fiecare stat isi va construi tronsonul care ii traverseaza teritoriul.

Pe 28 iunie 2005, la Viena, s-a semnat acordul de asociere intre firmele partenere la proiectul conductei Nabucco: OMV – Austria, Botas – Turcia, Bulgargaz – Bulgaria, Transgaz – Romania si MOL – Ungaria. Firmele franceze Gaz de France si Total, precum si cele germane E.ON Ruhrgas si RWE s-au aratat interesate sa preia si ele actiuni in consortiu. Concernul rusesc Gazprom ignora deocamdata proiectul, sau cauta sa-l concureze printr-o noua sectiune a „Blue Stream” , insa este posibil ca, daca proiectul va demara, sa aplice formula o cetate puternica nu trebuie sa fie o cetate dusmana » si sa intre in joc.

Sper ca, pompand energie regizorala pe conductele decizionale ale U.E., comisarul Andris Piebalgs sa-i scrie lui Jozias Van Aartsen partitura de „bariton in opera Nabucco” asa incat in 2008 sa auzim uvertura unui spectacol „in 5 tronsoane” pus in scena securitatii energetice europene.

O analiza de Radu Serban, publicata si in "Tribuna economica". Radu Serban este adjunct al sefului de Misiune a Romaniei in Belgia, dar a scris acest articol in nume personal.