Špidla: Comportamentul responsabil social reprezinta o puternica motivatie in afaceri CSR in UE CSR : Integrare uniunea europeana stiri UE eveniment finantari aderare joburi

Home > CSR > CSR in UE > Špidla: Comportamentul responsabil social reprezinta o puternica motivatie in afaceri

Špidla: Comportamentul responsabil social reprezinta o puternica motivatie in afaceri

Publicat: 26 Septembrie 2007 @ 13:23

Vladimír Špidla, Comisarul European pentru Ocuparea Fortei de Munca, Afaceri Sociale si Oportunitati Egale, a discutat cu EurActiv Cehia despre responsabilitatea sociala corporatista (CSR) si flexicuritate. Ambele concepte raman relativ necunoscute noilor state membre in timp ce sunt promovate de catre Comisia Europeana.

Foto: Comisia Europeana

EurActiv: In timpul vizitei dumneavoastra la Praga, ati sustinut un discurs despre responsabilitatea sociala corporatista (CSR). Companiile care urmeaza aceasta abordare urmaresc sa actioneze responsabil atat in interiorul lor (prin investitia in aptitudinile si pregatirea angajatilor lor) cat si in afara lor (de exemplu prin angajarea persoanelor cu dizabilitati sau prin utilizarea in mod responsabil a resurselor ce respecta mediul inconjurator). Totusi, acest concept, in pofida sustinerii sale de catre Comisia Europeana, pare sa fie oarecum putin cunoscut noilor tari membre. Ne puteti spune care sunt posibilele motive ale acestui fapt?

Vladimir Spidla: In opinia mea, aceasta situatie tine de istoria economica si politica a fiecarei tari, cat si de subestimarea diferitelor aspecte ale fiecarei afaceri in parte; rezultatul afacerilor, daca acestea au succes si pot dainui in timp, depinde nu numai de buna calitate a unui produs, de un mediu de buna calitate, dar si de calitatea relatiilor stabilite in interiorul unei retele sociale si intre oameni. In final, afacerile sunt un lucru firesc pentru oameni, nu numai un fenomen natural.

EA: In noile tari membre comportamentul responsabil social este adus de companiile multinationale. Credeti ca acestea pot inspira afacerile locale in adoptarea aceleiasi politici?

VS: Desigur, avand in vedere ca multinationalele, care adopta responsabilitatea sociala prin filialele lor, aplica o combinatie de motive. Din punctul meu de vedere, unul dintre aceste motive mereu prezente si foarte inradacinate este cel etic - considerand ca etica in afaceri exista iar afacerile care nu iau in considerare oamenii sau mediul sunt lipsite de etica si creativitate. Acest gen de afaceri nu concorda nici cu interpretarea moderna a ideii de afaceri, nici cu interpretarea clasica pe care se bazeaza capitalismul clasic, asa-numita etica protestanta. Afacerile au o parte etica prezenta acolo, care este puternica. Ea nu poate fi subestimata si nici ignorata…
Pe de alta parte, mai exista motivatia afacerilor, fiind absolut clar ca firmele care aplica acest principiu au mai mult succes. De exemplu, in prezent, se poate afirma ca inca mai lipsesc sansele egale intre femei si barbati in privinta carierei, a statutului etc. Am remarcat o discutie cu o mare firma franceza care aplica intensiv conceptul de sanse egale, mai ales in privinta egalitatii dintre barbati si femei. Reprezentantii acestei firme mi-au relatat urmatoarele: „Putem numara: 60% din absolventii de studii superioare sunt femei. Mai presus de toate, populatia imbatraneste si vom avea nevoie de muncitori calificati. Prin cultivarea unei imagini prietenoase cu privire la femei, vom avea un avantaj competitiv.” Altfel spus, acesta este un motiv puternic in afaceri.

EA: In timp ce beneficiile comportamentului responsabil social sunt mari, se pare ca pe termen scurt costurile sunt foarte ridicate. Poate crea acest fapt un obstacol in calea intreprinderilor mici si mijlocii? Aceasta abordare este cumva potrivita numai marilor intreprinderi?

VS: Nu, deoarece este doar o chestiune de abordare. Permiteti-mi sa va dau un alt exemplu. In momentul in care o firma responsabila social decide sa isi deschida portile persoanelor cu dizabilitati, sunt necesare unele modificari - tehnice si organizatorice. Aceste modificari se vor reflecta firesc in costuri dar costurile sunt depasite de beneficiile care vor aparea, deoarece oamenii recrutati ca sursa suplimentara vor avea abilitati care pot fi constientizate impreuna iar firma va putea avea un avantaj comparativ pe piata. Ceea ce va spun nu este fictiune. Am dat recent peste exemplul firmei daneze de IT Specialisterne care angajeaza numai persoane suferinde de autism. Pe scurt, ei se concentreaza asupra activitatilor pe care persoanele cu acest diagnostic se pot plia la un nivel mai ridicat decat alte persoane fara handicap – adica de exemplu rutina controlului unui sistem informatic sau de date. In aceasta privinta, compania daneza Specialisterne a dobandit un mare succes. In acest moment ei se pregatesc sa intre pe piata suedeza si se asteapta crearea a inca 1.000 locuri de munca pentru persoane cu autism din intreaga lume.

Dar sa ne intoarcem la intrebarea dumneavoastra: cand acordarea de oportunitati egale devine o strategie pe termen lung, costurile sunt relativ mici – mult mai mici decat am crede. Va pot oferi un alt exemplu, cel al unui oras ceh care dorea sa scape de balustrade – oamenii de acolo doreau sa scoata balustradele din intregul oras – avand in vedere ca orasul reprezenta un obiectiv turistic si statiune, ei au dorit eliminarea tuturor balustradelor din oras, iar eu le-am spus: „Cred ca v-a costat o multime de bani”. Ei mi-au infirmat presupunerea: „Deloc, pentru ca atunci sapam pentru a renova canalizarea si in plus am instalat niste borduri fara balustrade". Astfel, prin includerea principiului oportunitatilor egale in planul general, costurile se diminueaza considerabil. Nu spun despre costuri ca sunt inexistente – fiecare cost este bine cantarit in beneficii iar cand aceasta abordare face parte dintr-o strategie, balanta cost-beneficiu inclina spre beneficiu. (in mod clar, de altfel).

EA: In martie 2006, Comisia Europeana a venit cu un plan de „transformare a Europei intr-un pol al excelentei in CSR” si a lansat „Alianta pentru CSR” unificand firmele responsabile social pe baza de voluntariat. Ce rezultate a avut pana acum aceasta initiativa?

VS: Pot spune ca rezultatele inregistrate au fost foarte bune. O initiativa se aplica, se dezvolta si se reflecta in diverse operatiuni de afaceri ale firmelor individuale. De exemplu, am remarcat o firma – un lant de supermarketuri – care a inceput sa puna sistematic problema diferentei de salarii dintre barbati si femei. Ei au ales un concept, in mod clar responsabil din punct de vedere social, de a plati la fel pozitiile cu nivel similar de complexitate si calitate.
Desi acest principiu (CSR) pare oarecum abstract si uneori dificil de aplicat, el este in fapt foarte usor de aplicat.
Firma pe care am mentionat-o mai

sus a facut o analiza a urmatoarelor rezultate: verificatorii, in cea mai mare parte femei, erau platiti mult mai putin decat personalul auxiliar al magazinului care era preponderent necalificat, lucrand mai putin, alcatuit in mare parte din barbati. De aceea, conducerea a marit salariile acelor femei pentru a echilibra diferenta nejustificata de salariu, fapt reflectat in angajarea de verificatori mai competenti. Acesta a fost un fapt important; un verificator bun este o valoare pentru un asemenea lant de supermarketuri!

EA: In ultimii doi ani flexicuritatea (flexibilitatea pe piata muncii si securitatea lucratorilor si angajatorilor) a devenit cel mai des citat termen in politica dumneavoastra. Insasi semnificatia termenului indica faptul ca exista o abordare extrem de complexa a sa. Care sunt conditiile obligatorii ale unei astfel de politici?

VS: Aceasta politica este intr-adevar extrem de complexa. Tehnic vorbind, ambii termeni – flexibilitate si securitate – pot fi pusi in trei pozitii diferite. Mai intai, ei pot fi opusi unul altuia, adica flexibilitatea contrazice securitatea. Intr-o a doua perspectiva, ei sunt paraleli, adica niciunul nu contrazice pe celalalt, dar nici nu se promoveaza, iar in al treilea rand conceptul este sinergic: flexibilitatea promoveaza securitatea si invers. Aceasta din urma reprezinta ideea de flexicuritate – conexiune sinergica intre flexibilitate si securitate.
De ce conceptul este atat de important si care este ideea sa de baza? In afara de ideea ca securitatea si flexibilitatea sunt in sinergie reciproca, mai exista si ideea ca societatea se transforma fundamental si repede iar noi trebuie sa le dam oamenilor mai intai nu securitatea unui singur loc de munca, ci securitatea unei cariere si mai ales sprijinul si securitatea in momente de schimbare. De aceea aceasta abordare este foarte complexa si se traduce, printre altele, prin a avea o anumita structura a sistemului educational, o structura a sistemelor de pregatire la locul de munca, o legislatie solida, dar si flexibila a muncii, o modernizare a sistemelor de securitate sociala a muncii intr-un mod eficient pentru oamenii care sunt pusi in situatii extraordinare, deloc obisnuite, pentru perioade mai mari.
In al treilea rand, flexicuritatea are ca scop prevenirea si reducerea fragmentarii pietii muncii cand sistemul devine flexibil prin impingerea oamenilor din interiorul sau in situatii disperate, nesigure si dificile in care raman pentru restul vietii lor.

EA: In Comunicarea dumneavoastra din iunie despre flexicuritate puneti accent pe cooperarea cu partenerii sociali. Acest fapt este usor de facut intr-o Uniune Europeana cu 15 tari, care au o mare traditie in negocieri colective, dar ce se intampla cu noile state membre unde asemenea relatii nu sunt inca suficient de dezvoltate pentru aplicarea cu succes a acestei abordari?

VS: Dialogul social eficient reprezinta o parte foarte importanta a flexicuritatii. Acesta este un fapt evident iar experientele daneze sunt deseori luate ca referinta. Germania si Austria sunt iarasi exemple bune, unde dialogul social eficient joaca un rol important. Totusi, faptul ca dialogul social din noile tari membre este inca subdezvoltat, nu inseamna ca aceste tari nu vor capata aceasta capacitate in viitor. Eforturile noastre se indreapta, printre altele, spre implementarea conceptului de flexicuritate, cat si spre promovarea dialogului social prin Fondul Social European. Noi finantam proiecte al caror scop este promovarea dialogului social cu implicarea partenerilor nostri sociali europeni (angajati si angajatori) pentru ca ei sa ajunga la capacitatea necesara.

EA: Puteti gasi sprijin pentru flexicuritate in Europa? Unele tari si unii oameni isi exprima ingrijorarea lor conform careia o asemenea politica nu poate fi aplicata pretutindeni.

VS: Intr-un sens aceasta politica este aplicabila in fiecare sistem. De exemplu, nimeni nu indrazneste sa pretinda ca intr-un sistem european economia este incompatibila iar principiile capitalismului liberal si ale statului social nu sunt aplicabile fiecarei tari membre. Desigur, depinde de fiecare caz in parte, dar sa nu-mi spuneti ca unele tari nu pot aplica, sa zicem, invatamantul pe tot parcursul vietii. In acelasi mod, nu exista nicio tara care sa nu poata sa-si adapteze sistemele de securitate sociala sau de pensii, sau altele. Nu se poate pretinde ca securitatea sau siguranta muncii nu sunt aplicabile etc.

Acestea sunt aplicabile, dar eu sunt mai interesat intr-o abordare la nivel de societate. in timp ce modelele sociale au o oarecare traditie in primele state membre, in noile tari membre nu exista un consens asupra formei concrete a modelelor lor sociale.

Consensul nu se exprima niciodata printr-o anume ideologie sau norma. El nu functioneaza astfel nicaieri, dar exista totusi un consens asupra elementelor cheie care nu sunt niciodata discutate, nici macar in Cehia. Nimeni din aceasta tara nu ia vreodata in considerare inlaturarea accesului universal la sistemul de pensii sau respingerea accesului universal la ingrijire medicala. Este imposibil ca somerii care au muncit toata viata lor sa nu beneficieze de aceste ajutoare. In aceeasi idee, nimeni nu este de parere ca educatia nu trebuie sa fie in universal disponibila.

Si toate acestea sunt elemente fundamentale ale modelului social european, deloc comune tuturor celorlalte tari (din afara Uniunii Europene). In acelasi mod, nimeni nu se indoieste ca relatiile cu legislatia muncii sunt reglementate prin contract. Dimpotriva, numai 2% din muncitorii din India muncesc cu contract. Ni se reaminteste ca deseori cele mai simple lucruri, pe care le credem la fel de firesti, precum apa care se scurge la vale, sunt comune numai spatiului nostru cultural.

[EurActiv]

- Acest articol in limba engleza
- Acest articol in limba ceha
- Acest articol in limba slovaca