Sunt experti pe relatia cu presa, iar de aproximativ un an realizeaza o “proiectie” a “europeanului” pe structura romaneasca. Sunt ofiterii de presa pentru Comisarul European Leonard Orban (Ioana GLIGOR), pentru Parlamentul European (Miruna MATEI) sau pentru Grupurile Politice din Parlamentul European (Delia VLASE – EPP-ED, Radu MAGDIN – PES si Mihaela MILITARU – ALDE).

Tema zilei: Ce este cel mai dificil in relatia cu presa romaneasca?

Miruna MATEI, Parlamentul European

Referitor la relatiile cu presa romana, trebuie sa spun ca am o relatie extraordinara cu colegii mei din presa locala si regionala. Sunt bucuroasa ca deja exista multe publicatii locale si regionale care au inceput sa acorde spatiu informatiilor Europene, ca multe posturi locale si regionale de Radio si TV au inceput sa difuzeze emisiuni pe teme Europene, si m-am bucurat sa vad ca de fiecare data cand au fost prezenti la Bruxelles si Strasbourg, colegii mei din presa locala si regionala au realizat multe interviuri cu oficialitati si personal de la institutii, si au publicat, la intoarcerea in tara, materiale extrem de interesante. La fel, la seminariile organizate de Serviciul de Presa al Parlamentul European in diverse orase din Romania, pentru ziaristi, rata de participare si interesul a fost extrem de ridicat in comunitatile locale.

Ioana GLIGOR, Cabinet comisar European Orban

Starnirea interesului jurnalistilor pentru afaceri europene si aducerea pe agenda presei si a altor probleme europene decat cele legate de Romania si de procedurile de incalcare a Tratatului.

Mihaela MILITARU, ALDE

Asa cum arata si sondajele, in Romania nu exista un interes din partea cetatenilor pentru clasa politica. Mai mult, romanii nu au incredere in politicieni. Politica europeana nu face nici ea exceptie si atunci presa relateaza prioritar subiecte de interes pentru cetaten, ceea ce face mult mai grea misiunea noastra de a promova subiectele de presa din Parlamentul European.

Delia VLASE, EPP-ED

In primul rand, nu exista diferente intre relatia cu presa romaneasca sau cu cea straina. Si nu as putea vorbi nici macar de dificultati. Exista momente mai delicate cand trebuie sa te straduiesti mai mult sa explici jurnalistilor de ce este important un subiect si de ce trebuie neaparat reflectat in paginile ziarelor pe care le reprezinta. 

Radu MAGDIN, PES

Cel mai dificil in relatia cu presa romaneasca este sa faci atragatoare o serie de actiuni, care, desi importante pe fond, nu atrag atentia imediat tocmai pentru ca nu sunt palpitante, nu socheaza. Asemenea evenimente nu sunt de prima pagina daca vrei sa vinzi ziarul si nici o prioritate daca vrei sa nu fie schimbat postul sau unda. De multe ori chestiunile discutate in Parlamentul European sunt foarte tehnice deci mai greu de inteles si implicit de transmis mai departe. La aceasta se adauga faptul ca normalitatea institutionala pur si simplu nu e la moda in presa romaneasca, ca de altfel mai nicaieri in Europa.  Pe scurt, ‘good but technical news is no news’. 

Nu este vina presei ca lumea nu aude de Parlamentul European si nici nu este vorba de un fenomen romanesc. Sa va dau un exemplu: daca cineva vine la PE, la un briefing de luni privind activitatile Parlamentului pe saptamana in curs, va avea surpriza sa gaseasca abia cativa corespondenti in ditamai sala de conferinta, si asta in conditiile in care in Bruxelles sunt cateva sute sau mii de ziaristi straini axati pe activitatea institutiilor europene, sistem in care Parlamentul European este colegislator. Multimea evenimentelor care au loc in acelasi timp, la diverse institutii, este atat de mare incat pur si simplu ca ziarist esti obligat sa faci o selectie, si de multe ori Parlamentul pierde in cursa cu taxa de prima inmatriculare discutata cu Comisia sau cu alte discutii ministeriale in Consiliul UE. De asemenea, nu trebuie sa credem in ‘conspiratii’ la adresa institutiilor UE: trusturi media care vor sa ascunda adevarul despre PE s.a.; nici gand de asa ceva. Intotdeauna va exista tentatia de a da prioritate sau un spatiu prilegiat unei stiri de interes imediat pentru oameni, or aceste stiri sunt majoritatea nationale.

Cred ca solutia este, si aici se afla si provocarea noastra – a comunicatorilor, sa traducem intr-un limbaj accesibil ceea ce se intampla aici, sa aratam intotdeauna aplicatia practica. Degeaba spui ca a fost adoptat in prima lectura un regulament privind cine stie ce minune economica care va aduce pacea si prosperitatea in Europa, daca nu explici presei si intregii societatii, concret, cum se realizeaza asta. Iar aici un exemplu la finalul unui comunicat poate fi ‘sfant’. ‘Da, eu IMM, sunt avantajat de reglementarea asta pentru ca, uite, stirea imi zice concret de ce se intampla asta’. Practic, institutiile trebuie sa coboare de la statutul de printese in palate de clestar, si sa deschida portile cetatii, explicand ce si cum, altfel nu mai apare nici un pretendent din cinci in cinci ani sa voteze la poarta, in urna. Este vorba insa de o investitie in timp si este de datoria noastra, a tuturor celor care lucram in media, sa aducem cat mai multa lumina asupra unor institutii ale caror decizii ne influenteaza viata de zi cu zi.

Din Bruxelles, a consemnat Dan Luca

[EurActiv.ro]