EurActiv.ro: De numele dumneavoastra se leaga un proiect interesant, propunerea de creare a unui Cod European al Muncii. Ce sanse are un asemenea proiect sa reuseasca, in ce orizont de timp, si cum il vedeti integrat in politicile europene in domeniu?

Corina Cretu: As vrea sa spun ca preocuparile mele in domeniu nu sunt singulare. Problema stabilirii unui minimum de reguli comune, care sa reglementeze uniform drepturile angajatilor si angajatorilor este in atentia politicienilor si sindicatelor din tarile membre ale Uniunii Europene, iar aceasta preocupare s-a accentuat dupa primirea noilor membri, mai ales a celor din est. Din pacate, ea nu-si va gasi prea curand un raspuns. Merita sa detaliem motivele. Multi vad in asa-zisa flexibilitate a pietei muncii un factor de accelerare a cresterii economice. Mai ales britanicii s-au opus uniformizarii regulilor pe piata muncii, pentru ca „flexibilitatea”, alaturi de refuzul adoptarii monedei euro, li se par motivele pentru care au o crestere economica mai mare decat Franta, sa spunem, care are o piata a muncii mai rigida.

Practic, din cauza acestei abordari ultra - liberale a dreptului muncii avem ceea ce se numeste saracie din munca. Iar abuzurile asupra angajatilor cresc, cum creste si numarul celor angajati la negru.

Pe de alta parte, migratia fortei de munca la nivel european s-a accelerat. De ce nu am privi asta ca pe o oportunitate de a construi o singura piata a muncii, cu un set de reguli sociale de baza? La ele se pot adauga prevederi suplimentare, in acord cu traditiile fiecarei tari si care sa prezerve drepturile castigate.

Propunerea mea avea drept finalitate apararea drepturilor muncitorilor romani aflati in tarile membre, care sunt supusi multor abuzuri si nu se bucura de drepturi egale cu muncitorii din tarile de adoptie.

Paradoxal, desi PSE impartaseste ideea necesitatii unui minim de reguli sociale la nivel european, laburistii britanici nu sunt prea entuziasmati, ca sa ma exprim eufemistic. Eu cred ca, sub presiunea evenimentelor, acest set minim de reguli se va structura si se va aplica in toate cele 27 de state membre.    

EurActiv.ro: Recent, v-ati manifestat pe blogul personal nemultumirea in legatura de modul de adoptare in Romania a Tratatului de la Lisabona. Cum ar fi trebuit sa arate o dezbatere autentica si ce ar fi fost de discutat in conditiile in care toate formatiunile politice parlamentare romanesti sunt pro-europene? Daca erati inca parlamentar, ati fi votat impotriva pentru a va exprima nemultumirea?

Corina Cretu: Nemultumirea mea deriva din deficitul de informare pe marginea Tratatului. Tratatul Constitutional este produsul unui compromis, si nu se punea problema modificarii lui, daca noua nu ne convenea vreo prevedere. Dar, cum spuneam si pe blog, noi tocmai am adoptat o a doua Constitutie, despre care, cu exceptia catorva specialisti, nimeni nu stie ce contine si ce consecinte are asupra Romaniei. Romanii trebuiau sa stie macar un minimum de prevederi: care sunt raporturile intre factorii de decizie la nivel comunitar si la cel national, ce obligatii au natiunile, ce obligatii au institutiile comunitare, ce drepturi le confera cetatenia europeana, etc.

In plus, romanii trebuiau sa stie ce schimbari constitutionale implica adoptarea Tratatului. Pe noi nu ne intereseaza decat jocurile de putere dintre Palate, asta e singura preocupare a noastra?

Faptul ca in Romania toate partidele sunt pro-europene nu inseamna ca nu trebuie dezbatute astfel de documente, care se afla la temelia constructiei europene. Si, in astfel de situatii, unanimitatea denota superficialitate si necunoastere.

Nici acum nu este tarziu sa fie promovata aceasta dezbatere, sub patronaj Parlamentului, de pilda, o campanie publica de informare pe marginea Tratatului, pentru ca, asa cum spuneam, va urma si o revizuire a Constitutiei, pentru a o pune in acord cu Tratatul. Macar revizuirea s-o facem in cunostinta de cauza.

EurActiv.ro: Cum poate fi usurat accesul la fondurile structurale? Ar fi nevoie de schimbari la nivel european sau national?

Corina Cretu: Politizarea excesiva a acestui subiect ne impiedica sa formulam solutii pentru cresterea gradului de absorbtie a fondurilor europene. Din pacate, nu ne putem astepta ca in acest an electoral cineva sa se abtina sa nu manipuleze propagandistic acest subiect.

Al doilea lucru pe care il putem remarca este slaba cunoastere a procedurilor care sunt obligatorii pentru a accesa fondurile. Pentru unii, acest monopol informational este mana cereasca. Si iar venim la comunicarea publica. O mai buna informare in domeniu ar duce la cresterea numarului de proiecte eligibile, deci a sanselor de a accesa fondurile europene.

Vine partea cea mai importanta a problemei: intocmirea proiectelor si obtinerea co-finantarii. Nu sunt multi in Romania, nici mici inteprinzatori, nici comunitati locale, care sa dispuna de cunostintele necesare intocmirii proiectelor si de banii necesari co-finantarii  proiectelor. Bancile nu prea se omoara cu finantarea lor, ei au clienti mai mari si mai siguri, de exemplu statul roman, si nu doresc sa-si asume riscuri. Iar atunci cand dau bani, costurile finantarii sunt aproape egale cu suma ne-rambursabila oferita de fondurile europene. Lucru care ii descurajeaza pe multi doritori de credite pentru finantarea unor astfel de proiecte.
Poate ca trebuie sa ne gandim la infiintarea unui Fond national de co-finantare a proiectelor europene, garantat de stat, care sa suporte macar costurile finantarii, sau sa ofere garantiile necesare. De asemenea, statul ar trebui sa stimuleze infiintarea firmelor de consultanta si sa se asigure ca nu se constituie un soi de monopol in domeniu.

EurActiv.ro: Traim intr-o Europa a discriminarilor de tot felul, intre estici si vestici, in functie de sex si culoare a pielii. Credeti ca sta in puterea institutiilor europene sa schimbe acest lucru?

Corina Cretu: Institutiile europene pot doar crea un cadru legislativ combaterii discriminarilor si pot fi un soi de garant al punerii lor in aplicare. Ma tem ca trebuie schimbate din temelii mentalitati si culturi in acest domeniu. Nu trebuie sa mai acceptam ca pe ceva firesc mecanismele discriminarii reale, chiar daca la suprafata toate lucrurile par in regula. Exista si forme mai subtile de discriminare, cum ar fi nepasarea, neimplicarea, acceptarea tacita a unor practici discriminatorii, sub pretextul apararii diversitatii culturale sau al alegerii libere.  Cu alte cuvinte, discriminarea va exista atata vreme cat noi vom accepta sa fim discriminati.

EurActiv.ro: Desi profiturile traficantilor de carne vie sunt de miliarde, UE aloca circa zece milioane de euro anual pentru lupta cu flagelul. Se poate face mai mult? Cum?

Corina Cretu: Sigur, raportata la nevoi si la amploarea fenomenului, suma este ridicol de mica, chiar si in conditiile in care ei i se adauga fondurile alocate de fiecare tara in parte. Dimensiunea represiva a combaterii fenomenului functioneaza multumitor. Exista Europol, exista Interpol, exista mecanisme de cooperare intre politiile nationale, baze de date, etc. Exista si legislatie adecvata. Dar, pana nu ne vom adresa radacinilor sociale ale fenomenului: saracie, lipsa de educatie, lipsa de alternative, abandon familial, lipsa locurilor de munca, etc. nu vom face nimic!

Pe de alta parte, pe aceasta piata exista si o cerere, nu doar o oferta. Cei care nu sunt pedepsiti in nici un fel in aceasta ecuatie sunt consumatorii. Se mai face cate ceva in cazul pedofililor, si asta pentru ca este un subiect cu impact mediatic, dar cei care apeleaza la serviciile prostituatelor sau la munca la negru nu patesc, de regula, nimic. Sunt convinsa ca se poate face mai mult pe acest plan, cu atat mai mult cu cat este rusinos sa mai vorbesti despre sclavie in secolul 21.

A consemnat Adrian Lungu

[EurActiv.ro]