Capitalism versus capitalism in secolul XXI Opinii Guvernare europeana : Integrare uniunea europeana stiri UE eveniment finantari aderare joburi

Home > Guvernare europeana > Opinii > Capitalism versus capitalism in secolul XXI

Capitalism versus capitalism in secolul XXI

Publicat: 14 Februarie 2008 @ 10:35

Infrangerea comunismului nu garanteaza automat suprematia democratiei liberale, scrie Daniel Daianu, profesor de Economie si fost ministru de Finante al Romaniei, ci mai degraba, diferitele varietati de capitalism concureaza pe piata globala, inclusiv in Balcani.

Anterior in cursul acestei luni, presedintele sarb Boris Tadic a fost reales cu o marja foarte stransa, iesind castigator in urma unei lupte grele cu un contracandidat nationalist radical, Tomislav Nikolic. Cursa electorala nu numai ca a reflectat profunda diviziune politica din cadrul Serbiei, ci a si oferit un nou exemplu al concurentei dintre puterile internationale pentru influenta asupra tarii balcanice.

Campania lui Nikolic a pledat pentru relatii mai stranse cu Rusia, care a sprijinit statul sarb in lupta diplomatica pentru Kosovo. De cealalta parte, Tadic, un pro-occidental, s-ar putea sa fi fost ajutat de promisiunea UE de liberalizare a vizelor si de semnarea unui nou acord interimar cu blocul comunitar. Cursa a devenit, in fapt, un referendum privind alinierea internationala a Serbiei.

Ne putem astepta la concursuri similare pentru influenta in regiune, in anii ce vor urma. Prin virtutea pozitiei sale geografice, peninsula Balcanica ocupa o linie de separare geopolitica intre est si vest. Aceasta separare nu mai este fundamentata de un conflict intre sisteme economice diferite, de capitalism versus comunism. In schimb, in era emergenta, ea se prezinta tot mai mult ca un concurs intre modele diferite de capitalism, nu toate implicand democratia politica.

Dezbaterile despre concurenta din lumea capitalista nu sunt noi, ci se mentin de la sfarsitul Razboiului Rece. Economistul francez Michel Albert si altii au pus in contrast modelul anglo-saxon (exemplificat de Marea Britanie si Statele Unite) cu unul continental (Franta, Germania). Altii au vazut „fortareata Europa” ca reducand golurile de productivitate vizavi de economia americana si chiar intrecand-o in anumite domenii. Privind dincolo de Vest, profesorul Lester Thurow de la universitatea MIT a considerat o economie mondiala tripolara, cu Japonia drept al treilea pol.

Mai recent, sfera discutiilor s-a largit, tinand cont de ascensiunea Chinei si Indiei. Economiile acestor tari au o importanta cruciala, masurata de ratele lor de crestere, expansiunea exporturilor, dimensiunea rezervelor valutare si absorbtia – ca si, din ce in ce mai mult, generarea de tehnologii moderne.

Schimbarile economice radicale aduc cu ele schimbari geopolitice. Ambele tari au inregistrat unele succese in remodelarea cadrului institutional care a ordonat afacerile internationale dupa sfarsitul celui de-al Doilea Razboi Mondial.

Marile companii chineze si indiene s-au extins la nivel global, achizitionand portofolii la firme din jurul lumii. China, India si Brazilia sunt tot mai prezente in competitia globala asupra resurselor limitate, epuizabile precum petrolul si gazele. China ofera ajutoare economice ca mijloace de a-si consolida acreditivele in tarile sarace care detin resurse naturale importante – in Africa, de exemplu.

Tot resursele au alimentat revenirea Rusiei pe scena internationala. Daca economiile occidentale gem din cauza cresterii preturilor energiei, conglomeratele rusesti Lukoil si Gazprom si-au extins operatiunile in Europa. In ianuarie, Gazprom a semnat un acord pentru achizitia pachetului majoritar al monopolului sarbesc de petrol si gaze, NIS. Termenii includ cedarea unui rol in transportul de gaze catre Europa de Vest Serbiei.

Tendintele semnificative s-au remarcat si in sectorul financiar. In urma crizei creditelor cu risc inalt, care a creat

probleme sectorului bancar de ambele parti ale Atlanticului, de exemplu, grupuri financiare de top precum Citigroup si Morgan Stanley au recurs la fonduri de garantare ca mijloace de compensare a unor pierderi majore. Multe dintre fondurile de garantare apartin unor tari adversare ideologic ale Occidentului in ultimul secol. China si Rusia, ale caror rezerve valutare au depasit, de la sfarsitul lui 2007, sumele de 1.400 miliarde, respectiv 400 miliarde USD, au infiintat ambele fonduri de garantare cu dotari mari.

Pe masura ce ierarhiile concurentiale la nivel mondial se modifica, Vestul isi vede amenintata capacitatea de a stabili regulile jocului pe piata globala. Presiunile globalizarii nu au creat o economie de tip „flat world”, ci o redistributie a puterii economice mondiale. In plus, devin obisnuite jocurile cu suma nula, mai ales in perioadele de schimbare rapida si frenetica, intrucat costurile de adaptare variaza enorm intre tari.

Insesi democratiile liberale resimt o atractie catre autoritarism – sau cel putin catre implicarea directa a statului in problemele socio-economice –, din cauza amenintarilor cu care se confrunta lumea de astazi, intre care terorismul, nevoia de asigurare a resurselor energetice si efectele incalzirii globale. Atat in Statele Unite, cat si in UE, au existat dezbateri aprinse privind daca, sau in ce masura, trebuie sacrificate libertatile civile in fata nevoii de securitate. Se poate observa in acest context aparitia nationalismului economic.

Tarile occidentale vor ramane cea mai puternica forta economico-militara din lume in viitorul apropiat. Cu toate acestea, Statele Unite si UE deopotriva trebuie sa solutioneze chestiuni dificile. Statele Unite se confrunta cu deficite externe si suprasolicitarea militara. UE a intampinat probleme in gestionarea complexitatii sale organizationale, trebuind sa isi rezolve incoerenta institutionala si politica interna. Intre timp, progresul economic si tehnologic al Chinei si al celorlalte tari asiatice va continua, cel mai probabil, in ritm rapid in urmatoarele doua decenii, iar Rusia va continua sa isi flexeze muschii.

Capitalismul a castigat Razboiul Rece, a invins sistemul comunist. Dar lumea spre care ne indreptam nu presupune automat suprematia democratiei liberale. Mai mult, puterea relativa a UE si Statelor Unite in economia mondiala – masurata prin PIB-ul global, productia industriala, exporturi si alti indicatori – va descreste in mod aproape cert in deceniile viitoare.

Totusi, acest declin comparativ poate fi insotit de o ascensiune a puterii de catifea in lume, mai ales daca noi tari se vor alatura familiei democratiilor liberale. Tarile vestice pot prelua conducerea in adresarea unor chestiuni globale precum schimbarea climei si comertul international. Ele pot, de asemenea, sa atraga puterile emergente precum China si India in gestionarea „butoaielor de pulbere” si altor probleme urgente.

Totodata, reformele care vor aduce mai multa vitalitate economiilor vestice au o mare importanta; Agenda Lisabona reprezinta un evident raspuns de politica din partea UE. Un alt factor determinant il va constitui capacitatea democratiilor liberale de a combate terorismul fara o eroziune a fundamentelor lor institutionale si morale.

Daniel Daianu pentru Southeast European Times