In cadrul editiei 2008 a European Bussiness Summit, reprezentantii marilor companii din sectorul european al industriei otelului, industriei chimice si industriei petroliere au cerut Comisiei sa le puna la dispozitie cu o mai mare claritate regimul climatic cu care se vor confrunta dupa 2013.

Principalele chestiuni pe care acestia doresc sa le lamureasca se refera la:
• O definire concreta a ceea ce planurile UE numesc „industrie mare consumatoare de energie”; si
• Mecanismele de sprijin ce vor fi puse la dispozitie in ajutorul sectoarelor considerate cu „risc mare al scurgerilor de carbon”, de exemplu in cazurile relocarii in terte tari unde actioneaza legi mai permisive in ceea ce priveste protectia mediului.
Comisia a afirmat ca nu va lua hotarari in aceste chestiuni pana in 2010 sau 2011, cand se vor clarifica rezultatele regimului climatic in urma negocierilor internationale de la Kyoto.

• Suspendarea investitiilor

Jean-Pierre Clamadieu, CEO al producatorului chimic francez Rhodia, a subliniat ca fabricantul francez de ciment Lafarge a fost obligat sa suspende investitiile la fabricile sale de ciment din Europa din cauza unei lipse de vizibilitate in ceea ce priveste costul limitelor permisibile de CO2 dupa 2013. Clamadieu sustine ca este foarte probabil ca firma pe care o reprezinta cat si altele sa inceapa sa se confrunte cu situatii similare: „Este foarte important sa avem vizibilitate cat se poate de curand. In caz contrar, cred ca se vor inregistra mari intarzieri in proiectele de investitii sau investitiile se vor face in alte regiuni ale lumii”.

Michel Wurth, membru in consiliul de administratie al celui mai mare producator de otel din lume ArcelorMittal, sustine ca firmele sunt „in ceata”. El a declarat ca in timp ce compania sa nu a fost inca nevoita sa amane vreun proiect major de investii, nu stie ce se va petrece dupa 2012. Totodata, el a mai subliniat decizia companiei sale de a-si mentine instalatiile din orasul belgian Liège pana in 2012, cand va lua o decizie asupra mentinerii sale in functiune. „Acesta este un bun exemplu de limitare a sistemului prezent”, a mai adaugat el.

Directorul general al departamentului pentru comert din cadrul Comisiei, David O'Sullivan, a aparat propunerea executivului european de suspendare a oricarei decizii asupra tratamentului special acordat companiilor mari consumatoare de energie, declarand ca „este foarte intelept sa nu se mearga cu bata la negocierile globale. Trebuie ca tarile in curs de dezvoltare sa ni se alature […] intrucat amenintarile nu constituie un raspuns”, recunoscand totusi ca „firmele raspund prompt la semnalele clare publice” si ca UE trebuie sa le asigure un „mediu stabil rezonabil.”

• Taxele pe carbon – o alta optiune

„Masurile de ajustare la frontiera” vor fi intotdeauna o alternativa, a subliniat O'Sullivan la conventia reprezentantilor din afaceri, care au sustinut ca ar fi preferabila o solutie globala, chiar si asimetrica.
„Daca la acest proces participa numai Europa, problema va fi rezolvata prin exportul de locuri de munca”, sustine Wurth, insistand asupra necesitatii fie a unei alocari gratuite, fie a unei taxe transfrontaliere – „care nu reprezinta principalul nostru obiectiv”.
La randul sau, Clamadieu afirma ca „Nu putem sustine un mare handicap competitiv. Trebuie sa punem la punct un mecanism simplu care sa permita, daca nu un tratament egal, macar unul mai echilibrat.”
• Sunt acordurile sectoriale mai propice afacerilor?
Wurth a insistat asupra faptului ca acordurile sectoriale ar putea constitui o solutie. In opinia sa „solutia nu consta intr-o abordare individuala, ci intr-una sectoriala. Daca vrem sa fim ambitiosi, atunci sa incheiem un acord sectorial pentru a putea lucra impreuna la gasirea celor mai bune tehnologii si apoi a modalitatilor de finantare a lor”.

El a remarcat ca in sectorul otelului, acest proces ar implica incheierea unui acord numai intre UE si ceilalti noua mari producatori de otel din Statele Unite, China, Rusia, India si Brazilia – care ar acoperi peste 90% din productia mondiala.

El crede ca asemenea acorduri ar trebui sa se bazeze pe o limitare a emisiilor, in care cei mai buni sunt rasplatiti, mai ales prin permise suplimentare gratuite, iar cele mai slabe performante sunt penalizate, creadu-se astfel ceea ce el numeste „un cerc virtuos”.

• Este necesara mai multa cercetare

Companiile au mai cerut UE sa accelereze acordarea de finantare pentru cercetarea in domeniul tehnologiilor si produselor inovatoare eficiente energetic.

Dupa cum a subliniat vicepresedintele Shell Renewables si totodata membru al Consiliului Mondial de Afaceri pentru Dezvoltare Durabile (WBCSD) Graeme Sweeney, tehnologiile de captura si stocare a carbonului reprezinta „o parte importanta a solutiei” dar acestea raman foarte scumpe, cel putin in prezent. „Este firesc sa asteptam, dar timpul este un lux pe care nu-l avem”, a declarat acesta, insistand asupra faptului ca parteneriatele publice-private sunt necesare pentru validarea tehnologiilor in urmatorii cinci ani.

„Dorim promisiunea Comisiei de a investi mai mult in cercetare, pentru ca industriile mari consumatoare de energie sa beneficieze de dezvoltarea solutiilor inovatoare si eficiente, avand in vedere potentialul urias pe care acestea il au”, a conchis Wurth.
Urmatorii pasi:
• 2010:  Comisia urmeaza sa determine care din industriile mari consumatoare de energie prezinta riscul „scurgerilor de carbon” si care vor primi permise gratuite pana la 100%.
• 2011: In lumina rezultatelor negocierilor internationale, Comisia urmeaza sa determine daca va realiza un „sistem de egalizare a carbonului” in vederea neutralizarii efectelor distorsionante ale importurilor din tarile cu legislatie de mediu mai permisiva.
• 2013: Ar trebui sa intre in vigoare Mecanismul Revizuit European al Comercializarii Emisiilor.
Context:
Pe 23 ianuarie 2008 Comisia a prezentat planurile de aplicare a sistemului de limitare si schimb de carbon. Conform acestor propuneri, instalatiile industriale ar urma sa isi mai reduca emisiile cu inca 21% fata de nivelul din 2005 pana in 2020.

In timp ce Comisia confirma ca planurile sale risca sa puna companiile europene in dezavantaj fata de cele din tarile cu legislatie mai permisiva in materie de protectie a climatului, cum ar fi Statele Unite, China si India, ea spera totusi sa adreseze aceasta amenintare incercand sa convinga aceste tari sa introduca masuri similare.

Totusi, in eventualitatea unui esec al negocierilor internationale, executivul european ar lua in considerare introducerea de masuri compensatorii, cum ar fi alocarea gratuita a unor permise de poluare pentru sectoarele consumatoare de energie, acorduri sectoriale sau „mecanisme de ajustare la frontiere”.

Acest articol in engleza

Acest articol in franceza