Foto: EurActiv.ro

EurActiv.ro: Domnule ambasador, cum v-ati inceput cariera de diplomat? 

Ion Jinga: S-a intamplat acum aproape 16 ani, la 1 noiembrie 1992, cand am intrat in Ministerul de Externe ca secretar 3 deci foarte aproape de baza piramidei, la Directia Uniunea Europeana, era o directie nou creata atunci. Incepusem sa negociem acordul de asociere cu Uniunea Europeana. Eu atunci veneam de la o bursa foarte buna, terminasem un masterat in integrare europeana la Colegiul Europei de la Bruges, din Belgia, si dupa concurs, am fost acceptat in minister. Asa a inceput aventura. 

EurActiv.ro: De ce ati ales aceasta meserie? 

Ion Jinga: Meseria de ambasador n-am ales-o eu. Nu poti sa faci mare lucru, poti sa fii numit sau nu. Poti cel mult sa refuzi. Ambasadorul este numit de seful statului la propunerea ministrului de externe cu avizul favorabil al primului-ministru si cu avizul comisiilor de politica externa din Parlamentul Romaniei. Este o intreaga procedura si foarte multi oameni trebuie sa spuna "Da, sigur!", ultimul cuvant avandu-l seful statului, presedintele Romaniei. 

Profesia este cea de diplomat, ambasador poti sa fii sau poti sa nu fii. Ideea mi-a venit in vara anului 1992, cand m-am intors dupa masteratul de la Bruges. Pana atunci nu cred ca-mi trecuse prin cap sa lucrez in Ministerul de Externe. Sunt evolutii, sunt pasi, sunt trenuri care-ti apar in viata. Eu am absolvit ca prima facultate fizica, am lucrat patru ani si jumatate in cercetare la Institutul de Reactori Nucleari de la Pitesti. Am inceput Facultatea de Drept in 1987, la fara frecventa, pe-atunci nu puteai sa faci doua facultati la zi. Nici nu mi-as fi permis, eram casatorit, aveam si-un copil si trebuia sa aduc si-un ban in casa, nu puteam sa stau numai de citit si de invatat. Dar cand am inceput Facultatea de Drept aveam in minte, ca maxim a ceea ce as putea ajunge, jurist-consult la INR la Pitesti, eu in acel moment fiind inginer fizician. Ma gandeam ca fac dreptul sa ajung jurist-consult, ceea ce era o pozitie destul de importanta in Institut. Dar Romania s-a schimbat, a venit revolutia, inevitabil ne-am schimbat si noi cu ea.  

Eu cred in ideea de sansa si de trenuri in viata, sigur, dublate, cel putin in cazul meu, de foarte multa munca, si o munca facuta cu seriozitate si totul construit pe baze solide. Pentru ca daca nu construiesti solid, construiesti pe nisip si in viata sunt momente cand esti pus in postura de a face pasi inapoi. Si daca treapta din spate este de nisip, facand pasul inapoi, te-ai prabusit. Daca ai o piatra solida in spate, te sprijini pe ea si faci din nou un pas inainte. Cred ca am avut cateva sanse mari in viata. O sansa a fost faptul ca Romania s-a schimbat intr-un moment in care eram inca tanar si puteam sa incep sa fac si altceva. Dupa aceea a fost o sansa ca am fost unul dintre cei doi romani selectionati de persoana venita de la Consiliul Europei de la Bruges sa aleaga candidati anume pentru a face acel masterat in Integrare Europeana. Putea sa fie altcineva. De altfel, cand s-a facut acea selectie, dupa interviu, am fost convins ca n-o sa fiu ales. Si am fost cu atat mai bucuros cand dupa vreo 3 saptamani am primit o scrisoare de la rectorul Colegiului in care-mi spunea ca am primit bursa. Era o bursa Tempus de la Comisia Europeana. A fost o sansa faptul ca am avut tot timpul familia alaturi de mine. Sotia m-a sprijinit de fiecare data si a acceptat, cel putin in perioada in care eram foarte rar pe acasa, si acum sunt rar acasa. Ma duc seara sa mananc si sa ma culc, plec dimineata si ajung noaptea acasa. Toate acestea le consider sanse si mai cred ca exista un Dumnezeu si vede si aseaza lucrurile asa cum trebuie.  

EurActiv.ro: Cum a fost sa fiti ambasador la Bruxelles, in inima Uniunii Europene, in anul aderarii Romaniei la UE?  

Ion Jinga: A fost, cum zic britanicii, 'very exciting'. In primul rand pentru ca si asta a fost o recompensa pe care viata mi-a dat-o. Intreaga mea cariera in Ministerul de Externe a fost legata de integrarea europeana, procesul aderarii Romaniei la Uniunea Europeana. Am intrat in minister in toamna lui 1992, ca secretar 3 la Directia Uniunea Europeana, am lucrat pana la inceputul lui 2004, dupa care am trecut consilier la cabinetul ministrului. Aveam ca responsabilitate iarasi urmarirea dosarului european. Am luat parte direct, ca membru a echipei de negociere, sau ca diplomat in centrala la cea mai mare parte a negocierilor de aderare. Am fost martor la o serie de negocieri bilaterale si o serie de demersuri facute pentru sprijinirea aderarii Romaniei la UE. Si am avut sansa ca finalizarea acestor negocieri in decembrie 2004 sa ma prinda la Bruxelles ca ambasador. Cand s-a semnat Tratatul de Aderare in 25 aprilie 2005  si la 1 ianuarie 2007 eram tot la Bruxelles, ca ambasador. Dar lucrasem inainte sase ani la Misiunea Romaniei la Uniunea Europeana, ultimii doi ani pe post de adjunct al ambasadorului, numarul doi in cadrul reprezentantei. A fost o perioada si plina de satisfactii si de experienta si cu multa, multa munca.

EurActiv.ro: Cat de greu a fost pentru familie de suportat programul dumneavoastra? 

Ion Jinga: Pentru fiica mea, nu-mi dau seama cat de greu a fost pentru ca primii ani de viata ai ei am lipsit, la primele ei aniversari n-am participat, eram mereu plecat. A fost in schimb sotia, au fost bunicii langa ea. Dupa aceea, a fost o perioada in care a trebuit sa ramana singura la Bruxelles. Fusesem trimis la post la Bruxelles si la un moment dat ministrul de externe, m-a chemat acasa ca sa iau un post de director general pentru Afaceri Europene inainte de a-mi termina mandatul de la Bruxelles. Era in mijlocul anului scolar si fiica noastra a ramas acolo, era in clasa a 8-a. Sotiei mele cred ca i-a fost si mai greu pentru ca ea a invatat nu numai sa stea foarta multa vreme singura, dar sa si preia o serie de atributii ale casei care in mod normal ar reveni capului familiei. Iar dupa aceea, ca sotie de ambasador, a dezvoltat un sistem de contacte si de relatii extrem de util inclusiv pentru mine in activitatea oficiala. Ea a avut o agenda de contacte la fel de bogata ca a mea, dar pe un alt mediu, pe zona culturala, zona aristocratiei belgiene. Ne-am completat foarte bine reciproc. Sacrificiul cel mai mare pentru ea a fost, si-a intrerupt cariera. Sotia mea este un foarte bun profesor de istorie. A trebuit de fiecare data cand am plecat eu la misiune in strainatate, sa-si intrerupa activitatea si sa vina cu mine. Una peste alta sper, nu stiu sigur, trebuie s-o intreb, daca nu-i pare rau ca a facut acest sacrificiu. Rezultatele mele sunt in egala masura si rezultatele familiei mele.

EurActiv.ro: Cum este trecerea de la Bruxelles la Londra? 

Ion Jinga: Inca nu pot sa spun exact pentru ca sunt venit de patru saptamani si inca am impresia ca sunt daca nu in mijlocul, macar la marginea unui ocean. Si in fiecare zi incerc apa oceanului cu un pahar sau cu o ceasca, dar sunt departe de a spune care este gustul oceanului in ansamblu. Sigur ca sunt si asemanari si sunt si diferente. O buna parte din activitatea mea la Bruxelles era legata de institutiile europene. Acopeream foarte mult din zona think-tank-urilor, zona de analiza, de evaluare, de lobby, mediul de afaceri complex de la Bruxelles. Era o prelungire a ceea ce facusem eu inainte. Ca sa nu mai vorbim de faptul ca in Belgia aproape toate lucrurile sunt legate de Uniunea Europeana, chiar si cele 500 de feluri de bere, pana si ciocolata belgiana care este preferata mea, cea mai buna ciocolata din lume. Aici am venit intr-o tara care este unul dintre cei mai importanti actori europeni si mondiali. Marea Britanie a avut cel mai mare imperiu colonial, 25% din zona locuita a globului a fost parte a marelui Imperiu Britanic. Si Marea Britanie a stiut sa gestioneze foarte bine acest imperiu. Ceea ce inseamna ca britanicii sunt nu numai foarte inteligenti, dar si foarte pragmatici si foarte bine organizati. Administratia britanica functioneaza foarte bine, sunt multe lucruri pe care le putem invata si putem coopera cu partenerii nostri britanici. Traditia democratica este extrem de adanc inradacinata in constiinta britanica. Este o tara fabuloasa, este tara lui Shakespeare, a lui Byron, tara lui Henry al VIII-lea. Singura tara care a rezistat in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial invaziei germane. Am vazut si revazut un film in perioada mea de pregatire aici, Batalia Angliei, ca sa intelegi cum o natiune a rezistat in fata unui colos si l-a si invins. Am o mare admiratie fata de istoria britanica.  

EurActiv.ro: De ce mentin britanicii restrictiile pentru romani si bulgari? 

Ion Jinga: Perceptia mea, cel putin din ce am vazut si am discutat pana acum, este a unei decizii fundamentate politic, nu este o decizie impotriva Romaniei. Din punct de vedere legal, este clara si fara nici un fel de dubiu acea perioada permisa de tratatul de aderare, de maxim 7 ani in care orice tara membra poate mentine restrictii privind liberul acces pe piata fortei de munca. Cred ca atunci cand au aderat ceilalti 10 membri evaluarea numarului de imigranti a fost facuta folosind niste cifre si date sub numarul real. Si, din considerente de protejare a sistemului social britanic, autoritatile britanice au decis sa introduca aceste restrictii. Ceea ce este trist si dezamagitor din punctul nostru de vedere, este ca restrictiile au fost introduse pentru romani si bulgari. Ar fi fost destul de complicat sa se introduca si pentru ceilalti din cauza carora s-au introdus aceste restrictii si suntem in momentul de fata in situatia de a plati pretul unei presiuni pe piata fortei de munca britanice creata de altii decat romanii si bulgarii. Din acest motiv, autoritatile Romaniei depun toate eforturile posibile si suntem intr-un contact permanent pentru a identifica impreuna solutii si formule de ameliorare a acestei situatii, de extindere a posibilitatilor romanilor de a lucra in Marea Britanie si de a obtine cat mai curand ridicarea acestor restrictii.  

EurActiv.ro: Aveti idee daca se va lua decizia ridicarii restrictiilor anul acesta? 

Ion Jinga: Cred ca in acest moment nici autoritatile britanice nu au raspunsul la aceasta intrebare. Orice decizie va depinde de niste evaluari care se vor face in a doua parte a acestui an. Cred ca in acest moment nimeni nu poate sa spuna care va fi decizia guvernului britanic. Noi speram sa identificam impreuna acea formula care sa fie cea mai avantajoasa atat pentru interesele britanicilor cat si pentru interesele romanilor. Cred cu tarie si am argumente ca nu numai ca romanii nu pun problemele crearii unor presiuni suplimentare pe piata muncii. Romanii muncesc cinstit, isi platesc taxele catre statul britanic pentru ca sunt in proportie de 70% oameni cu varsta intre 18 si 35 de ani, fac foarte rar apel la sistemul de sanatate, la serviciile sociale, sub 1%. Este important inclusiv pentru Marea Britanie ca romanii sa aiba dreptul de a lucra legal in toate profesiile disponibile. Jumatate din cei inregistrati legal in Marea Britanie, s-au declarat liber-profesionisti, in realitate ei lucreaza ca angajati. Este o formula care ii dezavantajeaza si pe romani si statul britanic. Pe romani pentru ca nu beneficiaza de asistenta sociala, nici nu sunt protejati de legile statului si sunt in multe situatii la discretia angajatorului care le poate impune conditii dincolo de limitele legale, mai ales pentru ca au nevoie de o perioada de continuitate de 12 luni. Ambasada este foarte preocupata ca astfel de situatii sa fie eliminate. Pe de alta parte, statul britanic pierde la randul sau deoarece acesti lucratori platesc foarte putin la asigurarile sociale. Pe de o parte este foarte greu de crezut ca mai poate pleca populatie activa pe piata fortei de munca din Romania. Somajul in Romania este foarte redus, pe de alta parte noi avem deficienta de forta de munca, somajul este de 4%. Pledoaria pe care o facem la Londra, este nu de a avea cat mai multi romani pe piata fortei de munca britanice, pentru ca noi ni-i dorim cat mai multi acasa sa ajute la dezvoltarea tarii, ci este o pledoarie absolut normala pentru un tratament egal si nediscriminatoriu. Romania este membra a UE, pentru ca suntem egali cu toti ceilalti membri si suntem la fel de frumosi, la fel de destepti ca oricare alt cetatean european. Pentru ca locul pe care il avem in Uniunea Europeana este un loc pentru care ne-am batut si pentru care am schimbat enorm fata Romaniei si mentalitatea noastra in ultimii 18 ani. Si pentru ca suntem a 7-a forta din Uniunea Europeana, ne vom bate pana la capat si vom reusi sa eliminam aceste restrictii si in Marea Britanie si in celelalte tari in care mai exista.  

Suntem la curent cu unele abuzuri care se intampla din cauza unor angajatori fata de muncitorii romani. Nu cred ca Home Office-ul face abuzuri, probabil in unele situatii poate fi vorba de un exces de zel de la un functionar sau altul. Am gasit foarte multa intelegere la Home Office atunci cand am semnalat unele cazuri, s-a luat nota si ni s-a promis ca se va verifica despre ce e vorba.  

Rugamintea mea pentru fiecare roman care ajunge sa se confrunte cu abuzuri din cauza angajatorului sau a autoritatilor, este sa ne semnaleze fie la ambasada, fie la sectia consulara. Daca ni se spun situatii concrete, documentate, promit ca toate aceste situatii vor fi trimise spre informare cu rugaminte de sprijin la Home Office si la toate autoritatile britanice care pot sa remedieze aceste situatii.  

Astfel de situatii tin pe de o parte de un abuz sau de un exces de zel al celui care face controlul, pe de alta parte de o necunoastere din partea muncitorului a drepturilor pe care le are. Iar pentru acest lucru, nu este decat el de vina pentru ca este la latitudinea fiecaruia daca se informeaza sau nu. Iar ambasada este si va fi tot timpul alaturi de ei, gata sa-i sprijine atunci cand au dreptate.

Pe de alta parte, as vrea sa vedem putin si cealalta latura a problemei. Nu toti romanii veniti la munca in Marea Britanie sunt in situatia de sedere legala. Avem si un numar (restrans din fericire, dar din pacate vizibil) de infractiuni cu risc mai mic, dar cu un impact asupra opiniei publice britanice. Incepand cu banala dar extrem de prost vazuta cersetorie, terminand cu majoritatea celor care sparg bancomate. Noi suntem gata, si autoritatile de la Bucuresti se vor bate de fiecare data cand va fi nevoie pentru orice roman cinstit. Dar nu putem fi de acord cu cei care vin in Marea Britanie nu ca sa munceasca cinstit ci ca sa fure si prin comportamentul lor infractional ne afecteaza imaginea si credibilitatea tuturor. Fiecare roman in sine, asta am spus-o de fiecare data si la Bruxelles, este un ambasador, nu trebuie, pentru a fi ambasador sa pui drapelul pe masa. Trebuie sa te comporti ca un reprezentant al tarii tale.

Si as mai spune ceva. Cand pleci sa lucrezi in strainatate (sigur ca este foarte adevarat pentru multi din cei care pleaca, familii chinuite rude bolnave, saraci si pleaca pentru o viata mai buna si pentru un ban in plus, ca banuiesc ca altfel n-ar pleca. Am prieteni si cunostinte care sunt in aceasta situatie si sunt oameni pe care-i respect foarte mult pentru ca au plecat sa munceasca undeva departe in conditii mult mai grele decat acasa. In primul rand pentru faptul ca sunt departe de casa ca sa-si faca o viata mai buna), mi se pare absolut nesabuit sa pleci fara sa stii unde pleci, care sunt conditiile in care pleci, ce fel de munca poti sa gasesti si sa pleci intr-o tara in care nu cunosti limba ca sa faci ce? Nicaieri nu-ti da cineva ceva gratis. 

As vrea foarte mult ca aceste restrictii sa fie ridicate si vor fi ridicate. Dar mi-as dori la fel de mult ca fiecare roman aflat in Marea Britanie sa fie un exemplu pentru britanici si pentru alte nationalitati. Nu suntem cu nimic, nici mai prosti, nici mai urati decat sunt britanicii, francezii, nemtii. Si avem in spate si noi si o istorie de 2000 de ani si-o cultura foarte bogata, si mandria si rezistenta care ne-a facut sa trecem cu bine peste secole. De ce trebuie sa fim perceputi ca cei care sparg automate bancare? Avem in Marea Britanie romani de o exceptionala calitate: prima balerina de la Covent Garden este o romanca, avem foarte multi concetateni de-ai nostri care lucreaza in domeniul bancar, care sunt bancheri de succes sau sunt in boardul unor mari corporatii. Sunt in jur de 400 de medici si de asistente medicale romance care lucreaza in spitale si in sistemul sanitar si medical din Marea Britanie. Avem arhitecti, avem profesori universitari, cercetatori. Cred ca in putine tari din Uniunea Europeana suntem atat de bine reprezentati ca in Marea Britanie. Pacat ca pe langa acesti oameni de o exceptionala valoare, ai si unii care sparg automate bancare. Si este o infractiune cu pericol social redus in comparatie cu alte infractiuni. Romanii foarte rar sunt implicati in Europa in infractiuni cu risc ridicat, jaf armat, crime samd. Dar sunt infractiuni vizibile, daca ii furi unui om portmoneul din buzunar il doare mai tare decat daca a citit ca in nu stiu ce localitate cineva a fost omorat. Poate exagerez putin, dar sunt infractiuni cu pericol social redus dar cu mare impact la opinia publica britanica. Iar politicienii nu pot sa reactioneze altfel - si cu atat mai mult in Marea Britanie unde traditia democratica este atat de veche - decat ca diapazon la ce spune opinia publica.

Kennedy spunea la un moment dat: nu va intrebati ce face America pentru voi ci intrebati-va ce faceti voi pentru America. Haideti sa gandim putin in aceeasi termeni, e bine sa ne gandim ce face Romania pentru noi ca romani aflati peste granite si sa ne gandim si ce facem noi pentru tara noastra, unde ne sunt parintii, fratii, bunicii, unde ne este istoria, unde ne sunt radacinile noastre. Tara Romaneasca are nevoie de toate energiile noastre si de felul in care e privit fiecare roman in parte. 

EurActiv.ro: Care a fost cea mai frumoasa experienta a dumneavoastra ca ambasador? 

Ion Jinga: Mi-e greu sa spun. Am avut multe experiente frumoase, si experiente mai putin frumoase. Am fost emotionat cand pe 19 februarie am dat la Bruxelles receptia de ramas bun si au venit foarte multi oameni si am simtit multa caldura la ei si am vazut pe cativa dintre ei cu lacrimi in ochi. Am realizat atunci ca poate lasam ceva bun in urma cand plecam dupa 5 ani, si poate ca ne-am facut bine meseria. Am fost foarte emotionat cand regele Belgiei mi-a dat, inainte de a pleca, una din cele mai inalte distinctii ale statului belgian, Crucea Ordinului Coroanei. Am avut cu vreo doi ani in urma un sentiment de mandrie cand ministrul francez pentru afaceri europene de atunci mi-a dat in numele presedintelui Frantei o inalta decoratie franceza pentru contributia la procesul de integrare europeana. Atunci am spus ca vad prin aceasta distinctie o recunoastere a profesionalismului intregii diplomatii romanesti. Am fost bucuros in momentul in care, inainte de a pleca de la Bruxelles, am fost declarat de revista Diplomatic News ambasadorul anului 2007 in Belgia. Am fost tare mandru cand Romania a incheiat negocierile de aderare la UE, in momentul in care am aderat la UE.

EurActiv.ro: Care a fost cel mai dificil moment al carierei dumneavoastra ca diplomat?

Ion Jinga: Cred ca undeva prin 1998 cand situatia economica nu era foarte buna la Bucuresti, cand situatia politica nu era de asemenea foarte buna, eram atunci diplomat la UE. Am avut la un moment dat impresia ca unii dintre prietenii, partenerii mei din acea perioada, se uitau la noi cu un sentiment de compasiune si mi-a venit greu sa accept ideea ca Romania si reprezentantii sai pot fi priviti cu compasiune. Pentru ca noi suntem o tara mare a Uniunii Europene, suntem o tara puternica, cu un potential enorm, care poate si trebuie sa joace un rol de prim plan pe scena europeana.

A consemnat Magda Barascu

[EurActiv.ro]