Dosar: Relatiile UE - SUA Transparenta Guvernare europeana : Integrare uniunea europeana stiri UE eveniment finantari aderare joburi

Home > Guvernare europeana > Transparenta > Dosar: Relatiile UE - SUA

Dosar: Relatiile UE - SUA

Publicat: 4 Iulie 2008 @ 13:49

Dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial Europa a fost impartita in zone de influenta ale SUA si ale Uniunii Sovietice. La doua decenii de la incetarea razboiului rece, relatiile transatlantice sunt complet schimbate, bazate pe pragmatism.

Foto: Aftermath News

In timpul razboiului rece, care a durat mai bine de 40 de ani, Statele Unite ale Americii s-au erijat in aparatorul Europei ramase in afara sferei de influenta a Rusiei. Pentru a sprijini reconstructia economica a Europei si pentru a stopa inaintarea blocului comunist catre Vest, SUA au initiat Planul Marshall, Congresul american fiind convins ca o cooperare economica este conditia esentiala pentru o pace durabila.

Ajutorul financiar al Statelor Unite ale Americii a fost oferit tarilor din Europa cu o conditie: initierea de planuri de reconstructie transfrontaliere si cooperea economica intre tarile Europei, ceea ce a dus la crearea in 1948 a Organizatiei Europene pentru Cooperare Economica. Un an mai tarziu, tot la initiativa SUA, majoritatea statelor libere vest-europene se alatura Americii si Canadei si formeaza Organizatia Atlanticului de Nord (NATO), alianta militara care sa se opuna blocului Sovietic din Est.

Tot Planul Marshall a fost unul dintre factorii importanti care au ajutat la punerea bazelor Planului Schuman si a Comunitatii Europene a Carbunelui si Otelului.

La putin timp de la intrarea in vigoare a Tratatului de la Paris semnat de Franta, Germania, Italia si tarile Benelux, au fost stabilite relatii diplomatice intre entitatea nou infiintata si SUA. Pe masura ce anii au trecut, si alte tari au aderat la Comunitatea Europeana transformand-o intr-o putere politica si economica cu un rol din ce in ce mai important pe scena internationala.

In momentul in care, la sfarsitul anilor '80, blocul comunist s-a dezintegrat, Comunitatea Europeana avea deja 12 membri, iar aparitia noilor democratii din estul Europei si reunificarea Germaniei, au propulsat CE intr-o noua era a dezvoltarii. Integrarea Germaniei de Est in Comunitatea Europeana precum si dorinta de a sprijini statele Est-Europene in efortul lor de a stabiliza democratia si libertatea proaspat castigate au determinat conducatorii Comunitatii sa ia in calcul extinderea (incorporarea in cadrul Comunitatii a statelor din Est) si adancirea Europei (asigurarea unei structuri institutionale capabile sa faca fata potentialei extinderi).

Relatiile transatlantice au capatat si ele o nou dimensiune, cooperarea dintre SUA si CE fiind formalizata la sfarsitul anului 1990 prin adoptarea Declaratiei Transatlantice. Un pas ulterior a fost adoptarea in decembrie 1995, a Noii Agende Transatlantice, constituind de atunci baza relatiei dintre SUA si Uniunea Europeana.

Prin Declaratia Transatlantica s-a stabilit cadrul institutional pentru consultare intre cele doua puteri, intarind si intensificand cooperarea de ambele parti ale atlanticului. Astfel, au inceput sa aiba loc intalniri (in SUA si in UE) la nivel de presedinti (Presedintele Consiliului European si Presedintele Comisiei Europene pe de o parte, si Presedintele SUA pe de alta parte), precum si alte consultari anuale sau ad-hoc la diverse niveluri politice si de grupuri de lucru.
Prin Noua Agenda Transatlantica s-a stabilit Cadrul de Actiune cu patru obiective majore de atins prin cooperarea transatlantica: promovarea pacii si a stabilitatii, a democratiei si dezvoltarii la nivel mondial; rezolvarea problemelor globale; expansiunea comertului mondial si intarirea relatiilor economice la nivel global; construirea de relatii transatlantice pentru mediul de afaceri, pentru oamenii de stiinta si mediul academic.

Prezent – realizari si provocari

In prezent, Uniunea Europeana si Statele Unite ale Americii formeaza cel mai mare parteneriat comercial bilateral. Numai comertul cu bunuri in 2007 s-a ridicat la peste 400 de miliarde de euro, iar cel cu servicii este estimat la 226 miliarde de euro.

Mai mult, SUA si UE reprezinta cei mai mari investitori in spatiul partener: in 2007, 42% din totalul investiiilor facute de UE au fost directionate catre SUA, iar peste jumatate din investitiile private americane si-au gasit destinatia in tarile din Uniunea Europeana. Investiile straine directe au permis crearea de milioane de locuri de munca atat in SUA cat si in Uniunea Europena. In Statele Unite ale Americii, din cei peste 5 milioane de americani angajati de companii straine, 58% dintre ei munceau pentru companii europene. La fel, in Europa, in filialele fimelor americane lucrau aproape 4 milioane de europeni (date la nivelul anului 2005).

Pentru a contribui la intarirea competitivitatii celor doua economii, zeci de miliarde de euro sunt alocate anual pentru cercetare-dezvoltare de catre firmele europene in SUA si de cele americane in UE.

Volumul tranzactiilor bilaterale precum si gasirea solutiilor optime pentru intarirea relatiilor dintre cele doua puteri diminueaza sau chiar sterg neintelegerile ocazionale intre SUA si UE, aparute de-a lungul timpului in domeniul comertului, cum ar fi problema subventiilor pentru agricultura sau pentru domeniul aeronautic.

Relatiile dintre cele doua parti nu se rezuma numai la domeniul comercial, la fel de importante fiind relatiile politice si militare. Fiind doua super-puteri care domina scena internationala, ele nu pot ramane indiferente la problemele care apar in diferite regiuni sau state ale lumii. Cooperarea in domeniul afacerilor internationale dintre SUA si UE este vitala, intrucat de cele mai multe ori problemele sunt prea complexe pentru a putea fi rezolvate numai de una dintre ele. Nu exista disputa internationala, zona sau tara din lume in care Statele Unite si Uniunea Europeana sa nu aiba interese si in care fiecare dintre ele sa nu fie afectata de modul in care actioneaza cealalta.

Este binecunoscut faptul ca opiniile celor doua sunt diferite in ceea ce priveste o serie de probleme importante cum ar fi Curtea Penala Internationala, tratatul de la Kyoto, productia si stocarea de mine antipersonal, pedeapsa capitala. Cu toate acestea, este de netagaduit ca ceea ce le desparte este mult mai putin important decat ceea ce le uneste: valorile si obiectivele pe care le impartasesc si care se urmareste a fi atinse la nivel global, prin cooperare – respectul pentru statul de drept, drepturile omului si ale minoritatilor, democratia, lupta impotriva criminalitatii si a terorismului, pentru a numi doar cateva dintre ele.

Summit-urile anuale SUA-UE la nivel de presedinti, numeroasele intalniri la nivel ministerial si la nivel de grupuri tehnice de lucru ofera un cadru pentru ca cele doua parti sa isi coordoneze actiunile atunci cand sunt de acord sau sa minimizeze disputele atunci cand nu ajung la un acord in privinta unei probleme.

Relatiile din ultimii ani (de la inceputul Adminsitratiei Bush si pana in prezent), desi uneori au fost tensionate ca urmare a neconcordantei de opinii intre cele doua entitati (care au inceput cu amenintarea Statelor Unite de a se retrage din fortele de pace ale Natiunilor Unite daca personalul lor nu era scos de sub jurisdictia Curtii Penale Internationale si continuand cu razboiul din Irak) au trebuit sa se moduleze in functie de evenimentele care au avut loc la nivel mondial. Astfel, cooperarea intre Statele Unite si Uniunea Europeana a cunoscut o intensificare majora in domeniul luptei impotriva criminalitatii si a terorismului ca urmare a atacurilor teroriste din 11 septembrie, cele doua parti luand o serie de masuri bilaterale: schimbul de informatii privind amenintarile teroriste, tiparuri de crime si rute de trafic (2001), schimbul listelor de pasageri ai liniilor aeriene, pentru a depista potentialii teroristi (2004) etc.

Cooperarea intre SUA si UE a capatat o noua dimensiune si ca urmare a implicarii din ce in ce mai mult a Uniunii Europene in securizarea zonelor de conflict din lume. Chiar daca modalitatile de asigurare a securitatii oferite de UE (misiuni de mentinere a pacii, ajutor umanitar, masuri de prevenire sau rezolvare a conflictelor, reconstructie si securizare post-conflict) sunt oarecum diferite de metodele fortelor armate ale SUA, in ultimul timp Uniunea Europeana se contureaza ca o entitate importanta capabila sa ofere securitate in lume, complementand eforturile SUA.

Summit-ul din 2008

Puternic mediatizat, ultimul summit UE-SUA din timpul administratiei Bush a avut loc la inceputul lunii iunie 2008 la Brdo, in Slovenia, si a inclus pe agenda de discutii o gama larga de subiecte de interes regional sau global, domenii in care SUA si UE au actionat sau urmeaza sa actioneze in parteneriat.

Astfel, principalele probleme discutate s-au referit la asistenta pentru dezvoltarea Kosovo, continuarea initiativei de pace in Orientul mijlociu, initiativa lansata anul trecut la Annapolis, realizarea unui acord global in ceea ce priveste schimbarile climatice, precum si problema eficientizarii folosirii energiei.

In domeniul economic au fost aduse in discutie intarirea cooperarii economice si progresele inregistrate de Consiliul Economic Transatlantic, organism infiintat la summit-ul anterior.

De asemenea, un alt subiect de interes pentru toate statele membre ale UE l-a constituit discutia cu privire la includerea altor state membre UE in programul US Visa Waiver.

Probleme delicate

Daca discutiile cu privire la securitatea internationala, pacea, drepturile omului, democratia, precum si cele legate de relatiile economice intre SUA si UE au dus la concluzii clare legate de actiunile ce trebuie urmate in cadrul cooperarii dintre cele doua parti, categva probleme s-au demarcat ca fiind mai sensibile si rezolvarea lor cerand mai mult timp.

Prima dintre ele o constituie problema tratatului de la Kyoto, pe care administratia Bush nu l-a ratificat. De asemenea, o alta divergenta care nu si-a gasit inca solutia o repezinta problema Curtii Penale Internationale. Avand in vedere ca Statele Unite ale Americii vor avea in curand un nou presedinte, Uniunea Europeana spera ca in viitorul apropiat SUA sa isi asume responsabilitatea solutionarii acestor probleme. Deja, in ceea ce priveste schimbarile climatice, candidatii la presedintia SUA si-au luat angajamentul de a aborda problematica emisiilor de gaze cu efect de ser _i de a ajunge la un acord internacional pan in 2009 pentru perioada post 2012.

Un alt subiect sensibil pentru o parte din statele membre ale Uniunii Europene il constituie regimul vizelor impus cetatenilor europeni. Avand in vedere ca numai 15 din statele UE pot intra pe teritoriul Statelor Unite fara viza (in scop turistic sau de afaceri pe o perioada limitata de timp), Uniunea Europeana doreste ca SUA sa ridice regimul in materie de vize si sa trateze toti cetatenii europeni in mod egal, incluzand toate statele membre in Programul Visa Waiver (VWP).

Programul a fost infiintat in 1986 cu obiectivul de a promova relatiile dintre SUA si aliatii sai, sa elimine barierele inutile in calea circulatiei persoanelor.
Pentru a fi acceptat in programul Visa Waiver, un stat trebuie sa indeplineasca o serie de conditii, printre

care:
- reciprocitatea - ridicarea necesitatii obtinerii vizelor se face de ambele parti, de catre Guvernul SUA si cel al tarii incluse in program.
- alinierea tehnologiei de verificare a pasapoartelor (toate statele din VWP trebuie sa utilizeze aceleasi scannere folosite pentru citirea pasapoartelor)
- existenta de programe biometrice de identificare a persoanelor si de citire a documentelor de calatorie, care sa se ridice la standardele Organizatiei Internationale a Aviatiei Civile
- rata scazuta de imigratie clandestina
- indice mic de refuz al aplicatiilor pentru viza (indicele de "violare" a termenilor de acordare a vizelor sa fie mai mic de 2% din numarul total al cetatenilor din statul respectiv care au calatorit, in anul fiscal anterior, pe teritoriul SUA).
Mai mult, statele doritoare sa adere la VWP trebuie sa emita pasapoarte care sa respecte standardele de securitate ale statelor membre din program, sa aiba prevederi legale si cadru institutional necesar luptei impotriva amenintarilor unui stat si luptei impotriva imigratiei si contrabandei. Mai mult, statul candidat trebuie sa aiba stabilitate politica si economica si sa fe semnatari ai acordurilor de cooperare cu SUA si alti parteneri internationali ai acesteia in domeniul luptei impotriva acestor amenintari, inclusiv tratate de extradare.

Pentru a se asigura accesul liber tuturor cetatenilor europeni pe teritoriul Statelor Unite, in aprilie 2008, statele membre UE au autorizat Comisia Europeana sa negocieze in numele lor acele conditii de includere in Programul Visa Waiver care cad sub incidenta responsabilitatii Comunitatii Europene.

Pozitia Romaniei cu privire la problema vizelor

Update: Pe 17 octombrie 2008, presedintele american a anuntat ca cetatenii din inca 6 state din Uniunea Europeana precum si din Coreea de Sud pot de acum intra in SUA, pentru afaceri sau pentru turism, fara vize.
Desi Uniunea Europeana a salutat primirea celor sase state (Cehia, Estonia, Ungaria, Letonia, Lituania, Slovacia) in programul Visa Waiver, cere in acelasi timp eliminarea vizelor si pentru restul de sase state europene, ai caror cetateni inca nu pot calatori fara vize in SUA: Bulgaria, Cipru, Grecia, Malta, Polonia si Romania.

Desi la inceputul anului, precum si in vara, ministru roman de interne, Cristian David declara increzator ca in curand si romanii vor putea merge in SUA fara vize, un oficial din Departamentul american pentru Securitate Interna a declarat, insa, cu ocazia primirii celor 7 state in Visa waiver, ca un orizont de timp pentru scutirea romanilor de obligativitatea vizelor pentru SUA nu este prefigurabil, iar rata de refuz a vizelor este in acest moment foarte mare, crescand la 37,7%.

In ceea ce priveste Romania, in martie 2008, Statele Unite ale Americii prin Secretarul pentru Securitate Interna, Michael Chertoff, au reintarit pozitia lor de a elimina obligativitatea vizelor, insa Romania nu indeplinea toate cerintele pentru a fi inclusa in Programul Visa Waiver.

Spre exemplu, rata de refuz a vizelor este in prezent de aproximativ 37%, iar SUA doreste ca aceasta sa scada sub 10%. Mai mult, asa cum a subliniat Chertoff, “Mai sunt si alte cerinte (adresate Romaniei n.r.), cum ar fi capacitatea sa ne asigurati ca aveti graniceri eficienti, un management eficient al securitatii pasapoartelor si o documentatie corespunzatoare.”

Update 22 octombrie 2008: Desi Romania era creditata cu o rata de refuz a vizelor de peste 37% - cifra fiind corespunzatoare anului 2007, calculele (preliminare, intr-adevar) facute dupa inchiderea anului fiscal american (la sfarsitul lunii septembrie), arata ca situatia Romaniei s-a imbunatatit, rata de refuz scazand in 2008 cu 12,5%, pana la 25,5%. Cu toate acestea, Romania este inca departe de a atinge pragul maxim admis de legislatia americana (10%) pentru acceptarea in Visa Waiver.

Reamintim ca, in afara criteriului privind rata de refuz, admiterea in Visa Waiver depinde si de indeplinirea anumitor criterii tehnice: implementarea pasaportului electronic, schimbul de informatii cu privire la persoanele suspecte de activitati teroriste, raportarea pasapoartelor furate/pierdute si implementarea programului Air Marshals pe cursele aeriene directe cu SUA.

Romania a sustinut pana in prezent atat politica UE, care insista pe necesitatea ridicarii, de catre SUA, a obligativitatii vizelor pentru sntregul bloc comunitar, cat si a coalitiei statelor est-europene (Lituania, Estonia, Letonia, Polonia, Cehia, Ungaria si Romania) care au militat anul trecut pentru ridicarea vizelor. Din cele 7 tari numai Romania nu a semnat memorandumul de intelegere cu SUA, ce reprezinta primul pas in ridicarea vizelor, tocmai din cauza ratei ridicate de refuz.

Desi situatia actuala nu este tocmai favorabila Romaniei si unor negocieri bilaterale, exista si voci care considera ca daca Uniunea Europeana nu incepe in cel mai scurt timp negocierile cu SUA pentru intregul bloc comunitar, “Romania va fi nevoita sa gaseasca o solutie rapida, prin negocieri bilaterale cu SUA, la fel ca alte state membre ale UE care au rezolvat problema vizelor americane netinand cont de pozitia comuna a Bruxelles-ului”. Declaratia ii apartine europarlamentarului Titus Corlatean, Prim-vicepresedinte al Comisiei Juridice a Parlamentului European.

Mai mult, Ioan Mircea Pascu, europarlamentar PSD considera ca noile state mambre sunt „fortate sa aleaga optiunea cea mai putin atractiva” in ceea ce priveste rezolvarea problemei vizelor, si anume negocierea multilaterala de catre UE. Pascu considera ca aceasta abordare este „gresita din punct de vedere moral”, mai ales avand in vedere rezultatele obtinute de multe din statele membre in urma negocierilor bilaterale cu SUA.

Cu toate acestea, la Congresul Interparlamentar Uniunea Europeana–Statele Unite ale Americii, de la Ljubljana din 24-26 iunie, Corina Cretu, Membra a delegatiei Parlamentului European pentru Relatia cu SUA a aratat ca, desi sntelege temerile autoritatilor americane si dorinta lor de a controla fenomenul imigratiei, mentinerea obligativitatii vizelor pentru calatoriile sn Statele Unite ale Americii naste o serie de frustrari sn randul cetatenilor europeni. Corina Cretu a scos sn evidenta importanta armonizarii legislatiei sn statele membre care nu sunt sn programul Visa Waiver, lucru greu de facut doar pe baze bilaterale. Acest fapt, dar si necesitatea de a elimina discriminarea si nesntelegerile ce izvorasc din negocierile bilaterale sunt argumente suficiente pentru ca problema vizelor sa fie discutata de Comisia Europeana cu SUA. “In fond, nu putem discuta de emergenta unui spatiu economic comun fara a asigura libertatea de miscare tuturor cetatenilor europeni catre Statele Unite ale Americii”, a precizat Cretu.

In concluzie, parerile sunt impartite, dar rezultatele conteaza: Romania trebuie sa indeplineasca cerintele SUA (reducerea ratei refuzului, in primul rand) in materie de vize, dupa care ridicarea obligativitatii vizelor va veni de la sine, fara a conta daca negocierile se fac bilateral sau multilateral.

Livia Pislaru

[EurActiv.ro]

Linkuri

Uniunea Europeana

- Consiliul Uniunii Europene – Relatiile SUA-UE
- Comisia Europeana – Relatii externe si afaceri externe
- Comisia Europeana – Relatii externe
- Global Partners: EU-US Trade and Investment
- EU-US relations – an overview
- Declaratia Transatlantica
- Noua Agenda Transatlantica
- Parteneriatul Economic Transatlantic
- Consiliul Economic Transatlantic
- Summitul UE-SUA, comunicat de presa
- Declaratia comuna SUA-UE la incheierea summitului
- EU in the US - A Long-Standing Partnership - EUtube YouTube video