Dosar: Spre un drept penal european unic?
Armonizarea dreptului penal in tarile UE este un subiect care a starnit vii dezbateri intre opozantii si sustinatorii acestei idei. Datorita complexitatii acestui domeniu si a diferitelor definitii si interpretari date termenului de "armonizare", in dreptul penal aceasta nu poate sa se refere la eliminarea diferentelor dintre sistemele juridice nationale, ci ar trebui, in schimb, sa se refere la cresterea calitatii si coerentei dintre sistemele juridice.
Foto: sxc.hu
Principalul argument in favoarea armonizarii legislative in acest domeniu a fost intotdeauna acela ca infractorii pot profita de diferentele dintre diferitele sisteme penale pentru a putea scapa de rigoarea legii.
Un alt argument in favoarea armonizarii il constituie consensul statelor membre de a apara interesele (in special cele financiare) ale Uniunii Europene cu aceeasi diligenta cu care isi apara propriile interese. De aceea, lupta comuna impotriva unor fenomene precum frauda si coruptia la nivel european implica si armonizarea in domeniul penal.
Pe de alta parte, opozantii armonizarii in dreptul penal aduc drept principal argument faptul ca dreptul penal este rezultatul unei culturi nationale, cu radacini in valorile si convingerile acelei natiuni. De aceea, orice incercare de a armoniza sau de a unifica codurile penale ale mai multor state ar insemna aducerea unui grav prejudiciu suveranitatii nationale.
Acest argument este contracarat (in mare masura, daca nu chiar in totalitate) de sustinatorii unui cod unic european prin faptul ca Tratatul privind Uniunea Europeana (tratatul de la Maastricht), prin Articolul 31 ce pune bazele procesului de armonizare in dreptul penal, stipuland ca statele membre sa isi aproximeze prevederile de drept penal pentru a imbunatati cooperarea in domeniul combaterii criminalitatii.
Motivele pentru armonizarea dreptului penal includ unele care sunt pur ideologice si unele care sunt strict practice. Una din motivatiile ideologice e reprezentata de argumentele care stau si la baza Conventiei Europene privind Drepturile Omului si care afirma ca, intr-o democratie in care drepturile individului sunt recunoscute, exista anumite reguli de baza pe care dreptul penal trebuie sa le respecte si anumite reguli si articole inacceptabile care trebuie evitate. Astfel, desi Conventia nu a fost gandita drept instrument de armonizare, un oarecare grad de armonizare a rezultat in urma adoptarii ei: Conventia recunoaste faptul ca este corect si adecvat ca fiecare tara sa mentina propriul ei sistem de justitie penala, format in concordanta cu traditiile ei nationale, insa, daca aceste sisteme nu se conformeaza acestor standarde minime, ele trebuie modificate pentru a o face.
Motivatiile pragmatice se refera in special la dificultatile intampinate de autoritati atunci cand indivizi (infractori) planuiesc infractiuni intr-o tara si le comit in alta tara sau cand le comit intr-o tara si apoi se refugiaza in alta tara.
Ambele categorii de motive pot fi gasite in Preambulul Tratatului asupra Uniunii Europene, care mentioneaza dorinta „de a intari solidaritatea” intre popoarele Europei si necesitatea ca prin facilitarea liberei circulatii a persoanelor in Europa „sa asigure totodata siguranta si securitatea popoarelor lor, prin crearea unui spatiu de libertate, de securitate si de justitie”.
Uniunea Europeana a raspuns la amplificarea dimensiunii internationale a infractionalitatii prin crearea unor organisme precum Europol si Eurojust, stabilirea de reguli comune in probleme precum coruptia si spalarea de bani si elaborarea de proceduri comune prin care pot fi obtinute dovezi si informatii dincolo de frontiere. Astfel – urmarind acest scop sau nu – au fost intreprinsi pasi care pot duce la un sistem de justitie penala comun european.
Nicolae Vlad Popa, europarlamentar roman preocupat de problematica armonizarii legislatiei penale comunitare, apreciaza ca „un razboi eficient impotriva infractionalitatii ce lezeaza interesele Uniunii (falsificarea monedei euro si fraudele impotriva intereselor financiare ale Comunitatii) si a infractionalitatii grave transfrontaliere (care poate imbraca o diversitate de forme, de la contrabanda cu bunuri sau traficul de persoane, la prejudicierea mediului inconjurator) va cere – pana la urma – un set propriu de reguli si o jurisdictie omogena care sa nu fie fragmentata de frontierele nationale.”
Mai mult, in opinia europarlamentarului roman „elaborarea unui set clar de norme juridice in materie penala, comune la nivel european, este necesara, deoarece – in contextul multitudinii de reglementari de natura penala existente in prezent in fiecare stat membru UE – principiul potrivit caruia necunoasterea legii nu exonereza de raspundere persoana care incalca dispozitiile acesteia nu se poate aplica”.
In ultimii ani, cadrul legislativ al Uniunii Europene se afla intr-o continua evolutie, datorata si faptului ca statele membre au inceput sa fie mai putint preocupate in a-si ajuta vecinii in lupta impotriva criminalitatii nationale si mai preocupate in a-si uni fortele pentru a combate comportamente considerate ca o amenintare la adresa tuturor (crima organizata, frauda, terorism etc.). Aceasta abordare a castigat teren, mai ales ca, in urma progresului tehnologic, un numar mic de oameni pot produce dezastre uriase, avand resursele necesare relativ la indemana.
Cu toate acestea, nu o data masurile intreprinse de Uniunea Europeana pentru armonizarea dreptului penal au fost intampinate cu reticenta, daca nu cu ostilitate de catre diferite state membre ale Uniunii Europene, simtind ca suveranitatea lor nationala a fost lezata. Asa s-a intamplat si in cazul proiectului Corpus Juris (menit sa usureze lupta impotriva fraudarii bugetului european si propunand printre altele infiintarea pozitiei de Procuror public european ) sau chiar in cazul Mandatului European de Arestare. Spre exemplu, una dintre tarile care s-a opus proiectului Corpus Juris, considerandu-l o incalcare de neacceptat a suveranitatii sale, Marea Britanie, s-a dovedit un suporter nepretuit al infiintarii Eurojust si al adoptarii Mandatului European de Arestare.
Pe masura ce Uniunea Europeana adopta si alte masuri de armonizare in domeniul penal, statele membre si guvernele lor se pot confrunta cu presiuni tot mai mari si o alegere dificila intre protejarea puterilor si prerogativelor nationale si asigurarea unei actiuni eficiente in Europa si, posibil, dincolo de granitele ei, impotriva terorismului si altor infractiuni grave.
Armonizarea juridica este realizata prin eliminarea diferentelor, facand ca legislatiile si politicile diferitelor jurisdictii sa fie mai apropiate sau chiar identice. Astfel, armonizarea dreptului penal este perceputa ca facand sa fie mai apropiate sau similare diferite sisteme de justitie penala sau parti ale acestor sisteme. Apropierea si chiar unificarea ar putea exprima mai bine conceptul de armonizare in domeniul dreptului. Notiunea de unificare poate fi folosita in acele cazuri in care doua sisteme sunt facute sa devina identice prin eliminarea tuturor diferentelor dintre ele. Armonizarea este, asadar, procesul de (re)ordonare a relatiei dintre diferite elemente in concordanta cu un standard predefinit, astfel incat sa se evite sau sa se elimine frictiunea, armonia fiind o stare de ordine intre diferite parti care formeaza un intreg in care nu exista frictiuni. Eurodeputatul Nicolae Vlad Popa considera ca unul din aspectele cele mai importante ce reies din rapoartele si lucrarile de specialitate studiate in contextul initiativei sale de gasire a unor solutii eficiente pentru armonizarea reglementarilor comunitare in materia dreptului penal, il reprezinta problema definirii corespunzatoare a gradului de armonizare sau similaritate avut in vedere. „Daca gradul de similaritate urmarit nu a fost definit, aceasta poate impiedica alegerea adecvata a mijloacelor de realizare a armonizarii, efortul de armonizare putand fi realizat, de exemplu, prin adoptarea de reglementari noi, uniforme, care ar putea constitui o supradimensionare a reactiei prin raportare la obiectivul propus. Aceasta duce la concluzia ca determinarea gradului de armonizare dorit asigura proportionalitatea efortului in raport cu obiectul sau”, a declarat Nicolae Vlad Popa.
De aceea, in momentul de fata, calea cea mai potrivita ce poate fi adoptata in domeniul criminalitatii de drept penal pare sa fie apelul la studii criminologice cu privire la manifestarile infractionalitatii si, in special, cu privire la identificarea corecta a caracterului transfrontalier al infractiunilor respective.
De aceea, trebuie sa fie gasita linia de demarcatie nu numai in ceea ce priveste conditiile de cooperare intre statele membre, ci si in chestiuni esentiale de drept penal material si procedural. Raspunsul corect ar putea fi o abordare graduala.
Din acest motiv – ca un prim pas spre un cod penal unificat al UE – infractiunile penale care trebuie sa faca parte din codul penal european ar trebui sa indeplineasca o serie de conditii cumulative cum ar fi: fapta penala, infractiunea comisa, sa aiba un caracter transfrontalier; prevenirea, depistarea si judecarea unor asemenea infractiuni sa presupuna existenta unor dificultati mai mari la nivel national decat la nivel european; infractiunea sa aiba legatura cu domeniile politicilor europene.
Crearea functiei de Procuror Public European (mentionata si in Corpus Juris) dorita de catre Comisia Europeana ar putea duce la stabilirea unui sistem hibrid care ar reprezenta calea de mijloc intre aplicarea legii nationale si a celei europene. In acest caz, ar putea exista, insa, obiectii impotriva acestei solutii de tip american (in care nu este foarte clara diferenta intre legea federala si cea a unui stat), ceea ce conduce inevitabil la diferite conflicte jurisdictionale.
Un alt aspect este ca, daca se decide introducerea unui nou sistem de justitie penala europeana, este necesara crearea unor noi organisme care duc la o crestere a fluxurilor de informatii. Un sistem ca acesta necesita, de asemenea, sa fie acceptat si din punct de vedere psihologic de agentiile nationale de aplicare a legii. O institutie noua nu ar trebui sa fie privita ca o amenintare sau ca un concurent si, in acest fel, sa fie privata de informatii.
Ca sustinator al demersului de adoptare a unui Cod penal unic, europarlamentarul Nicolae Vlad Popa considera necesara o dezbatere atat in randul specialistilor, cat si la nivelul liderilor de opinie si al reprezentantilor societatii civile privind cea mai buna solutie pentru edificarea unui sistem penal european coerent si eficient care sa contribuie la crearea unui spatiu european de libertate, de securitate si de justitie.
Linkuri:
Comisia Europeana
- Justitie, libertate si securitate
- Judicial Cooperation in Criminal Matters
- Prosecuting criminals and guaranteeing individuals' rights more effectively in free movement Europe
- Implementarea Corpus Juris in statele membre
- Corpus Juris
- Harmonisation and harmonising measures in criminal law
- Europol
- Eurojust
- Treaty of Maastricht on European Union
- Extrase din Tratatul UE care fac referire la cooperarea in materie penala
- European arrest warrant
- European Judicial Network
- Mutual assistance in criminal matters between Member States
- Jurisdiction in criminal matters: first and third pillar
- Legislatie in vigoare in domeniu
- Legislatie in pregatire in domeniu
- Alte linkuri relevante catre documente, propuneri si dezbateri
- Laeken European Council. 14-15 December 2001. Belgium
- Tampere European Council (15 and 16 October 1999). A special meeting of the European Council held at Tampere, Finland, in October 1999, was dedicated to the establishment of an Area of Freedom, Security and Justice
Guverne:
- House of Lords UK
- Ministerul Justitiei: Ghid de cooperare judiciara internationala in materie penala
- Ministerul Justitiei: Instrumente comunitare in domeniul cooperarii judiciare
Articol de presa:
- EUobserver: Brussels eyes single European public prosecutor (2007)
Comentarii