Aprobarea planului de stabilizare a pietelor este esentiala pentru SUA Afaceri / Taxe Business & Jobs : Integrare uniunea europeana stiri UE eveniment finantari aderare joburi

Home > Business & Jobs > Afaceri / Taxe > Aprobarea planului de stabilizare a pietelor este esentiala pentru SUA

Aprobarea planului de stabilizare a pietelor este esentiala pentru SUA

Publicat: 2 Octombrie 2008 @ 02:08

Aprobarea planului guvernului SUA de stabilizare a sectorului financiar este esentiala pentru economia americana, apreciaza un grup de lobby format din circa 160 de directori generali ai unor companii din Statele Unite. "Ne facem planurile pentru 2009, iar daca cererea este scazuta va trebui sa facem concedieri substantiale si sa reducem investitiile", a declarat John Castellani, presedinte al Mesei Rotunde pentru Afaceri (Business Roundtable), asociatie care reuneste aproximativ 160 de sefi de companii.

Milioane de locuri de munca vor fi in pericol daca nu sunt luate masuri rapide pentru a raspunde la criza financiara, a adaugat el.
O varianta revizuita a planului autoritatilor americane, de infiintare a unui fond care sa dispuna de 700 miliarde dolari pentru achizitia de active bancare garantate cu ipoteci cu grad ridicat de risc, este supusa, miercuri, votului Senatului SUA.
Camera Reprezentantilor a respins, luni, programul de stabilizare a sistemului financiar propus de administratia Bush. Daca va fi aprobata de Senat, noua propunere va fi analizata, joi, de Camera Reprezentantilor.

Urmatoarea criza ar putea fi declansata de prabusirea pietei contractelor credit default swap

Piata contractelor credit default swap (instrument derivat pentru transferul riscului de credit), estimata la aproape 55 de trilioane de dolari, insa nereglementata si lipsita de transparenta, ar putea provoca urmatoarea criza a sistemului financiar, potrivit unei analize a Fortune Magazine.

Contractul credit default swap (CDS) este instrumentul derivat cu cea mai rapida ascensiune in sectorul financiar si a avut o contributie majora la provocarea actualei crize a creditelor ipotecare, deoarece a permis transferul facil si rapid al riscului de credit, incurajand bancile sa isi asume riscuri din ce in ce mai mari si sa renunte complet la prudenta.

La putin peste zece ani de la aparitia acestor derivate, piata contractelor credit default swap a ajuns la 54,6 mii de miliarde de dolari, in conditiile in care Produsul Intern Brut (PIB) al economiei globale in anul 2007 a fost de 54,3 trilioane de dolari, iar capitalizarea cumulata a tuturor companiilor listate pe Wall Street era, la finele lunii iunie, de 50,5 trilioane de dolari.

"Daca CDS-urile ar fi fost eliminate, companiile ar fi spus: nu pot sa nu iau in calcul acest risc». Daca nu ar fi putut sa transfere riscurile mai departe, cu siguranta s-ar fi oprit", a aratat Michael Greenberger, profesor la Universitatea din Maryland si fost sef al diviziei de piete si comert la Comisia de supraveghere a contractelor futures pe pietele de marfuri.

Analistul se refera la bancile care au acordat credite ipotecare cu grad ridicat de risc, acumuland astfel datorii neperformante, care au condus in 2007 la debutul crizei financiare, urmat de numeroase falimente, nationalizari sau preluari de urgenta in cazul multor institutii simbol pentru economia Statelor Unite sau a Europei, precum Bear Stearns, Lehman Brothers, Washington Mutual, Merrill Lynch, AIG si Fortis.

Instrumentul derivat credit default swap este un contract prin care o institutie financiara (cumparatorul protectiei) achita o prima catre o alta entitate (vanzatorul protectiei), care se angajeaza sa plateasca o suma prestabilita in cazul in care unul din debitorii cumparatorului nu isi indeplineste obligatiile, respectiv nu achita datoria acumulata.

Principala diferenta dintre un contract credit default swap si un acord obisnuit de garantie sau asigurare in cazul unui credit este ca operatiunea se face fara ca debitorul sa aiba cunostinta despre efectuarea ei, fara a aduce modificari la acordul incheiat cu clientul.

Prima achitata de cumparatorul protectiei depinde de mai multi factori, printre care ratingul de credit al debitorului, maturitatea produsului si modurile in care poate surveni neplata obligatiilor incluse in contract (falimentul debitorului, negarea sau neplata obligatiilor, restructurarea obligatiei de referinta, nedeclararea sau accelerarea obligatiilor).

In aceasta saptamana, politicienii din Statele Unite incearca sa adopte un program pentru salvarea sistemului financiar american, prin preluarea de catre Trezorerie a datoriilor, activelor si produselor neperformante acumulate de banci in perioada crizei creditelor ipotecare. O prima varianta a unui astfel de plan, propusa de administratie si respinsa luni de Camera Reprezentantilor, presupunea alocarea de fonduri bugetare de 700 miliarde de dolari pentru preluarea problemelor institutiilor financiare de catre stat si s-a confruntat cu opozitie vehementa din partea opiniei publice si unui numar mare de parlamentari republicani.

Prabusirea unei companii mari poate atrage dupa sine un efect domino care sa falimenteze sute de alte institutii si firme, conectate intre ele prin instrumente financiare CDS sau similare. Din acest motiv, autoritatile americane au intermediat preluarea Bear Stearns la un pret considerat simbolic si au decis sa nationalizeze asiguratorul American International Group (AIG), a carui cadere a fost cauzata aproape integral de pierderile provocate de contracte CDS.

Pe masura ce teama unei prabusiri a pietei credit default swap se accentueaza in sistemul financiar, interventia aparent iminenta a autoritatilor pentru reglementarea si transparentizarea acestor

contracte pare sa intensifice pesimismul pietelor, deoarece efectele imediate ale unor masuri federale nu pot fi prevazute.

"Cea mai mare problema este ca nimeni nu poate cunoaste expunerea tuturor acestor companii mari, banci si corporatii, prin contracte CDS", potrivit lui Frank Partnoy, profesor la Universitatea din San Diego si fost vanzator de derivate la Morgan Stanley, care a avertizat constant in ultimii zece ani asupra pericolelor din piata instrumentelor similare CDS.

Deoarece sunt contracte, si nu titluri sau polite de asigurare sau garantie, angajamentele credit default swap pot fi incheiate foarte rapid, fiind suficient un apel telefonic sau un mesaj instant, aspecte care fac instrumentele cu atat mai atractive. Majoritatea aspectelor tehnice au fost standardizate de Asociatia Internationala pentru Derivate si contracte Swap.

In plus, atat timp cat exista un vanzator care sa fie pregatit sa raspunda dorintei unui creditor de a transfera riscurile, un contract CDS poate acoperi aproape orice fel de tranzactie.

Inghetarea pietei creditelor si prabusirea Bear Stearns explica scaderea puternica a contractelor CDS scadente in prima jumatate a anului, iar piata acestor instrumente a aratat constant semne de slabiciune si instabilitate din acel moment.

Contracte credit default swap sunt incheiate in prezent doar in cazurile in care debitorii dispun de lichiditati, cum ar fi General Motors, deoarece vanzatorii de protectie nu vor sa-si riste capitalul, iar piata nu poate anticipa ce efect va avea interventia autoritatilor pentru reglementarea operatiunilor cu astfel de instrumente.

"Nu poti decat sa-l urmaresti pe Bernanke la televizor", a spus un trader pentru Fortune Magazine, in timp ce presedintele Rezervei Federale, Ben Bernanke, prezenta planul de salvare a sistemului financiar in Congresul american.

Astfel, dupa aproape un deceniu de crestere exponentiala, piata CDS este aproape de prima scadere puternica.

Un alt motiv pentru care piata instrumentelor credit default swap s-a dublat ca valoare de la an la an intre 2001 si 2007 este faptul ca un cumparator de protectie nu trebuie sa detina creante pentru a apela la un astfel de contract, ci este suficient sa parieze ca un anumit debitor nu isi va respecta obligatiunile, sa plateasca prima catre vanzator si sa astepte. De altfel, marea majoritate a contractelor CDS in derulare sunt pariuri pe capacitatea debitorilor de a-si achita datoriile.

In concluzie, un produs conceput ca instrument de hedging a devenit o posibilitate pentru investitori de a paria pe aproape orice tranzactie din piata creditelor.

Practic, piata credit default swap seamana cu un cazino unde se joaca sume uriase, afirma directorul Institutional Risk Analytics, Christopher Whalen.

"Teoretic, este o piata de asigurari nereglementata, fara capitalizare reala. Practic, este formata din contracte similare jocurilor de noroc", a aratat el.

Cu toate acestea, industria jocurilor de noroc este reglementata strict de guvern, in timp ce orice tentativa de asumare a unui rol de supraveghetor al pietei CDS, din partea oricarei institutii de stat, a intampinat opozitia oficialilor Rezervei Federale, Trezoreriei si Congresului de la Washington.

In anul 2000, Congresul a adoptat, cu sprijinul Fed si al Trezoreriei, o lege care interzice orice reglementare, federala sau statala, pe piata CDS si altor instrumente derivate similare.

O alta diferenta majora intre contractele credit default swap si pariuri este certitudinea ca un cazino va plati in cazul unui castig, in timp ce piata CDS nu ofera astfel de asigurari.

Fondurile de hedging au invadat piata, in cautare de profituri rapide. Nu este vorba numai de institutii mari, solide, ci si de afaceri aflate la inceput. In unele cazuri, giganti ai sectorului financiar au cumparat protectie de la firme care dispuneau de o lichiditate ceva mai buna decat a unui aprozar, se mai arata in materialul Fortune Magazine.

Astfel, daca o asemenae firma trebuie sa achite brusc multe contracte credit default swap, afacerea va intra in faliment.

"Diverse firme au asigurat riscuri pe care nu si le pot asuma. Sa zicem ca inchei polite de asigurare impotriva incendiilor si cheltuiesti primele imediat ce le incasezi, presupunand ca acele case nu vor arde niciodata. Brusc, un incendiu distruge toate aceste cladiri. In acel moment singura optiune este sa stingi lumina si sa pleci", a aratat presedintele Euro Pacific Capital, Peter Schiff, care a anticipat prabusirea celor mai mari creditori ipotecari din Statele Unite, Fannie Mae si Freddie Mac, nationalizati la inceputul lunii septembrie.

Sursa: Mediafax