Borys Tarasyuk: 'Ucraina a subventionat UE timp de 6 zile' Politici energetice Mediu & Energie : Integrare uniunea europeana stiri UE eveniment finantari aderare joburi

Home > Mediu & Energie > Politici energetice > Borys Tarasyuk: 'Ucraina a subventionat UE timp de 6 zile'

Borys Tarasyuk: 'Ucraina a subventionat UE timp de 6 zile'

Publicat: 3 Februarie 2009 @ 11:44

Fost ministru de externe, sef al Comitetului de Integrare Europeana din parlamentul Ucrainei, Borys Tarasyuk vorbeste, intr-un interviu acordat EurActiv Slovacia, despre recenta criza a gazelor, relatiile Ucrainei cu Rusia si UE, perspectivele euro-atlantice ale Ucrainei. 'Nu subestimati Ucraina, ea este rascrucea drumului din Rusia catre UE, din Europa catre Asia', spune el.

Reporter: Privind inapoi la crizele trecute ale gazelor, ce credeti, puteau sau nu puteau fi evitate? Ce a realizat Ucraina? Dupa cum citim in presa, domnul presedinte Iuscenko declara ca actuala intelegere in privinta gazelor este mai rea decat cea oferita initial de rusi in decembrie anul trecut.

Borys Tarasyuk: Crizele gazelor puteau fi evitate cu o singura conditie: buna purtare a Rusiei. Iata de ce a fost necesar sa trecem prin criza. Criza a fost creata in mod intentionat de catre Rusia. Noi am initiat negocieri pentru contractul de gaze din 2009 in august anul trecut, dar fara rezultate. Rusii au creat situatia presiunii timpului, presiunii circumstantelor si s-au folosit de opinia publica internationala in favoarea lor pentru a discredita Ucraina. Asadar natura acestei crize a fost multi-functionala si multi-dimensionala. Apropo, aceasta a fost a doua criza prin care am trecut. Prima s-a produs in iarna 2005—2006. Uniunea Europeana nu a invatat nimic de atunci.

Rusii au creat criza din mai multe motive:

Unul dintre acestea a fost pentru a avea acees la sistemul ucrainian de transport al gazelor, care este cel mai mare din Europa – 38,008 km lungime.

Al doilea motiv a fost sa pedepseasca Ucraina. Tara noastra are alte valori, valori democratice, spre deosebire de Rusia. Acest fapt se petrece gratie victoriei democratiei din perioada revolutiei portocalii din 2004. Am inceput sa simtim aceasta pedeapsa inca din 2005, iar ceea ce s-a petrecut recent face parte din politica rusa a presiunii.

In al treilea rand, rusii au urmarit sa arate tarilor UE, inclusiv Slovacia, cine face regulile jocului.

Ei si-au demonstrat capacitatea de a folosi livrarile de gaz ca instrument al politicii externe si de securitate. De asemenea, ei au incercat sa scoata pentru ucrainieni cel mai mare pret posibil in scopul subminarii economiei ucrainiene.

Rep: Domnul Iuschenko a fost la Bruxelles martea trecuta (27 ianuarie). El a promis ca nu se va mai repeta criza gazelor iar UE a promis o cooperare mai apropiata cu tara dumneavoastra in ceea ce priveste problemele energetice. S-a schimbat cumva imaginea Ucrainei ca partener de incredere in ceea ce priveste tranzitul gazelor?

BT: In trecut, cand gazul sovietic era transportat din Siberia, cat si in ultimii ani de independenta, Ucraina a fost o tara de incredere in ceea ce priveste tranzitul. In ceea ce priveste increderea, nu s-a pus problema Ucrainei ca tara de tranzit. Problema a aparut numai atunci cand rusii au urmarit inchiderea robinetului la intrarea in sistemul ucrainian de transport al gazelor. Ucraina nu poate implementa obligatii contractuale rusilor. Rusia trebuie sa livreze gazul la intrare si atunci noi vom livra acest gaz tarilor consumatoare, inclusiv Slovaciei. Deci daca nu este gaz, cum isi poate indeplini Ucraina angajamentul ca tara de tranzit?

Apropo, in afara de Rusia, Ucraina este cea mai mare tara de tranzit din Europa. Capacitatea noastra de tranzitare este de 150 – 170 miliarde de metri cubi pe an. Rusia tranziteaza in prezent 110 miliarde de metri cubi de gaz prin Ucraina. Capacitatea sistemului nostru de transport este mult mai mare decat utilizarea actuala. Concluzia mea este ca Ucraina nu a putut crea niciodata probleme ca tara de tranzit in ceea ce priveste tranzitarea gazului rusesc catre tarile Uniunii Europene. Aceasta este situatia din ianuarie dar si din 2006. De indata ce Rusia livra gazul la intrarea in sistemul ucrainian de transport, am asigurat acele livrari catre tarile consumatoare. In perioada 1 – 6 ianuarie Ucraina a exportat tot gazul din Rusia catre tarile UE. Dar pe de alta parte, nu au existat contracte intrucat rusii s-au opus incheierii unor contracte corecte. In aceste circumstante, Rusia nu a livrat gaz tehnic pentru ca Ucraina sa il tranziteze prin sistemul sau. Stiti, avem nevoie de 21 milioane de metri cubi pe zi pentru a pompa intreg gazul prin conductele noastre de la estul spre vestul Ucrainei. Asta inseamna ca timp de sase zile, trebuia sa gasim 126 milioane de metri cubi pentru a asigura intreg tranzitul. Asa ca am luat 52 din Rusia si am subventionat UE cu ceilalti 74 milioane metri cubi pentru a asigura livrarile. Pe 7 ianuarie Rusia a oprit complet livrarea iar Ucraina nu a mai putut face nimic.

Daca se mai repeta aceasta situatie: Din punctul meu de vedere, daca Rusia va implementa acest contract si obligatiile internationale, nu ar mai trebui sa existe probleme. Contractul convenit intre prim-ministrii Putin si Timosenko, referitor la tranzit va fi valabil timp de 10 ani.Aceasta este o perioada confortabila pentru toti, producatori, tara de tranzit si consumatori. Speram ca rusii nu vor mai crea nicio alta situatie asemanatoare celei din ianuarie sau celei din 2006.

Rep: In Europa, unii sustin ca aceasta criza a gazelor a fost o provocare a relatiilor UE – Ucraina. Dupa dumneavoastra, care va impactul evenimentelor recente asupra perspectivelor relatiei UE – Ucraina si UE – Rusia?

BT: Ucraina si Rusia au obiective diferite in relatia lor cu UE. Ucraina aspira la statutul de membru UE, Rusia nu are asemenea aspiratii. Pentru ambele, UE si Ucraina, este important sa avem Rusia ca partener democrat si cooperant de incredere. Dar sa ne amintim ca Rusia poarta vina crizelor gazului iar Ucraina nu are de-a face cu acestea. Cred ca actuala criza nu va duce la diminuarea importantei si naturii relatiei noastre cu UE, intrucat interesele noastre cu UE nu sunt numai de natura economica. Impartasim alte lucruri – interese democratice si de securitate energetica si valori comune. Aceasta este o relatie foarte importanta. Nu subestimati Ucraina, ea este rascrucea drumului din Rusia catre UE, din Europa catre Asia. Asadar Ucraina a fost, este si va fi foarte interesata de

rolul sau de partener al UE.

Rep: Care este parerea Ucrainei despre proiectele rusesti South Stream si North Stream care ocolesc teritoriul tarii dumneavoastra? Dar despre Nabucco?

BT: Europa face o greseala mare atunci cand se bazeaza mult pe Rusia ca sursa de gaze. Aceasta sursa este cea mai mare dintre toate sursele de gaze pentru Uniunea Europeana, aproape 27%. Nicio alta sursa de import gaze pentru UE nu este atat de mare. Daca UE depinde mai mult de sursa ruseasca, Rusia va folosi acest avantaj ca instrument de presiune si intermediere in politica externa. Dupa cum am vazut in ianuarie aceasta este o amenintare pentru milioanele de oameni din tarile europene. In loc sa caute alte rute din Rusia, Uniunea Europeana trebuie sa caute rute alternative nu din Rusia ci evitand Rusia, intrucat dependenta europeana este deja foarte mare. De exemplu, trebuie sa luam in considerare Asia Centrala, care are cele mai mari rezerve de gaz – Turkmenistan, Uzbekistan, Kazahstan. Trebuie sa construim un nou gazoduct din Asia Centrala via Marea Caspica, Marea Neagra, Ucraina pana in Uniunea Europeana. Impreuna cu Nabucco, aceasta ar putea fi un potential gazoduct. As recomanda UE sa se concentreze asupra acelor rute de aprovizionare cu gaz care nu sunt dependente de Rusia.

Pentru noi, alte gazoducte nu reprezinta vreo problema. De exemplu, North Stream nu poate reprezenta vreo concurenta pentru sistemele noastre de transport. North Stream va furniza inca alti 20 miliarde metri cubi pe an, in timp ce capacitatea ucrainiana este intre 150 – 170 miliarde pe an, dupa cum v-am spus.

Rep: In lumina crizei gazelor si evenimentelor care s-au petrecut in Georgia, cum ati evalua cooperarea in GUAM? Mai este aceasta posibila si eficienta in aceste vremuri grele?

BT: In cadrul GUAM (denumire compusa din initialele tarilor componente – Georgia, Ucraina, Azerbaijan si Moldova), suntem interesati de proiecte economice, de exemplu in utilizarea resurselor energetice pe care le are Ucraina si Azerbaijan, in utilizarea traseelor de transport a acestor resurse, combinand efortul in aprovizionarea cu gaze si petrol. Am reusit sa cream o zona comerciala libera in aceste patru tari, ceea ce reprezinta o mare realizare, intrucat in trecut nu am reusit sa stabilim o asemenea zona cu Rusia. Aceasta nu functioneaza in CSI (Comunitatea Statelor Independente) dar functioneaza in GUAM.

Apartinem de asemenea aceleiasi zone, zona Marii Negre. Este important in transportul multimodal maritim si feroviar. Functioneaza deja si exista deja perspective interesante si incurajatoare. Mai cooperam pe probleme de combatere a crimei organizate, neproliferare a diverselor tipuri de arme de distrugere in masa. Cu ajutorul Statelor Unite, am creat un centru de combatere a crimei organizate. Acesta reprezinta un real ajutor pentru ministrii de interne ai celor patru tari, pentru unirea eforturilor lor in combaterea imigratiei ilegale si a traficului de droguri.

Rep: Care sunt asteptarile Ucrainei in ceea ce priveste statutul de membru UE si NATO? In aprilie 2008 sefii statelor NATO nu au invitat Ucraina sa li se alature. Si in acelasi timp, in EU existau discutii conform carora statutul de membru nu ar putea fi cel mai bun scenariu pentru viitor, ci un fel de cooperare speciala, de exemplu prin propunerea „Parteneriatului Rasaritean”.

BT: Aceasta intrebare este incorecta, intrucat NATO nu a refuzat Ucrainei statutul de membru in aprilie la Bucuresti. Liderii Aliantei au declarat, iar aceasta este o declaratie fara precedent, ca Ucraina si Georgia vor deveni membri ai Aliantei. Aceasta a fost formularea liderilor Aliantei. Nu este numai o politica a portilor deschise, ceea ce s-a petrecut inainte, dar ei au dat dispozitii ministrilor de externe sa ia in considerare modalitatea de implementare de catre Ucraina si Georgia in ceea ce priveste invitatia si participarea lor la Membership Action Plan.

Aceasta nu este o invitatie pentru a deveni membru, ci plan de masuri in vederea acceptarii ca membru. In aceasta privinta, decizia nu a fost pozitiva, dar in decembrie anul trecut, conducerea de la Bruxelles a decis initierea noului format de cooperare cu Ucraina prin asa-numitele Programe Nationale Anuale (YNP). YNP sunt parte integranta din Membership Action Plan. Aceasta inseamna ca relatia, care a fost deja dezvoltata de aproape trei ani impreuna cu cerintele din Membership Action Plan, vor fi transformate intr-un nivel superior de legaturi. Evenimentele din Caucaz au modificat perspectiva aderarii Ucrainei si Georgiei dar in mod inevitabil, mai devreme sau mai tarziu, Ucraina va deveni membru al Aliantei.

In ceea ce priveste Uniunea Europeana, sper ca in acest an sa finalizam negocierile din noul acord care va purta numele de Acord de Asociere. Slovacia a avut un document similar inainte de aderarea sa la UE. Aceasta inseamna ca punem bazele statutului de membru in NATO si Uniunea Europeana.

Despre Borys Tarasyuk

Presedinte al Comitetului pentru Integrare Europeana din Verkhovna Rada (Parlamentul ucrainean)

Tarasyuk este parlamentar (2002-2005, 2006, 2007 - prezent), Presedinte al Comitetului pentru Integrare Europeana din Verkhovna Rada (Parlament). A servit ca diplomat inca din 1975 in cadrul misiunii ucrainiene la ONU (1981-1986) si ambasador la Bruxelles (1995-1998, BENELUX, NATO, WEU), vice ministru de externe (1992-1994), prim vice ministru (1994-1995) si doua mandate ca ministru de externe (1998-2000 si 2005-2007). Este presedinte al partidului „Miscarea Populara Ucrainiana” (Rukh) din mai 2003, membru al conducerii politice a Blocului Ucraina Noastra.

Acest interviu a fost realizat de catre EurActiv Slovacia la GLOBSEC 2009 – Conferinta pentru Politica Externa si Securitate in Europa Centrala (29 ianuarie 2009, Bratislava).