Comentariu: Matusalem voteaza Transparenta Guvernare europeana : Integrare uniunea europeana stiri UE eveniment finantari aderare joburi

Home > Guvernare europeana > Transparenta > Comentariu: Matusalem voteaza

Comentariu: Matusalem voteaza

Publicat: 14 Decembrie 2004

Mircea Mihaies : Nu mai sint chiar june, asa ca-mi pot permite sa fiu vehement: m-am saturat de votul batrinilor infricosati!

M-am saturat ca destinul meu de om activ sa fie pecetluit de spaimele, frustrarile, hachitele nevrotice ale unei armate in deriva, ale celor care s-au adaptat de minune la situatia de cersetor, dupa ce, o viata intreaga, au fost simple dispozitive de ventilare a idioteniilor comuniste. Ca si acum cincisprezece ani, ca acum zece ani, ca acum patru ani, pesedeii, cu Nastase si Iliescu ai lor, sint votati masiv de indivizii incapabili sa-si aduca vreo contributie la viata sociala a tarii.

Luati la bani marunti, ei sint tocmai generatia care, prin indiferenta, supusenie, lasitate si oportunism la scara nationala, au adus tara la starea de faliment din 1989. Ei sint aplaudacii din fabrici si uzine, ei au patentat feluritele tehnici ale furtului de la locul de munca, ei au adus la perfectiune dublul limbaj. Ei ne indemnau si pe noi sa le urmam exemplul. I-am avut profesori, ne sint rude si vecini. Ei ne-au vrut schizofrenici, invatindu-ne de mici "sa nu spunem din casa", ei ne-au invatat ce e lenea, nerusinarea si minciuna. Ei sint generatia salvata de la inec de Ion Iliescu in 1990, cind au fost trecuti masiv la pensie. Desi inca in puterea virstei, s-au retras rinjind pe canapele, frecind pina la dementializare remote-ul televizorului si birfind pina la strepezirea dintilor pe banca din fata blocului. Desi ne-au lasat o tara in ruina, au pretentii la pensii mari si la gratuitati masive: la autobuz, la incalzire, la tratament, la spitale, la medicamente. N-au produs si nu produc nimic, dar continua sa fie stapinii nostri din umbra. Putem noi sa ne dam de ceasul mortii ca vrem in Europa, cu toate riscurile presupuse de aceasta optiune. Nu, ei vor undeva la mijloc: bunastarea de "acolo" si atmosfera de "aici".

Am ajuns la paradoxul ca, desi vreau din tot sufletul sa-i ajut, ei nu ma lasa. Platesc impozite impovaratoare, dar sansele mele de a cistiga mai bine descresc dramatic din cauza lor. Ţara arata ca dupa razboi si pentru ca toate guvernele au fost puse la zid de

obligatia de-a hrani milioanele de guri infricosate si derutate ale inaintasilor nostri directi. Nu tu autostrazi pe care sa circule camioanele cu marfa ale Europei, nu tu industrie a turismului, nu tu bani pentru convertirea fortei de munca. Miliarde de dolari au fost virate - legal sau ilegal - spre plata pensiilor, pentru ca de acolo venea votul cel gras: votul neputintei si-al inapoierii programate.

La 12 decembrie, peste saizeci si cinci la suta dintre sexa si septuagenarii României (onoare minoritatii care contrazice furia acestui articol!) au incercat iarasi sa ne dea pe mina hingherimii pesediste. Aproape trei sferturi dintre oamenii care in societatile normale sint rezerva de intelepciune a natiei se dovedesc, in România, pietroiul de la gitul sinucigasului. Cinici si resentimentari, sint interesati de-un singur lucru: de sosirea la timp a cuponului de pensie si de libertatea de-a abuza de munca celorlalti. Pe cit de opaci si derutati cind le propui un dialog rational, pe atit de disciplinati sint cind se incoloneaza si voteaza cu hotii dovediti si rasdovediti.

Sa nu-mi spuneti ca asa se comporta omul batrin in oricare punct al planetei, pentru ca n-am sa va cred. Nicaieri ca la noi virsta a treia nu decide soarta restului societatii. Indecenta si aerul sfidator pe care le-am vazut si duminica la multi dintre "matusalemii" care-au stampilat cu un aer triumfalist casuta cu numele propriu Nastase n-au nimic de-a face cu intelepciunea batrinetii. Ei sint, de fapt, omul nou comunist, robotul decerebrat ajuns in debaraua istoriei. Prin exhibarea aproape fizica a fortei de soc a stampilei, ei ne transmit un mesaj virulent: ca bratul de otel al lui Big Brother e la fel de puternic, chiar daca, aparent, el are muschii bratelor flescaiti si degetele nu mai sint decit crengile uscate ale unui copac care-a fost smuls demult.

Mircea Mihaies

Mircea Mihaies este profesor la Universitatea de Vest

Sursa: Cotidianul