Foto: doblevych.com

Etape importante:

• 30 Iunie 1994: Expertii in internet convin de facto asupra robot.txt’ ca standard pentru indexarea continuturilor online.

• 9 aprilie 2001: Consiliul adopta Directiva UE pentru Copyright textul legal pentru copyright online in Europa.

• Decembrie 2004: Google lanseaza proiectul sau Book Search (numit initial Google Print Library Project).

• Septembrie - Octombrie 2005: Doua procese intentate impotriva Google Book Search in Statele Unite.

• Octombrie 2006: Editorii mondiali sustin ACAP ca standard alternativ la Web robots.

• 13 februarie 2007: Google este condamnat de catre un tribunal belgian la plata de daune pentru cativa publicisti belgieni reprezentati de Copiepresse pentru utilizarea improprie a continuturilor lor in Google News.

• 23 noiembrie 2007: Acordul de la Elysee semnat in Franta intre furnizorii de servicii internet si industria de continuturi.

• 3 ianuarie 2008: Comisia prezinta Comunicareareferitoare la continuturile creative online.

• Iulie 2008: Comisia prezinta Carta Verde referitoare la copyright in economia cunoasterii.

• 28 octombrie 2008: Google semneaza intelegerea cu Asociatia Autorilor Americani si cu Asociatia Editorilor Americani pentru Google Book Search.

• 25 februarie 2009: Google incepe sa ruleze reclame publicitare pe Google News SUA.

• Urmatoarea Comisie Europeana trebuie sa revizuiasca Directiva eCommerce (inclusiv aspectele sale referitoare la copyright) si sa prezinte concluziile la Comunicarea asupra continuturilor creative online.

Continutul online include muzica, filme, radio, televiziune, ziare, jocuri si continuturi educative si generate de catre utilizatori cum ar fi blogurile. Comisia Europeana estimeaza ca pana in 2010 venitul din aceste servicii va creste pana la 8 miliarde euro in UE, de la mai putin de 2 miliarde euro in 2005.

O astfel de crestere exponentiala a venitului se datoreaza in mare parte numarului crescand de produse culturale accesibile disponibile pe pagini web cum ar fi iTunes (pentru muzica), Netflix (pentru filme) si Amazon (pentru carti). Dar cea mai mare parte a materialului descarcat provine din paginile peer-to-peer, pe care utilizatorii partajeaza continuturi, uneori de provenienta ilegala.

Unde se termina „dreptul” de acces liber la cunoastere? Unde incepe copyright-ul stabilit dar pus in pericol al autorilor? Acestea sunt principalele chestiuni disputate de catre asa-numitele industrii culturale si utilizatori, in care Europa urmareste inca sa gaseasca echilibrul potrivit.

O a doua lupta se da intre furnizorii de continuturi si distribuitorii online al materialelor lor. Aici, Google se gaseste in centrul furtunii. Gigantul motor de cautare american se afla sub tirul publicistilor in ceea ce priveste noua functie de stiri Google News si din partea celor ce difuzeaza pe noul portal video YouTube, pe care l-a achizitionat in 2006. Principala problema este aceeasi: modalitatea de protejare sau sporirea castigurilor din continuturile utilizate sau reproduse de serviciile Google.

Gigantul internet american mai are de infruntat si alte noi provocari potentiale in ceea ce priveste digitalizarea cartilor. In Statele Unite, un acord important cu asociatiile autorilor si publicistilor va permite Google Book Search sa ofere o mare distributie si in cele din urma va aduce un profit de pe urma cartilor care nu se mai tiparesc, o miscare care va da o lovitura teribila competitorilor ca Amazon. In Europa nu exista o asemenea intelegere si este inca neclar ce se va petrece cu asa-numitele lucrari „orfane” care inca au copyright dar ai caror proprietari nu sunt cunoscuti.

Probleme:

Pirateria

In februarie, Comisia Europeana a decis pastrarea „la sertar” a tuturor planurilor sale de combatere a pirateriei online. Intrucat se apropie sfarsitul actualului mandat al institutiilor, autoritatile europene au dorit pastrarea distantei fata de acest subiect care a devenit „prea controversat”, dupa cum mentioneaza un oficial implicat de acest dosar.

• Abordarea „gradata” franceza

Din momentul incheierii de catre guvernul francez a unei intelegeri in noiembrie 2007 intre furnizorii de internet si producatorii de continuturi, adica muzica, film si asociatii de carte, guvernul francez a urmarit extinderea modelului sau in intreaga Europa, in special in perioada presedintiei franceze al UE din a doua jumatate a lui 2008.

Asa-numitul „Acord de la Elysee” se bazeaza pe un raport scris in numele autoritatilor franceze de catre Denis Olivennes, fost sef al companiei de distributie culturala Fnac. Avand ca obiectiv protejarea drepturilor autorilor, raportul sprijina ideea unei abordari gradate in trei pasi a combaterii pirateriei, ultimul pas fiind suspendarea sau anularea conexiunii utilizatorilor care descarca ilegal material cu copyright.

Conform propunerilor franceze, ar fi infiintata o noua autoritate pentru aplicarea sanctiunilor asupra celor care nu se conformeaza. Furnizorii de servicii internet, care sunt deseori companii de telecomunicatii, ar implementa masuri de filtrare si ar aplica sanctiunile in numele noii autoritati. Intelegerea industriei este in prezent in curs de transformare intr-o lege franceza.

Alte tari europene sunt mai putin interesate de introducerea unor astfel de masuri, dar multe iau in considerare mesajele de avertizare, care ar fi o abordare pas cu pas si nu ar fi urmate de aplicarea de sanctiuni impotriva celor care incalca masurile.

Controlul internetului reprezinta o masura controversata, intrucat implica unele probleme sensibile cum ar fi cenzura. Aceeasi masura ar fi complexa din punct de vedere tehnic si cu posibilitati mari de a produce greseli. Intr-adevar, furnizorii de internet ar putea intrerupe o conexiune gresita sau ar pedepsi o intreaga cladire pentru presupusele greseli ale unui singur utilizator. In plus, nu este usor de hotarat cine ar trebui sa implementeze asemenea sanctiuni.

• Furnizorii de internet: Viitori politisti ai internetului?

Furnizorii de servicii internet militeaza mult pentru ca o asemenea responsabilitate sa nu le revina lor. „Nu dorim sa devenim politistii internetului,” au subliniat in diverse ocazii. In aceasta lupta, ei s-ar putea baza numai pe sprijinul grupurilor de consumatori, care sunt mult mai motivati impotriva filtrarii internetului si a paginilor web peer-to-peer.

Pana acum, eforturile par sa fi avut succes, din moment ce nicio initiativa europeana nu a fost introdusa pentru a adopta modelul francez, in ciuda numeroaselor initiative de introducere a unor masuri similare prin diverse instrumente juridice.

Europarlamentarii, atenti la drepturile de autor si in favoarea cauzei franceze, au urmarit introducerea de amendamente explicite anti-piraterie la o analiza a reglementarilor europene din domeniul comunicatiilor electronice, care a fost pusa in discutie intre institutiile europene din noiembrie 2007. Dar tentativele lor au fost sortite esecului pana acum (EurActiv 25/09/08).

Teama tuturor acestor proceduri legislative au determinat Comisia sa puna la pastrare analiza pe care a facut-o Directivei e-Commerce si o noua Comunicare referitoare la continuturile online, care au fost asteptate inainte de sfarsitul actualului mandat al executivului european (EurActiv 16/02/09).

Mentinerea actualei situatii este totusi departe de a fi solutia potrivita. Ambiguitatea reglementarilor prezente a provocat o sumedenie de interpretari in contextul legislativ national al statelor membre. In Franta, casa de licitatii online eBay a fost fortata anul trecut sa plateasca daune semnificative creatoruluide moda Louis Vuitton pentru vanzarea de bunuri de lux falsificate. Dar in Belgia, tribunalul a adoptat o atitudine toleranta la acuzatiile aduse de Sabam, asociatia belgiana a autorilor, furnizorului de internet Scarlet pentru ca acesta a permis partajarea ilegala de fisiere.

Intre timp, descarcarea ilegala se raspandeste spre noi forme de continuturi. Industria muzicala si cea cinematografica au fost lovite pana acum cel mai mult de piraterie. companiile de televiziune simt si ele greutatea produsa de transmiterea gratuita a evenimentelor sportive cu copyright de catre din ce in ce mai multe pagini web.

Impartirea veniturilor

Consumatorii nu sunt singurii acuzati de violarea de copyright in mediul online. Gigantii web se trezesc uneori in prim-planul utilizarii de modele de afaceri care, se pare, pun in pericol recompensarea echitabila a producatorilor de continuturi. Google este in special vizat de principalele dispute juridice referitoare la copyright online.

• Publicistii arata cu degetul spre Google News

In ochii publicistilor, cel mai controversat serviciu oferit de Google este compilatorul de stiri Google News. Multi il adora, intrucat acesta atrage cititorii prin reproducerea unor extrase scurte ale continuturilor lor. Ei recunosc ca „daca nu esti pe Google News, nu existi ca media”.

Dar nu toata lumea e fericita. Marile agentii de stiri ca Agence France Presse (AFP) si Associated Press (AP) au dat in judecata Google pentru reproducerea ilegala a materialelor lor. Dupa negocieri indelungate, gigantul motor de cautare a reusit sa ajunga la o intelegere cu aceste agentii. Publicistii belgieni de la Copiepresse, care reprezinta principalele ziare nationale francofone, a mers mai departe, cerand Google sa nu reproduca stirile sale si obligand gigantul american la plata unei amenzi. Cazuri similare sunt in curs impotriva serviciilor de stiri oferite de alte doua mari motoare de cautare, Yahoo! si MSN (Microsoft), care sunt mai putin populare decat Google News.

Un nou capitol al luptei cu Google News s-ar putea scrie in curand, dupa ce Google a inceput in februarie sa utilizeze publicitate pe compilatorul sau american de stiri, care va aduce gigantului american venituri directe de pe urma serviciului.

Intelegerile oficiale sau neoficiale incheiate cu principalele companii media s-au bazat pana acum pe presupunerea implicita ca Google nu va avea profit de pe urma continuturilor pe care le ia gratis de pe paginile lor web. Acum apare un nou scenariu. „Desigur ca nu suntem surprinsi de aceasta miscare, care pune Google News in pozitia de a concura cu editorii de stiri si ne ofera un motiv de ingrijorare,” a precizat Alisa Bowen, prim vicepresedinte al Reuters.

Abordarea Google si a motoarelor de cautare in general de catre publicisti s-a dovedit chiar mai dura prin refuzul acestora de a utiliza un nou protocol de indexare a continuturilor online, numit ACAP (Automated Control Access Protocol – Protocol Automat de Control al Accesului), dezvoltat de catre editori si menit sa mareasca monitorizarea continuturilor cu copyright).

Actualele standarde de facto sunt Web robots . originalul ‚robot.txt’ dezvoltat in 1994 si o versiune mai avansata ‚robot META tag’, care a urmat dupa cativa ani. Managerii de pagini web utilizeaza roboti pentru a arata motoarelor de cautare ce trebuie sau nu sa indexeze. Sunt dezvoltate un numar de functii specifice, dar in cele din urma motoarele de cautare detin o mare autonomie la indexare si deseori indexeaza indirect continuturi pe care nu ar trebui.

Aceasta creeaza o problema editorilor, intrucat le limiteaza capacitatea de a utiliza si a profita de propriile continuturi web. Sunt dezvoltate noi modele complexe de afaceri, cu ziare care doresc sa arate numai partial continuturile lor pe motoare de cautare sau cu limitare a perioadei pentru care acestea sunt disponibile. Editorii sustin ca robotii web nu sunt considerati ca destul de eficienti iar ACAP ar rezolva problema.

Totusi, principalele motoare de cautare adopta o abordare precauta a noului protocol si au refuzat pana acum sa il implementeze. Imputernicirea producatorilor de continuturi in ceea ce priveste procesul de indexare a unui motor de cautare poate aduce intr-adevar surprize neplacute daca managerii paginilor web ar avea rele intentii cum ar fi introducerea de materiale pornografice printr-un rezumat care face referire la o banda desenata. Dupa cum a punctat un purtator de cuvant al Google, „parintii nu vor fi incantati daca li s-ar petrece asa ceva copiilor lor”.

• Carti

Disputele juridice in ceea ce priveste Google News au fost egalate de altele similare in Statele Unite in jurul Google Book Search, proiectul revolutionar de digitalizare a cartilor care nu se mai editeaza. Dupa numeroase procese intentate proiectului in 2005, Google a incheiat o intelegere cu Asociatia Editorilor Americani si Asociatia Autorilor Americani in octombrie 2008, acceptand sa le plateasca o parte pentru fiecare carte cu copyright dar si pentru cele iesite din editare vandute prin Google Book Search.

Intelegerea a reprezentat o victorie pentru Google, care a devenit peste noapte o mare vanzator de carti, lasand cu mult in urma pe Amazon si pe alti concurenti ca numar de carti ofertate. In acelasi timp intelegerea a reprezentat si un mare pas inainte al autorilor si editorilor, care mizeaza pe mari venituri de pe urma cartilor care nu se mai tiparesc, considerate niste active care nu mai produc nimic. In ceea ce priveste cartile care inca se mai tiparesc si care reprezinta principala sursa de venit al autorilor si editorilor, acestea nu au fost incluse in acord. In cele din urma, cititorii pot profita si ei de pe urma unui mai mare numar de carti disponibile si care sunt deseori greu, daca nu imposibil de gasit.

Intelegerea este incheiata numai pentru cartile cu copyright in Statele Unite. In Uniunea Europeana, nu exista nicio intelegere in acest moment. Comisia Europeana nu intentioneaza sa ia vreo masura in viitorul apropiat, dar este in principiu in favoarea ideii exprimate de intelegerea realizata in Statele Unite, intrucat se indreapta in directia unui mai mare acces la cunoastere, una din prioritatile sale.

Cu toate acestea, problema lucrarilor fara copyright ramane aceeasi. Aceste lucrari au copyright dar detinatorii drepturilor nu pot fi identificati. Din moment ce acestea nu pot fi exploatate si nu aduc beneficii financiare autorului, „ele sunt neproductive”.

In 2006, executivul a recomandat statelor membre sa gaseasca o solutie comuna la nivel european pentru rezolvarea problemei in interesul general.

• YouTube

O alte chestiune de maxima importanta in disputele de copyright online se refera la videoclipuri si iarasi in centrul atentiei se afla Google cu serviciul sau YouTube, cea mai populara pagina web de partajare videoclipuri din lume. In acest caz, studiourile se plang de competitie neloiala. Companiile media cum ar fi Viacom (detinatorul MTV si Paramount), Mediaset (grupul media al familiei prim-ministrului italian Berlusconi) sau TF1 (canalul privat de televiziune franceza) au intentat o multime de procese impotriva YouTube pentru presupusa utilizare ilegala a continuturilor lor.

Intr-adevar, este deseori posibil sa vedem seriale TV sau scheciuri celebre pe YouTube, chiar daca ele au copyright. Mediaset estimeaza ca pierderile sale produse de concurenta neloiala a YouTube se ridica la cel putin 500 milioane euro.

O solutie posibila ar putea fi „Video ID”, un dispozitiv tehnologic prin care YouTube poate urmari videocipurile care au fost descarcate ilegal sau privite pe canalele sale. Detinatorii drepturilor pot apoi decide daca le pastreaza pe YouTube, le pot retrage sau pot face bani din utilizarea lor. Asociatia Editorilor Europeni (EPC), care este deobicei foarte suspicioasa in ceea ce priveste tehnologia Google, a salutat initiativa ca pe un mijloc bun de crestere a increderii fata de detinatorii drepturilor.

Pozitii:

• Pirateria

„Ar fi corect sa initiem proceduri de cooperare intre furnizorii de servicii de acces si detinatorii de drepturi si consumatori pentru a asigura o mai mare oferta de continuturi atractive, servicii profitabile pentru consumatorii online, protectia adecvata a lucrarilor cu copyright, sensibilizarea/educarea asupra importantei copyright-ului in disponibilitatea continuturilor si cooperarea stransa intre combaterea pirateriei si partajarea ilegala de fisiere,” este abordarea sustinuta de Comisia Europeana din documentele sale oficiale.

Comisarul european pentru societatea informationala Viviane Reding a confirmat : „Dorim sa avem o puternica industrie muzicala, video si a jocurilor? Atunci trebuie sa dam industriei certitudinea legala, creatorilor de continuturi o remunerare corecta si consumatorilor un acces larg la o mare diversitate de continuturi online.”

Abordarea in trei pasi adusa in discutie in Franta, prin blocarea pirateriei online este combatuta de grupurile de consumatori. BEUC, organizatia europeana a consumatorilor, „dezaproba categoric abordarea franceza a utilizarii neautorizate a continuturilor cu copyright in scopuri necomerciale.

„BEUC se opune transformarii furnizorilor de servicii internet intr-un fel de <politie a internetului>. Aceasta ar fi un echivalent al responsabilizarii serviciilor postale pentru continutul scrisorilor sau a companiilor de telefonie mobila in organe de interdictie a oricaror discutii telefonice cu caracter penal,” se arata intr-o declaratie.

Franta are o pozitie diferita: „Pentru a evita in mod eficient pirateria online, trebuie aplicate masuri de filtrare, desi este necesar sa se cada de acord asupra parametrilor si tehnologiilor de filtrare”, arata o declaratie catre Comisia Europeana.

Asociatiile Internationale ale Federatiei Producatorilor de Filme (FIAPF) considera ca „lupta impotriva pirateriei online si a partajarii neautorizate de continuturi cu copyright prin mediul online necesita eforturile comune de buna-credinta ale tuturor partilor implicate: detinatori de drepturi, furnizori de servicii internet si consumatori. Tehnologiile de recunoastere a continuturilor fac parte din strategia menita sa combata pirateria online a continuturilor creatoare si sa asigure dezvoltarea serviciilor legale de continuturi online.”

Asociatia principalilor operatori din telecomunicatii, ETNO apreciaza ca modelul francez „ridica o multime de probleme care mai trebuie analizate si luate in considerare. ETNO pune sub semnul intrebarii abordarea filtrarii in scopul combaterii incalcarii copyright si cere Comisiei sa isi reconsidere pozitia. Filtrarea se face cel mai bine la nivel individual. Orice utilizare larga a filtrarii, mai mult decat cazul specific al blocarii exploatarii sexuale a copiilor, ar periclita libertatea de exprimare.”

Asociatia operatorilor alternativi europeni de telecomunicatii, ECTA, sustine pozitia ETNO in ceea ce priveste controlul traficului online: „Credem ca sistemele de filtrare sunt cu greu corespunzatoare – din punct de vedere financiar si tehnic – cu cursul firesc al afacerilor operatorilor de retele in banda larga,” se arata in declaratie.

Helen Smith, presedinte executiv al Impala, care reprezinta companiile muzicale independente, este de parere ca „raspunsul gradat reprezinta o abordare eficienta si pragmatica ce respecta si libertatile individuale si drepturile fundamentale ale creatorilor si producatorilor. Pentru ca industria muzicala sa ia avant, a devenit necesar si urgent, in intreaga Europa, ca sistemele ce combina prevenirea si obstacolele sa fie implementate pentru a pune capat descarcarii ilegale”.

Asociatia posturilor de radio europene (AER) sustine un mai bun management de copyright. „Sectorul nostru plateste anual peste 323 milioane euro pentru copyright si alte drepturi asemanatoare, si de aceeea simte ca are dreptul de a pretinde transparenta si corectitudine in managementul de copyright si alte drepturi asemanatoare al institutiilor de colectare,” arata o declaratie remisa Comisiei.

Uniunea Televiziunilor Europene (EBU), care reprezinta televiziunile europene ca BBC sau ARD, s-au plans de experienta insuficienta in ceea ce priveste asa-numitele mecanisme de filtrare. Desi asemenea mecanisme merita sa fie explorate, incertitudinile par sa apara in ceea ce priveste utilizarea materialului protejat in scopuri necomerciale. Mai mult, cu cat un asemenea mecanism ar trebui sa opereze automat, cu atat sunt mai necesare masuri de securitate pentru a nu ajunge la conflicte cu alte drepturi constitutionale ca libertatea de expresie sau libertatea de circulatie a informatiei. Aceasta problema necesita un mai mare studiu si dezbatere”.

Asociatia Televiziunilor Comerciale Europene (ACT), ca TF1 sau Mediaset, se teme de cresterea pirateriei online a evenimentelor sportive, usor accesibile pe internet prin pagini web din afara UE.

ACT raspunde la aceste ingrijorari precizand ca „este o chestiune culturala, de educatie si mentalitate sa mentii o atitudine de respect pentru copyright, mai ales din partea tinerei generatii, iar stakeholder-ii trebuie sa investeasca in prevenirea comportamentului ilicit si sa militeze pentru detectarea eficienta si eradicarea pirateriei, prin alcatuirea de aliante pentru combaterea utilizarii ilicite de continuturi protejate”.

• Impartirea veniturilor

Ministrii europeni ai culturii au convenit in noiembrie 2008 sa „incurajeze eforturile de promovare a interoperativitatii si sa asigure transparenta masurilor tehnice de protectie si administrare a drepturilor printr-un sistem de identificare/etichetare”.

Consiliul Editorilor Europeni (EPC), care reprezinta principalele ziare si media tiparita, subliniaza : „In ultimii doi ani au devenit clare doua tendinte. Prima, caracterizata de cresterea continua a motoarelor de cautare si a rolului lor important in conectarea continuturilor online cu consumatorii, si a doua, prin cresterea retelelor sociale (ca YouTube si MySpace) si alte platforme prin care se partajeaza continuturile create de utilizatori sau altfel.

Impotriva acestui cadru general, „este important sa subliniem libertatea editorilor de a alege metodele potrivite de management al drepturilor si importanta licentierii directe,” cum ar fi ACAP. Pe de alta parte, „tehnologia de urmarire si identificare a detinatorilor lucrarilor cu copyright are un rol important de jucat. De exemplu, YouTube a introdus recent programe de filtrare care verifica videoclipurile incarcate prin comparatia cu o baza de data a continuturilor protejate. Utilizarea unor asemenea instrumente de catre intermediari ca YouTube ajuta in mod clar la cresterea increderii detinatorilor de drepturi.”

Federatia Europena a Jurnalistilor (EFJ) crede ca „managementul digital al drepturilor (DRM) poate constitui un instrument bun de management al utilizarii lucrarilor jurnalistice online, atata vreme cat utilizarea lor este decisa si consimtita de catre toate partile implicate, inclusiv de catre ziaristi. In mod ideal, drepturile ar trebui administrate in numele ziaristilor de catre societati de colectare”.

Totusi, „se pare ca este dorinta Comisiei de a ocroti concurenta intre organizatiile de management colectiv cu scopul de a obtine preturi scazute pentru utilizatori si costuri si mai scazute pentru autori. Daca s-ar alege intre avantajele concurentei libere si avantajele diversitatii culturale fara a inclina balanta in defavoarea marii majoritati a autorilor si artistilor, Comisia ar alege pe cei din urma”, se arata intr-o declaratie.

In ceea ce priveste lucrarile orfane, ziaristii „au identificat necesitatea luarii de masuri eficiente de prevenire a eliminarii informatiilor despre administrarea drepturilor din lucrari in toate statele membre,” pentru a scade numarul de lucrari fara autori cunoscuti, arata EEJ.

Business Software Alliance (BSA), care reprezinta companiile IT ca Microsoft, Apple si Symantec, sustine tehnologiile care protejeaza continuturile online si asigura securitatea. Mandatele legislative in numele „interoperativitatii” managementului digital al drepturilor ar trebui descurajate, intrucat acestea reduc inovatiile importante si experimentarea din dezvoltarea acestor noi modele de afaceri,” precizeaza o declaratie.

Intr-o declaratie Google arata ca „principala provocare ce trebuie adresata pentru protectia serviciilor de continut online si imbunatatirea respectarii copyright-ului din mediul online este reprezentata de dezvoltarea de servicii de continut care sa intruneasca asteptarile si nevoile utilizatorilor. In acest context, Google incheie un mare numar de parteneriate si intelegeri de licentiere cu detinatorii de drepturi pentru a oferi servicii inovative de continut, ce permit utilizatorilor sa caute si sa acceseze continuturi online.”

Microsoft subliniaza importanta „adresarii intrebarilor referitoare la <portabilitatea continuturilor>, adica daca si cum consumatorii dobandesc si se bucura de continuturi cu copyright in mediul digital. In considerarea acestor probleme, este important sa nu ne focalizam prea mult asupra functionarii interoperabilitatii altor sisteme de management al continuturilor si drepturilor. Aceasta este singura parte tehnica a problemei portabilitatii continuturilor, care implica intersectarea mai multor stakeholder-i, tehnologii, legi si alte fatete ale unei noi piete dinamice in dezvoltare.

In orice caz, „interoperabilitatea dintre diferite tipuri de continuturi sau servicii se dezvolta cel mai bine prin initiativele industriei decat prin reglementare,” sustine Microsoft.

Conform Yahoo!, „principalul obstacol pentru interoperabilitatea sistemelor de management al drepturilor digitale a fost refuzul anumitor fabricanti si furnizori de servicii de a-si deschide sistemele lor de management al drepturilor pentru alti distribuitori de continuturi sau fabricanti de dispozitive. Yahoo! a fost implicat in discutii timp de multi ani in aceasta privinta pentru gasirea interoperabilitatii dar nu a putut gasi solutii comerciale si tehnice pentru a raspunde acestor provocari.”

„Remarcam de asemenea ca, in ciuda realizarii interoperabilitatii tehnice, la nivelul consumatorului, interoperabilitatea tot poate fi zadarnicita de furnizorii de continuturi care refuza sa adopte termenii de licentiere care profita de aceste capacitati, de exemplu prin restrictionarea numarului de echipamente intre care se pot misca aceste continuturi,", a adaugat Yahoo!.

Linkuri:

- Acest dosar in engleza
- Acest dosar in franceza

Uniunea Europeana