EurActiv.ro: Din punctul dumneavoastra de vedere, unde se afla Romania in privinta politicilor de mediu, dupa 20 de ani de democratie?

Andreas Beckmann: Romania are politicile de baza in domeniul mediului si, din acest punct de vedere, lucrurile arata bine. Acestea sunt in conformitate cu legislatia relevanta a UE, deci pe hartie lucrurile stau destul de bine. Din pacate, nu arata la fel de bine si in practica, si aceasta nu este, desigur, doar problema Romaniei, ci si a altor tari din regiune, unde exista provocari majore legate de implementare.

Sunt anumiti factori care determina aceasta stare de fapt: este vorba, in parte, de vointa politica, apoi de capacitatea administrativa - atat in ceea ce priveste oamenii, cat si expertiza necesara, care este inca destul de slaba, dar mai este si problema guvernantei - abilitatea de a implementa lucruri care sunt obstructionate de diverse forme de coruptie. Toate acestea sunt probleme de baza care stau in calea implementarii.

De exemplu, in ceea ce priveste conservarea naturii - unde aveti zone special protejate 'Natura 2000' foarte importante pentru Romania, care are una dintre cele mai importante bogatii naturale din Europa - pe hartie aceasta retea este aproape gata si este relativ buna, desi procesul de pregatire ar fi putut fi mai bun, dar in practica se confrunta cu cateva probleme semnificative. Acum ne confruntam cu situatia in care sistemul existent de arii protejate si de parcuri nationale se destrama, iar acest lucru este o provocare majora si toate zonele protejate fac parte din reteaua 'Natura 2000', asa ca este vorba atat de legislatia nationala, dar si de cerinte UE care nu sunt respectate.

EurActiv: Se apropie conferinta de la Copenhaga. Care credeti ca sunt sansele ca liderii mondiali sa ajunga la un acord si, intr-o viziune mai restransa, cum contribuie Romania, in opinia dumneavoastra, la drumul catre Copenhaga?

A.B.: Drumul catre Copenhaga nu este unul usor, cu siguranta este plin de provocari, timpul se scurge cu repeziciune si este nevoie de actiuni curajoase. UE a inceput sa-si piarda calitatea de lider in aceasta privinta, alte tari au venit in fata. China a facut niste pasi remarcabili catre Copenhaga, ministrii de finante ai UE care s-au intalnit pe 20 octombrie nu au ajuns la nici o concluzie...

Exista o sansa ca sefii de stat sa ajunga la un acord atunci cand se intalnesc, pentru ca finantarea este extrem de importanta, fiind hotaratoare pentru reusita ajungerii la un acord. E nevoie de sprijin pentru tarile in curs de dezvoltare, in special cele din emisfera sudica, pentru ca acest acord sa poata fi parafat. Si acest lucru nu se intampla acum. In acelasi timp, de la intalnirea ministrilor mediului, semnele sunt mai pozitive, dar evident intalnirea sefilor de stat care urmeaza va fi cruciala pentru a decide in privinta urmatorilor pasi. Dar nu doar Europa trebuie sa faca progrese. Si senatul american, de exemplu, trebuie sa impinga inainte legislatia legata de clima pana la sfarsitul anului, deci sunt multe lucruri care trebuie sa se aseze la locurile lor, pentru a putea realiza acest lucru. Nu a fost deloc de ajutor faptul ca a aparut un fel de campanie de soapte, din ce in ce mai intensa, privind o posibila lipsa a acordului la Copenhaga, alternative la protocolul Kyoto si asa mai departe. Toate acestea par sa faca parte dintr-o campanie de PR intentionata... Se pare ca cele mai dezvoltate state, care imprastie aceste zvonuri sau opinii incearca sa se pregateasca pentru un esec la Copenhaga. Si in viziunea WWF exista doar doua optiuni: optiunea A - un acord la Copenhaga si optiunea E - esecul. Trebuie sa avem un cadru puternic si protocolul Kyoto sau urmasul acestuia este cea mai buna sansa pe care o avem. Orice alternativa ar fi prea slaba pentru a impune genul de masuri de forta pentru a evita un scenariu cu consecinte catastrofice pentru schimbarea climatica.

Este usor sa fii prins in aceste negocieri si sa pierzi din vedere adevaratul motiv pentru care au loc si sunt importante. Esti prins in problemele tactice, in loc sa te gandesti care este adevaratul obiectiv. Iar acesta este crucial: vorbim despre viitorul planetei, viitorul bunastarii nostre, viitorul economiilor nostre, vorbim despre pastrarea cresterii medii a temperaturii sub doua grade, lucru cu care toata lumea, de la oameni de stiinta, la cei care fac politici si la organizatii precum a noastra, este de acord pentru a evita consecintele cele mai grave cu putinta.

Este o problema urgenta, care trebuie abordata foarte serios si nu trasa in jos de manevre tehnice. Evident, acestea au loc, dar trebuie sa ramanem concentrati pe obiectivul final.

EurActiv: Ministrii de finante trebuiau sa ajunga la un acord pentru sprijinirea tarilor in curs de dezvoltare, in vederea unui nou document dupa ce expira cel de la Kyoto. Si se pare ca statele de aici, din Est, au fost reticente, spunand ca li se cere prea mult. Credeti ca se cere prea mult unor state ca Romania?

A.B.: Nu cred ca li se cere prea mult. Cred ca este o chestiune de vointa politica si cred ca este vorba de indicarea directiei corecte pentru viitor. Si in ceea ce priveste pasii in directia noii economii (pentru ca nu este vorba doar de viitorul acord climatic, ci si de interesul economiei prezente si viitoare a Romaniei), nu se face destul. Este o provocare majora si e nevoie de eforturi semnificative din partea tuturor statelor si nu cred ca se cer lucruri nerezonabile. In cadrul UE se face impartirea poverii, exista spatiu de dezvoltare pentru tari ca Romania, dar toata lumea trebuie sa contribuie.

EurActiv: Ce face Romania gresit in privinta zonelor protejate? UE a dat in judecata Romania pentru ca nu are grija de pasarile salbatice, unde se greseste, la nivelul politicilor sau al implementarii?

A.B.: Aproape ca as intreba "care politici?", pentru ca problema este ca aceasta chestiune nu este tratata serios. Si acest lucru se poate vedea la toate nivelurile, de la pregatirea pentru desemnarea zonelor protejate Natura 2000. Tot procesul a fost tratat fara seriozitate si zonele au fost adunate mai mult sau mai putin in ultimul moment si cu mult ajutor din partea ONG-urilor, inclusiv WWF. Si vedem acum, in ceea ce priveste structurile de management, ca Romania este singura tara din UE - si cred ca si din Europa - care nu ofera nici un fel de sprijin guvernamental pentru reteaua de zone protejate. Si vedem ca acest lucru este atat de problematic incat aceasta retea de zone protejate se destrama acum. Este o chestiune de interese, o chestiune de vointa politica. Nu se face suficient si legislatia exista pe hartie si este in regula, doar ca nu este luata in serios.

Daca mergem la un nivel mai jos, sunt multe exemple. Sunt multe activitati ilegale sau semilegale care au loc in zonele protejate, de la constructia de vile si echipamente pentru schi, facilitati de recreere, pana la taierea ilegala a copacilor. Toate acestea nu sunt serios abordate si ne intoarcem la ceea ce spuneam mai devreme in materie de lipsa de capacitate si lipsa de executie a pedepselor pentru coruptie, dar problema cheie este, cred, lipsa interesului si a vointei.

Si este o problema cruciala pentru Romania, dar si pentru Europa, pentru ca Romania este cu siguranta una dintre cele mai bogate, probabil cea mai bogata, tara din Europa in ceea ce priveste bogatia naturala, de la Delta Dunarii la cele mai mari paduri ramase care exista in Europa, cea mai mare populatie de ursi, lincsi, lupi, care indica si starea de sanatate a mediului. Si aceasta este o bogatie nationala imensa, care aduce cu sine multe beneficii pentru ecosistem, de la apa curata pana la absorbtia de dioxid de carbon. Si, din ce in ce mai mult, aceste beneficii incep sa aduca beneficii economice. Exista deja piete ale carbonului si cred ca acum se poate deja pune problema aducerii de finantari pentru zonele impadurite din Romania, pentru ca acestea absorb carbon. Din ce in ce mai mult se va vedea cum capitalul natural va incepe sa aiba o valoare economica, nu doar prin taierea unui copac, ci prin faptul ca el este lasat.

EurActiv: Vedeti un viitor in acest moment pentru industriile verzi in Romania? Poate pentru locuri de munca 'verzi'...

A.B.: Da, unul imens... Cu siguranta. Romania are un potential exceptional pentru dezvoltare in aceasta directie. Inca mai poate decide pe ce tip de dezvoltare se va axa. Acum pare sa urmeze multe dintre greselile pe care le-au facut tarile din Vestul Europei sau America de Nord, tari dezvoltate, dar inca exista posibilitatea de a merge intr-o directie diferita si a invata din greselile acestora si sa faca salturi semnificative.

In ceea ce priveste dezvoltarea unei economii cu emisii scazute de carbon, exista mari nevoi de dezvoltare, dar si multe oportunitati aici. Sa va dau un exemplu, cel al constructiilor. Vad multe cladiri fiind construite si acum, pentru ca a aparut si criza in imobiliare si in creditare, cred ca putine dintre ele sunt construite cu o perspectiva pe termen lung pentru a minimiza schimbarile climatice - deci reducandu-le nevoile de energie - si avand in vedere impactul viitor al climei, care are loc si va continua sa aiba loc. Si exista un potential imens in acest sector. 40% din energia pe care o putem economisi este in constructii - felul cum le construim, materialele pe care le folosim, felul cum le administram, sistemele de iluminare si asa mai departe.

In mod tipic, romanii, ca si altii din aceasta parte de lume, spun ca nu au bani sa investeasca in [cladirile eficiente energetic]. Cred ca acesta este un mit. Se pune mai mult problema cum o faci, decat cat costa. In medie, estimarile arata ca o cladire eficienta energetic, sau 'verde', costa fie la fel de mult ca una clasica, sau putin mai mult, pana la 7% mai mult, iar aici e vorba de costurile initiale. Dar daca pui la socoteala economiile facute cu energia si alte resurse, pe o perioada de 5, 10, 15, 40 de ani, rezulta economii imense. Si nu vad aproape deloc astfel de cladiri construite aici. Este o ocazie imensa in ceea ce priveste exonomia de energie (care nu este buna doar pentru clima, ci si pentru portofel) si mai ales o tara saraca precum Romania nu isi poate permite sa risipeasca bani pe energie. Deci mai ales tari ca Romania ar trebui sa investeasca in acest domeniu. Si deja investiti in acest doimeniu, asa ca de ce sa n-o faceti cum trebuie? Iar acest exemplu se poate aplica si in alte zone.

Tot domeniul constructiilor este un exemplu simplu si evident, in special pentru o tara ca Romania, care are nevoie de multa forta de munca relativ slab calificata. In special in vremuri in care sunt probleme pe piata constructiilor, aceasta este o metoda buna de creare de locuri de munca. Deci faci economie de bani, investesti in viitor si in acelasi tim creezi locuri de munca interesante. Si atunci cand creezi aceste slujbe te si pregatesti pentru viitor, pentru ca, in functie de care va fi decizia finala, la Bruxelles, in privinta Directivei consumului de energie pentru cladiri (pe care inca o asteptam, dar e clar ca va avea tinte ambitioase de indeplinit), s-ar putea ca pana in 2018 toate noile cladiri sa trebuiasca sa absoarba zero energie. Si imaginati-va, asta este doar peste 8 ani! Si apoi, ca fie care cladire sa absoarba zero energie va insemna eficienta energetica inalta si orice energie care este consumata va trebui produsa prin panouri solare, de exemplu pe acoperis sau pe fatada caladirii... Suntem departe de acest moment acum. Deci nu este doar o ocazie pentru Romania de a economisi bani si a crea slujbe. De asemenea, este necasara pregatirea pentru implementarea acestei noi reguli, care va deveni obligatorie. este si o oportunitate pentru Romania sa se pregateasca pentru aceasta economie a viitorului. Va exista cerere pentru materiale eficiente energetic, pentru know-how, forta de munca pentru implementare, nu doar aici in Romania ci si in alte tari si daca Romania vrea sa poata face fata acestror cereri, va trebui sa inceapa sa construiasca in aceasta directie.

EurActiv: Simtiti, poate mai ales in Vest, dar si aici, cum cuvantul "verde" devine obositor si obosit? Se abuzeaza de el? Unde se afla Romania din punctul de vedere al eco-constiintei?

A.B.: Cu siguranta este in crestere. Si am fost putin surprins pentru ca am mai vazut astfel de cicluri in trecut si, de obicei, atunci cand economia merge in jos si interesul si constiinta merg in jos. Dar acum nu a fost cazul. Vad acest lucru printre consumatori, in randul carora creste, cu siguranta, interesul pentru produse ecologice - in randurile unei parti mici, dar in crestere, a populatiei, in Romania dar si in alta tari. Vad acest lucru in sondajele de opinie, in interesul si implicarea in actiuni de mediu, inclusiv actiuni pe care organizatia mea le face, precum Earth Hour si mai vad acest lucru indirect in companii, care sunt din ce in ce mai interesate in aceasta problema, chiar daca bugetele lor de CSR sunt in scadere. E interesant si datator de speranta.

In ceea ce priveste "oboseala" termenului "verde". Cred ca vad o intelegere mai sofisticata a unora dintre aceste probleme de mediu. Printre altele si faptul ca oamenii au realizat ca prin actiuni aparent marunte, cum ar fi cumparaturile de fiecare zi, pot avea un impact mic, dar pana la urma foarte important asupra viitorului planetei. Vad mai multe conexiuni intre samponul pe care consumatorul alege sa il cumpere intr-un magazin din Bucuresti si faptul ca el realizeaza ca acest lucru are impact asupra habitatului urangutanilor din Indonezia. Acolo padurile sunt taiate pentru a face loc plantatiilor care produc ulei de palmier, principalul ingredient al samponului. Sunt concepte abstracte, foarte dificil de transmis, dar ele sunt transmise din ce in ce mai mult.

De aceea, pentru mine, "verde" nu are conotatiile unei mode, nu este doar o culoare pe care o vad destul de des in apraope toate revistele in care o vedeta vorbeste despre cat este de "verde". In acelasi timp avem aceasta intelegere mai adanca a imactului pe care il avem si asta trece dincolo de moda.

A consemnat Adrian Lungu

[EurActiv.ro]