Euforia provocata de reusita aderarii s-a mai disipat. Romania a intrat in UE privita cu scepticism si cu eticheta "sunteti in perioada de proba", ceea ar fi trebuit sa creeze o presiune constructiva care sa ambitioneze si sa accelereze procesele incepute, care au format o imagine promitatoare. Integrarea insa nu e un eveniment punctual, ci un proces care e abia la inceput. Dincolo de framantarile interne de natura economica, sociala sau politica, mai avem acum o alta dimensiune de asimilat - cea europeana. Simona Popa

Ce inseamna integrarea europeana pentru industria si mediul de afaceri din Romania?

Integrarea a adus cu sine o avalansa de informatii, oportunitati si nu in ultimul rand obligatii, fie ele oficiale, legate de negocieri, sau pur si simplu de bun simt– adica de a face eforturi sa intelegem macar in linii mari ce inseamna UE. Uniunea a facut deja progrese considerable pentru a imbunatati accesul la informatie, prin crearea unei definitii pentru ceea ce este numit in jargon, “deficit democratic”, recunoscand prin aceasta faptul ca este nevoie si de o simplificare a mecanismelor, dar si a felului in care este comunicata informatia. Toate acestea, pentru a facilita o mai buna intelegere a societatii civile, ce trebuie sa se implice si sa participe in procesele Uniunii.

Asteptarile Romaniei si ale societatii civile, a oamenilor de rand, sunt– si pe buna dreptate- mari. Europa ne poate ajuta, dar de aceasta data, ajutorul nu vine intr-o forma conventionala cu care suntem, istoric vorbind, obisnuiti. Europa ne ajuta sa ne ajutam, sa ne ridicam noi singuri si depinde de noi sa ne dezvoltam procese si mecanisme care sa ne faciliteze accesul la noile oportunitati.

Care sunt asteptarile si raporturile dintre mediul de afaceri din Romania si UE? Mediul de afaceri romanesc ignora in majoritate o dimensiune foarte importanta, care s-a deschis dupa aderare: impactul direct al legislatiei europene asupra industriei si influenta pe care grupurile de interese din Romania o pot exercita asupra acesteia. 80% din reglementarile la nivel national sunt de fapt adoptate la nivel european si apoi implementate de guvern. Iata de ce exista o mare nevoie de a comunica in ambele sensuri, mai mult si mai eficient.

Ce si cum comunicam cu Uniunea Europeana

Lobby-ul este o forma de comunicare cu administratia publica europeana sau nationala relativ noua pentru comunitatea romaneasca, desi inceputurile acestei activitati la Bruxelles dateaza din anii ’50, cunoscand apoi o ascendenta accelerata la inceputul anilor ’80, dupa primele alegeri prin vot direct din Parlamentul European. Procesul este lent din doua motive evidente: in calitate de membru nou al Uniunii, Romania a inceput sa invete sa foloseasca mecanismele europene in favoarea sa; un alt motiv, de ordin mai general si care este valabil pentru majoritatea statelor membre, este faptul ca si dupa aderare, orice tara se orienteaza mai mult spre interior; relatia, deschiderea si interesul pentru procesele europene ocupa locul doi, lucru pus pe seama instinctului de prezervare a identitatii nationale si protejare a intereselor proprii. De asemenea, lipsa de implicare a companiilor romanesti in procesul de formulare si de adoptare a legislatiei europene se datoreaza, nu in ultimul rand, lipsei de resurse care ar trebui alocate pentru aceste activitati. Cu toate acestea, deoarece pe termen lung miza este foarte mare (companiile pot fi supuse unor noi reguli care implica schimbari care le pot usura sau, dimpotriva, ingreuna activitatile), companiile care au o viziune de afaceri mai bine definita, se mobilizeaza si se implica, fie individual, fie facand parte din platforme la nivel european care reprezinta interesele comune ale industriei respective.

Exista o literatura destul de extinsa pe tema lobby-ului, indeosebi din tarile care au fost printre initiatori, cum ar fi SUA, Marea Britanie si Franta. Ceea ce este greu de formulat, sau mai bine zis de aplicat la nivel european, plecand de la teoriile existente, este contextul politic, social si cultural al fiecarei natiuni, cu rol extrem de important asupra a ceea ce cumunicam si asupra felului in care comunicam. Lobby-ul are o latura inerenta care tine de interesul national, de o parte si de alta a procesului de comunicare.

Prin urmare, interesele de afaceri ale Romaniei trebuie in primul rand sustinute prin reteaua de functionari europeni romani, mai ales cand anumite decizii si initiative au potentialul de a crea schimbari majore pentru tara. Ei vor fi mult mai receptivi la mesaje si vor avea astfel o justificare deplina in a adopta si a incerca sa remedieze efectele negative, prin modificarea ca atare a legislatiei. Acest lucru nu se aplica automat in domeniile in care UE are putere de decizie (cum ar fi cel al concurentei sau al ajutoarelor de stat), unde principiul subsidiaritatii– putere de decizie exclusiv la nivel de stat membru– nu se aplica, sau in cazul Comisiei Europene care sprijina interesele UE, ca un tot si nu pe cele ale fiecarei tari in parte.   

Lobbyistii reprezinta, spre exemplu, una din sursele principale de informatii de specialitate pentru deputatii din Parlamentul European. Acestia din urma, provin din medii profesionale extrem de variate (profesori, ingineri, chimisti, cercetatori, medici etc.) care, in final trebuie sa isi exprime parearea si sa voteze legi in diverse domenii, altele decat cele in care ei au experienta. Lobbyistii, pe langa faptul ca sustin o anumita directie, ofera si informatii de baza despre domeniul in cauza, “educa” sau “initiaza” politicienii in legatura cu diverse subiecte.

Spre deosebire de euro-deputati, functionarii din Consiliul European sunt experti in domeniul in care activeaza. Particularitatea lobby-ului in cadrul Consiliului consta in faptul ca reprezentantii nu au putere directa de a decide imediat o anumita pozitie, aceasta este luata la nivel de minister in tara, plecand de la recomandari facute de ei.

In loc de concluzii

Este prematur sa tragem concluzii. Romania are inca o curba ascendenta de asimilare a informatiilor, deci, nu putem emite inca judecati de valoare. Cert este ca trebuie sa sustinem si sa fortam chiar, o implicare mai accentuata si mai agresiva in mecanismele europene, pentru a ne sustine interesele la Bruxelles. Cu cat mediul de afaceri romanesc se va trezi mai repede la realitatea europeana care va dicta directiile generale ale politicilor de acum incolo...cu atat mai bine. Vom trece astfel, de la faza la care suntem acum, aceea de cvasi spectatori la spestacolul european, la un nivel superior, care ne va permite sa influentam directia in care se indreapta Europa. 

Bruxelles, 19 august 2009

Simona Popa activeaza in lobby-ul european la Bruxelles din 2004, avand experienta in diverse domenii (tehnologia informatiilor, software si hardware, audiovizual, sanatate si cercetare stiintifica), atat cu firme romanesti cat si cu organizatii multinationale din Europa, SUA si Asia.

Textul de mai sus reprezinta un fragment dintr-o analiza pe tema comunicarii europene. Analiza integrala a fost publicata in cartea "Dilemele comunicarii UE" (autor: Dan Luca), aparuta la Bruxelles  pe 18 noiembrie 2009, care cuprinde o serie de contributii externe, venite din partea unor romani cu activitati in domeniul afacerilor europene, care isi desfasoara activitatea la Bruxelles, Londra, Washington D.C, Bucuresti, Cluj.

Link:
- Cuprinsul cartii