Al 13-lea summit U.E. – China

Luna octombrie 2010 a consemnat in agenda relatiilor U.E. cu Republica Populara Chineza un summit cu multiple semnificatii si elemente de originalitate. Reprezentata in premiera de presedintele permanent al Consiliului European, Herman Van Rompuy, Uniunea a sarbatorit, alaturi de partenerul chinez, a 35-a aniversare a relatiilor diplomatice bilaterale, angajandu-se sa deschida o noua faza, prin valorificarea oportunitatilor oferite de Tratatul de la Lisabona.
Un parteneriat strategic cuprinzator se doreste consolidat in spiritul egalitatii, reciprocitatii si beneficiilor mutuale, intr-o perioada de iesire din criza financiara internationala. Partile au convenit sa lucreze mai indeaproape in raspunsul lor la provocarile globale. Dialogul strategic U.E. – China, cu multiple fatete (politica, macroeconomica, investitionala si comerciala) isi gaseste un nou dinamism in perioada de revenire din criza, relevat in diversele structuri de administrare a relatiilor, printre care si Dialogul de Afaceri U.E. – China, ajuns la a 6-a editie.

In sfera macroeconomica, s-a remarcat nevoia unor eforturi concertate suplimentare pentru punerea in aplicare a unor politici fiscale sanatoase care sa garanteze durabilitatea finantelor publice, fara a afecta cresterea, in paralel cu ajustarile structurale care sa permita o crestere mai echilibrata, cu efect de consolidare a economiei globale.

Desigur, la nivel mondial partile isi doresc actiuni coordonate la G-20 care sa consolideze economia lumii si, mai mult, un acord in Runda Doha de negocieri comerciale multilaterale in cadrul O.M.C. Nu sunt neglijate nici obiectivele diminuarii decalajelor de dezvoltare, combaterii saraciei, precum si reformarii cotelor alocate in cadrul F.M.I.

Subiectele schimbarilor climatice si politicilor energetice nu puteau fi omise nici ele, in dialogul unor puteri economice globale de prima mana, tintind spre economisirea resurselor energetice si eficientizarea consumului si stimuland energiile regenerabile cu emisii reduse de carbon. Parteneriatul U.E.-China in domeniul Schimbarilor Climatice si Dialogul Energetic devin parghii de stimulare a dialogului politic si a cooperarii practice. Intreprinderile din sfera cercetarii, mai ales IMM-urile, sunt incurajate sa coopereze in zona energiei, promovand conservarea resurselor si reducerea emisiilor de gaze cu efect de sera.

In privinta unor subiecte internationale si regionale de interes comun, ambele parti au apreciat, printre altele, cooperarea in combaterea pirateriei in Golful Aden, convenind sa exploreze si alte zone de cooperare viitoare.

“Anul tineretului U.E.-China 2011” reprezinta o initiativa incurajata explicit de liderii celor doua parti prezenti la summit, iar prima editie a Forumului cultural la nivel inalt U.E.-China (6-7 octombrie 2010, Bruxelles) a hotarat sa declare anul 2012 drept “Anul dialogului intercultural U.E.-China”.
Semnarea, in timpul summit-ului, a unui Acord de cooperare in sfera oceanografiei a conferit si substanta juridica rezultatelor intalnirii la nivel inalt.

*

Rezumand in felul acesta, in termenii comunicatului de presa, un eveniment aparent comun, incerc sa gasesc specificul reuniunii, dincolo de numarul specific 13, care marcheaza ordinea intalnirilor bilaterale la nivel inalt. Cum nici Uniunea si nici China nu dau importanta numerologiei, am sa trec si eu cu vederea semnificatia ce s-ar putea da numarului de ordine al reuniuni, cautand niste trasaturi mai de substanta.

In primul rand, 2010 este anul in care China a devenit a doua economie a lumii, ca dimensiuni, dupa cea a Statelor Unite, sub impactul dinamismului chinez de invidiat si in contextul unei economii occidentale in recesiune. In al doilea rand, cadrul juridic nou, plaseaza Uniunea Europeana pentru prima data, in postura de personalitate juridica, in baza Tratatului de la Lisabona. In al treilea rand, contextul asa zisului “razboi al cursurilor valutare”, chiar daca neevidentiat in documentul oficial de la finele reuniunii, releva anumite preocupari mocnite.

Realitati economice bilaterale, U.E. – China

Evolutii comerciale recente

Volumul comertului cu marfuri
Criza financiara globala si-a pus amprenta si pe schimburile comerciale U.E.-China, reflectand starea economiilor celor doua parti. Numai intr-un an de zile, intre 2008 – 2009, volumul total al schimburilor a scazut substantial, cu o contractie masiva a exporturilor chinezesti spre Europa, de la 249,7 mld. euro la 214,7 mld.euro. Lipsa de lichiditati in U.E. si-a spus cuvantul, diminuand achizitiile de marfuri chinezesti, oricat de ieftine ar fi ele. Aparent surprinzator, exporturile U.E. spre China au sporit constant in ultimii trei ani, de la 71,9 mld. euro in 2007, la 78,4 mld. euro in 2008 si 81,6 mld. euro in 2009. In fapt, valuta acumulata in vistieriile chineze trebuie cheltuita in vreun fel, macar partial, pana nu se depreciaza. In ciuda acestui palid trend de echilibrare, soldul balantei comerciale ramane unul puternic pasiv pentru Uniunea Europeana, cu un deficit de – 133,1 mld. euro in anul 2010, dupa ce in 2007 ajunsese la – 160,7 mld. euro.

Structura schimbului de marfuri

Principala grupa de marfuri in comertul bilateral, masini si echipamente de transport, reflecta cel mai bine raportul general intre import si export, cu 102,1 mld. euro la importul european si 47,4 mld. euro la importul chinez, in anul 2009. Grupa de textile si confectii inregistra, in acelasi an, 31,5 mld. euro export chinezesc si ceva sub 1 mld. euro export U.E. Doar la doua grupe cu valori mai mici, soldul este favorabil Uniunii: combustibili si produse minerale, cu 5,8 mld. euro export european si 1,7 mld. euro export chinezesc; produse chimice, cu 9,6 mld. euro export european si 6,9 mld. euro export chinezesc.

 Volumul comertului cu servicii

In sfarsit, in sfera serviciilor, exportul Uniunii depaseste importul din China, an de an, chiar cu o tendinta ascendenta a soldului pozitiv, de la 4 mld. euro in anul 2007, la 5 mld. euro in 2009. Accentuarea excedentului european al balantei nu a avut insa un caracter dinamic, producandu-se doar prin diminuarea exporturilor chinezesti, de la 15 mld. euro in 2008 la numai 13,1 mld. euro in 2009.

Investitiile straine directe

Desi disproportia intre volumul investitiilor chinezesti in U.E. si cel al investitiilor europene in China era acum cativa ani de la 1 la 10, ea tinde acum sa se atenueze dinamic, in sensul ca ambele cresc, cu o accelerare mai accentuata a fluxului chinezesc spre U.E. Numai in perioada 2006 – 2008, volumul investitiilor chinezesti in U.E. a sporit de aproape patru ori, in timp ce investitiile europene in China au crescut doar cu circa 45 %. In valori absolute, in anul 2009, investitiile U.E. in China totalizau 47,3 mld. euro, iar cele chinezesti in U.E. numai 13,9 mld.euro.

Tensiuni valutare

Ultima reuniune la nivel inalt intre Uniunea Europeana si China a revelat tensiunile datorate cursului valutar euro/yuan. Spectrul unui adevarat „razboi valutar” planeaza asupra diverselor reuniuni internationale, fie ele la F.M.I., G20, sau bilaterale, cu focalizare pe subevaluarea monedei chinezesti, Renminbi (RMB) respectiv yuan, in raport cu majoritatea monedelor cu relevanta globala (Paola Subacchi, „One currency, two systems: China’s Renminbi strategy”, Chatham House, briefing paper, octombrie 2010).

Statele Unite au amanat, la mijlocul lunii octombrie 2010, publicarea unui raport international asupra schimbului valutar, in care China urma sa fie catalogata drept „manipulator valutar”. De atunci, China a stopat usoara tendinta de consolidare a yuanului, ba chiar l-a devalorizat cu 0,2 %.
Oficialii europeni sustin ca un euro in ascensiune rapida – afectat de subevaluarea yuanului si dolarului, ar ameninta refacerea economiei din zona euro si, ca atare, insista pentru o reevaluare a monedelor acestor parteneri globali.

Care este pozitia Chinei? La imensele sale rezervele valutare, de 2,65 trilioane dolari, prefera ca moneda americana sa ramana puternica. In plus, un yuan slab ajuta exportul.
In raport cu euro, replica premierului Wen Jiabao dupa summit a fost destul de ferma, argumentand ca un yuan prea valoros ar afecta nu numai economia interna a Chinei, dar si economia globala, prin caderea brusca a ofertei chinezesti de export. Premierul este constient ca vorbeste in numele celui mai mare exportator al lumii si al celui mai mare producator de marfuri prelucrate. Riscul unui „haos social” in China, in opinia sa, ar destabiliza intreaga lume (Financial Times, 26 oct. 2010, Gideon Rachman, „China can no longer plead poverty”).

Achizitiile publice

Daca resursele financiare substantiale sunt in mana statului chinez, atunci tot statul poate fi un client solvabil pentru exporturile europene. Dar cum sa se realizeze astfel de exporturi, daca achizitiile publice in China au caracter restrictiv?

Prin noua sa strategie comerciala pana in anul 2020, Uniunea isi propune, printre altele, sa sprijine firmele europene, insistand la autoritatile chineze sa-si deschida piata achizitiilor. Regulile „achizitiilor guvernamentale” chineze fac parte dintr-o mai larga preocupare a autoritatilor de a promova „inovatia indigena”, in dorinta de diminuare a dependentei de produsele manufacturate ieftine.

Mai concilianta, de regula, cu autoritatile chinezesti decat Statele Unite, U.E. isi asuma de data aceasta riscul unor retorsiuni, in dorinta de a patrunde pe piata achizitiilor guvernamentale a Chinei. Concret, Uniunea solicita aderarea Chinei la „Acordul privind Achizitiile Guvernamentale” din 1996, din care fac parte 41 de state membre ale Organizatiei Mondiale a Comertului. Raspunsul pozitiv de principiu al Chinei nu este suficient, deoarece ea solicita exceptarea guvernelor regionale si a firmelor de stat.

Criza economica globala a consolidat mult rolul statelor in comertul mondial, determinandu-le sa-si sustina companiile indigene. Reprezentativa in acest sens, formula „Buy America” face din Statele Unite un partener mai putin exigent pentru China, in privinta pretentiilor de deschidere a pietei.
In schimb, in maniera sa „blanda”, noua strategie comerciala europeana face apel la „mai multa simetrie in accesul la achizitiile publice ale tarilor in dezvoltare si ale economiilor emergente de dimensiuni mari”. China este vizata in mod evident, cu proiectele sale de infrastructura de 586 mld. dolari, conform ultimului pachet de stimulente economice. Din nou, reactia chineza a venit pe masura, premierul Wen Jiabao declarand ca tara sa ofera tratament egal tuturor ofertantilor, indiferent daca sunt din tara sau din strainatate.

Abila in deschiderea progresiva spre lumea exterioara, China valorifica realitatile si fisurile Acordului privind Achizitiile Guvernamentale, care contine deja multe exceptii si derogari. Achizitiile militare, de exemplu, nu prea intra sub jurisdictia acestui Acord, la fel ca si alte domenii si produse exceptate.

Chinezii in Romania, stat membru al U.E.

Chinezii au inceput sa vina in Romania inaintea aderarii noastre la Uniunea Europeana, cu precadere la inceputul anilor ’90. Pe masura ce isi pierdea propria forta de munca emigranta spre Occident, economia noastra angaja imigranti chinezi, mai ales in industriile textila, navala, constructii si agricultura. Conform statisticilor publicate de agentia de presa chineza Xinhua, in anul 2004 lucrau in Romania circa 10.000 de chinezi, majoritatea barbati din provinciile Wenzhou si Henan si mai putini din Jilin si Shandong.

Criza se pare ca a diminuat si numarul chinezilor din Romania. Conform China Daily, in luna februarie 2009, se repatriasera deja 209 chinezi, altii 150 urmandu-le la scurt timp.

Desigur, despre relatiile romano - chineze se pot spune multe lucruri pozitive, pe care nu ne propunem sa le abordam acum. Cert este ca, din interiorul U.E., avem un spatiu larg de manevra in atragerea investitiilor chinezesti si a fluxurilor financiare, atat de necesare refacerii economice dupa criza. 
Evident, ca si Uniunea pe ansamblu, inregistram un puternic deficit comercial in relatia cu Republica Populara Chineza, de 2,3 mld. dolari in 2009, la un export romanesc de numai 379 mil. dolari. Un spatiu larg de manevra, ce se cere valorificat, atat bilateral cat si prin remarcarea prezentei romanesti in U.E., dupa intelepciunea lui Confucius: Nu fi trist ca n-ai fost remarcat, fii trist ca n-ai facut nimic remarcabil!”.

dr. Radu Serban