Un somer algerian de 37 de ani si-a dat foc urmand exemplul tunisianului decedat in acelasi fel pe 17 decembrie, act ce avea sa amplifice miscarile de protest anti-Ben Ali

Alti trei algerieni si un egiptean au incercat fara succes insa sa-si puna capat zilelor in acelasi mod. Aceasta posibila extindere la intreaga regiune explica si tacerea statelor membre ale Ligii Arabe dupa rasturnarea de la putere a liderului de la Tunis. Considerat pana acum drept cel mai solid din regiune, regimul Ben Ali a fost maturat destul de repede provocand un adevarat electrosoc. Numai liderul libian Muamar Ghadafi a regretat ca a avut loc revolutia tunisiana. In rest, prudenta era cuvantul de ordine, stupoarea si frica sentimentul cel mai impartasit de liderii politici.

In Egipt, autoritatile au precizat luni ca prelungesc perioada de inscriere a eventualilor candidati pentru viitoarele prezidentiale, semn ca regimul lui Hosni Mubarak a inteles ceva de la tunisieni.

In Siria, autoritatile au decretat o crestere cu peste 70 la suta a subventilor pentru caldura acordate functionarilor. Cu certitudine ca liderii de la Damasc s-au gandit si ei sa preintampine vreo extindere magrebina. Iordania a anuntat implementarea unui plan de peste 200 de milioane de dolari pentru a reduce la jumatate preturile combustibililor si ale produselor de prima necesitate.

Se vede cu ochiul liber ca lumea araba priveste cu ingrijorare revolutia tunisiana. De la Rabat la Bagdad trecand prin Cairo, liderii politici se tem sa nu li se intample acelasi lucru ca lui Ben Ali. Imaginile presedintelui autocrat fugind repede din tara, cele cu familia si apropiatii care-si abandoneaza palatele si bunurile pentru a se refugia in strainatate au fost vizionate de toate popoarele arabe din regiune.

La televizor dar nu numai, noile tehnologii si metode de comunciare precum Facebook sau Twitter fiind puse si ele la contributie. Presa araba diseca, analizeaza, decripteaza si comenteaza in lung si in lat aceasta prima revolutie regionala. Cu o singura concluzie pe post de numitor comun: daca efect domino va exista, el va contamina cu prioritate vecinii magrebini ai Tunisiei, Egiptul, Siria si Iordania, afirma analistii.

In timp ce liderii de la fata locului precum Mubarak, el-Assad sau Buteflika instaureaza succesiuni dinastice, nu trebuie uitat ca toata regiunea este subminata de aceleasi probleme: somaj, coruptie, represiune - un tripitic dramatic pentru zeci de milioane de oameni.

Nu-i de mirare ca populatiile locale spera mai devreme sau mai tarziu intr-un scenariu tunisian. Revolta de la Tunis este cu atat mai salutara cu cat este evenimentul cel mai important de la decolonizare incoace. In plus, ca si caderea zidului de la Berlin acum doua decenii, el a survenit pe neaspteptate.

Sursa: RFI