Prevenirea unui masacru:

Fouad Ajami, colaborator al publicatiilor The Wall Street Journal si NY Times, considera ca Benghazi ar fi devenit "Srebrenica" presedintelui Obama:

"Interventia a venit la timp. Ajutorul a ajuns in momentul in care fortele loiale lui Muammar Gaddafi se apropiau de portile orasului liber Benghazi. Soarta care ii astepta pe libieni nu era un mister pentru nimeni. Despotul isi facuse cunoscute intentiile. Benghazi ar fi devenit Srebrenica lui Barack Obama, orasul pe care marile puteri l-au lasat la mila lui Ratko Mladic si a ucigasilor sai. Nu mai putin de 8.000 de bosniaci au platit cu viata pentru lipsa de actiune de la acea vreme."    

William Galston, cunoscut teoretician politic si colaborator al publicatiei The New Republic, nu este sigur ca masacrul ar fi fost iminent, insa sustine ca SUA nu ar fi putut sa-si asume niciun fel de risc:

"Exista posibilitatea ca acest masacru sa nu fi avut loc, chiar daca nu am fi intervenit. Cu toate acestea, asumarea riscului ar fi avut o justificare morala?"     


Descurajarea implementarii violentei in alte regimuri:

Zbigniew Brzezinski, fost consilier pe probleme de securitate nationala in perioada presedintelui american Jimmy Carter, a declarat pentru Public Broadcasting Service ca lipsa de actiune in Libia ar fi creat un precedent si le-ar fi permis altor regimuri sa foloseasca violenta pentru suprimarea disidentei:

"Daca nu am fi reactionat la ceea ce Gaddafi a fost pe cale sa faca in Benghazi, ne-am fi confruntat cu o situatie in care altii ar fi actionat similar."

Eliot Cohen, specialist in Orientul Mijlociu, Golful Persic, Irak si NATO si colaborator al publicatiei The Wall Street Journal, este de acord:

"... am fi invatat dictatorii si populatiile pe care acestia le asupresc ca au posibilitatea sa scape chiar daca creeaza haos la scara larga."


Sprijinirea vorbelor cu fapte:

O serie de analisti sustin ca, odata ce presedintele Obama a spus ca "Gaddafi trebuie sa plece", a devenit obligat sa isi sustina vorbele cu fapte.

Elliott Abrams, analist politic si fost consilier al presedintilor americani Ronald Reagan si George W. Bush, sustine:

"Orice amenintare catusi de putin credibila impotriva programului iranian de arme nucleare ar fi compromisa, daca nu chiar distrusa, de lipsa de actiune din Libia."

Christopher Dickey, editorialist al publicatiei Newsweek, adauga:

"Reticenta Washingtonului de a lua masuri concrete impotriva fortelor lui Gaddafi confirma ideea ca un dictator (un Ben Ali sau un Mubarak) este mai vulnerabil daca este prietenul Americii decat daca e inamicul sau."

Presedintele Obama a declarat ca scopul operatiunii militare nu este sa-l rastoarne pe Gaddafi, ci sa-i protejeze pe libieni. Doug Feith, Sub-secretar al Apararii in administratia lui G. W. Bush, considera ca civilii libieni pot fi protejati doar daca Gaddafi pleaca. Alti analisti justifica interventia militara din Libia, argumentand ca "lumea ar fi mai buna fara Gaddafi".

Victor Davis Hanson, istoric militar si colaborator al publicatiei National Review, desi sceptic la adresa interventiei, sustine:

"Gaddafi are un lung istoric de sprijinire a terorismului anti-american, fie sub forma uciderii americanilor din Europa in timpul administratiei Reagan sau prin orchestrarea atentatului de la Lockerbie, unde au murit 270 de oameni, in aer si la sol. In termeni umanitari, libienii traiesc un cosmar inca de cand Gaddafi a dat lovitura de stat in 1969 si ar fi nobil din partea noastra sa ii ajutam sa puna capat suferintei cu care traiesc de patru decenii. Lumea ar fi un loc mai bun si mai sigur fara Gaddafi si clanul lui odios."

Ash Jain, editorialist al publicatiei The Hill, este de acord:

 "... caderea regimului lui Gaddafi - si inlocuirea lui cu un guvern democratic - fac parte din interesul strategic al Statelor Unite. Omul responsabil pentru uciderea a zeci de americani nevinovati si reprimarea brutala a propriului popor de-a lungul a patru decenii merita sa fie inlaturat."


Intampinarea unui "nou inceput" in lumea musulmana:

Anne-Marie Slaughter, fost responsabil cu Planificarea Politica in administratia Obama si colaborator al publicatiei NY Times, crede ca interventia din Libia ar putea ajuta la remodelarea regiunii:

"Acum avem sansa de a sustine un nou inceput real in lumea musulmana - un nou inceput in care guvernele responsabile sa ofere servicii si oportunitati pentru cetatenii lor si sa reduca in mod dramatic sprijinul acordat gruparilor teroriste si extremismului violent. Este greu de imaginat ceva care sa fie mai mult in interesul nostru strategic."    


Reabilitarea doctrinei militare "responsabilitatea de a proteja":

Ramesh Thakur, editorialist al publicatiei The Star, scrie:

"Rezolutia 1973 marcheaza prima implementare a doctrinei militare 'responsabilitatea de a proteja' (R2P). In cazul in care comunitatea internationala s-ar fi eschivat de responsabilitate, Libia ar fi putut deveni cimitirul acestei doctrini."

Nick Kristof, editorialist al publicatiei NY Times, premiat de doua ori cu Pulitzer, este de acord:

"In 2005, Organizatia Natiunilor Unite a aprobat o nou doctrina numita 'responsabilitatea de a proteja' si poreclita R2P, declarand astfel ca puterile lumii au dreptul si obligatia de a interveni atunci cand un dictator isi nimiceste poporul. Interventia din Libia sporeste eficacitatea acestui concept in devenire. Iata definitia progresului: lumii i-au trebuit trei ani si jumatate pentru a interveni in cazul masacrului din Bosnia si aproximativ trei saptamani si jumatate pentru a interveni in Libia."

de Andra Ciubotaru

Citeste si "Presa americana: 5 semne de intrebare asupra interventiei militare din Libia".