Rezumat

Situatia este asa: Romania produce intern cam 60 – 70% din gazul pe care il consumam. Pe cel intern ni-l dam mai ieftin decit pe cel de la rusi, cu pretextul ca vrem sa ajutam consumatorii saraci, dar de fapt ca sa sprijinim niste firme cu conditii preferentiale si care n-ar supravietui daca ar plati gazul cat face.

Astfel, statul a creat un cos fictiv prin care amesteca cele doua surse de gaze, ca sa tina pretul mai jos, ceea ce da bine la popor cand vine cate un an electoral. Micul secret e insa ca principalii beneficiari sunt de fapt tot niste „baieti destepti”. Ba chiar in ani de criza, cand nu se mai gasesc alte rente de la stat, acesti baieti destepti (cum ar fi companiile din industria chimica, de pilda Interagro si Azomures) nici nu mai cumpara la pret de cos, ci direct la pretul mic de gaz intern.

Practic, Interagro & Co au primit timp de 18 luni gaz mai ieftin, pe socoteala noastra, a companiei de stat Romgaz si din buzunarul furnizorilor de gaz privati – numai castigul lui Interagro din acest pret preferential fiind echivalentul a cca 40 de dolari pe gospodarie. Daca nu stiati, nu vi s-a parut ca va ustura buzunarul. Deci, ne facem ca dam gaze mai ieftine tuturor cetatenilor, ca sa dam de fapt gaze si mai ieftine unor companii cu contracte preferentiale; si in tot acest proces, ne epuizam resursele proprii dandu-le pe nimic.

Pe de alta parte, UE spune ca nu e ok sa dai gaze ieftine nici unor companii, nici tuturor cetatenilor, si ca trebuie sa definim niste categorii vulnerabile pe care sa le ajutam altfel, mai bine decat o facem acum. Guvernul s-a facut ca ploua, dar nu va scapa multa vreme. Deci, va trebui sa decidem: merita cineva gaze ieftine, sau ne furam caciula in timp ce unii castiga din nestiinta noastra? Si cum ii ajutam pe cei care chiar sunt saraci?


Cat costa gazul?

Pare o intrebare simpla. Nu este. Mai bine va spunem cum ajungem sa platim cat platim. Pretul de cos se calculeaza asa, ca o medie ponderata a preturilor de import si intern:

Pret cos = (Pret import x Cantitate import + Pret domestic x Cantitate domestic) / (Cantitate importat + Cantitate domestic)


La asta se adauga niste sume pentru transport, inmagazinare, distributie. Cosul se actualizeaza periodic de autoritatea din domeniu (ANRE), dar ultima actualizare a fost pe la inceputul lui 2009. Pretul gazului de import e azi de 2,4 ori mai mare decat cel din productia interna.

Prin aplicarea ecuatiei de mai sus si mai ales prin pretul gazului intern, statul incearca sa tina pretul de cos sub control. Statul vrea sa ne ajute. Pe toti.


Ce se intampla de fapt?

Romania mai are putin gaz, pe care il exploateaza prost si salbatic. Am ajuns cumva la concluzia ca toti romanii – bogati, saraci, sanatosi, bolnavi, merita gaz ieftin, din resursele interne.

Asta nu ar fi o idee buna nici macar daca am avea gaz mult si pe termen lung. In general tarile dezvoltate care au dat peste resurse, nu le vand ieftin tuturor, ci le investesc in viitor (vezi Norvegia, care pune banii deoparte pentru pensiile din viitor). In general, tarile subdezvoltate care dau peste resurse le exploateaza prost si dau populatiei petrol si gaz ieftine, ceea ce duce la risipa si continuarea subdezvoltarii (vezi Rusia si statele arabe).

Problema e ca dilema Norvegia versus Rusia nu ni se aplica exact. Nu producem nici macar cat sa acoperim cererea interna, iar in 15 ani se vor termina de tot gazele interne. Da, e adevarat: 15 ani.

Si atunci, cum nu ne agitam prea tare sa gasim alternative si jucam la doua capete cu South Stream vs Nabucco, vom ajunge in 15 ani sa consumam cu totii pur si simplu gaz de la Gazprom, la un pret de monopol pe care nu-l putem controla, cum facem azi cu gazul nostru.

Deci, avem putin gaz si doar pentru 15 ani. Ar trebui sa-l folosim cu cap. Daca il bagam la un cos ca subventie indirecta pentru toata lumea, asa la gramada, se numeste ca-l folosim cu cap? Noi credem ca nu. Dar vom fi bucurosi sa auzim argumente contrare. 

Daca ar fi atat de simplu tot ar fi ceva. Dar nu este. Teoretic, toti romanii consuma gaz la pret controlat – acum, de cca 200 USD. Practic, unii consuma chiar mai ieftin.

Marile companii care produc ingrasaminte chimice au facut un targ preferential cu statul, prin niste legi cu dedicatie: timp de un an si jumatate au primit gaz numai la pret de productie interna.

Dar din cauza ca cei favorizati au consumat mult, in iarna s-au golit depozitele de gaz intern: asa incat azi, ca sa avem gaz, furnizorii nostri trebuie sa cumpere mai mult din import si ne vand tot ieftin, la pretul reglementat de ANRE, suportand pierderea din buzunarul lor. Ca idee, EON si GDF au pierdut anul trecut impreuna 400 mil RON, iar anul acesta 100-120 mil RON fiecare in primele 3 luni.

Cat ne-a costat Interagro?

Interagro a beneficiat timp de 18 luni de pret 150-155 USD / 1000 m3, plus un discount de 30 USD/1000 m3, deci practic de 120 USD/1000 m3. In cele 18 luni a consumat cca 3 mld m3.

Deci:

- comparand cat a castigat fata de pretul de cos, avem (200-120)/1000 x 3 mld = 240 milioane USD

- comparand cu cat ar fi fost daca piata era liberalizata, Interagro ar fi avut poate un pret de 220 USD chiar de la privatul Petrom, deci (220-120)/1000 x 3 mld = 300 milioane USD.

N-am tinut cont de faptul ca Interagro nici nu si-a platit facturile catre Romgaz (la care are o datorie de 80 mn EUR, cca 110 mn USD) si nici cele fata de bugetul statului de 21 mn EUR adica aproape 30 mn USD.

Daca am imparti castigul lui Interagro doar din acest aranjament special pe cate gospodarii avem (7 milioane), rezulta ca fiecare familie a sprijinit din buzunarul sau cu cca 40 USD afacerea Interagro in perioada crizei.

Sigur, o parte din pierdere a fost acoperita pana acum de EON si GDF, care au fost fortati sa cumpere scump si sa vanda ieftin la pretul de cos – insa probabil ca isi vor recupera pierderea din preturi mai mari in viitor, altminteri statul incalca si legea si contractele de privatizare.

Cat consuma Interagro? 20% din gazul din Romania. Cat consuma gospodariile din Romania? Aprox. 20%. Adica, Interagro consuma cat toate gospodariile din Romania. 

Avem doua moduri prin care ne furam caciula:

Prima caciula furata:

• Cosul intern. Pentru a tine pretul la 200 USD, amestecam gazul domestic cu cel rusesc si tinem pretul gazului consumat la un nivel foarte scazut, deci subventionam consumatorii. Pe de alta parte, cu cat gazul e mai ieftin, cu atat lumea nu se chinuie sa-si reduca consumul, in special industria energofaga, cum e cea a ingrasamintelor chimice. Teoretic, cine consuma gaz in Romania, ar trebui sa o faca la pretul de cos. Insa, mai avem o caciula de furat.

• Targul special cu Interagro et co. Lor nici macar nu le mai aplicam formula din cos, le dam direct gaz intern = 155 USD.

Cum ar trebui sa fie?

Tocmai am publicat la Centrul Roman de Politici Europene un raport despre cum aplica Romania niste directive europene privind energia. Raportul „Piata unica de energie: Europa face al treilea pas inainte, noi inca unul inapoi”

Pentru cei grabiti, sinteza raportului aici

Raportul apare in cadrul proiectului ”Romania activa in dezbaterile europene II”, finantat de Fundatia Soros Romania. Opiniile exprimate in raport apartin autorilor si nu implica alte institutii sau persoane afiliate CRPE.

Conform Directivelor, nu mai avem voie sa reglementam preturile. Cosul trebuie sa dispara. Putem avea o piata competitiva, deoarece sunt patru surse de gaz (Romgaz, Petrom, Gazprom si importul din Ungaria). Un stat inteligent ar stimula piata si competitia intre acestia patru, in loc sa sugrume competitia cum face acum.

Eliminarea cosului nu ar duce imediat nici la o crestere a preturilor gazului intern pana la nivelul celui de import de azi (380-400 USD) si nici la preturi insuportabile pentru consumatorii casnici. Cel mai probabil pretul gazului intern ar sari imediat la 210-220 USD/1000 m3 fata de 160 cat e azi; iar cel de import ar scadea pana pe la 310-320 USD/1000 m3 fata de 380-400 cat e azi. O convergenta s-ar vedea in timp, in cca 3-4 ani, cel mai probabil pe undeva pe la mijloc (depinde de cum va reactiona cererea si oferta).

Compania de stat Romgaz trebuie sa fie obligata sa vanda competitiv, prin licitatie, cui da mai mult, nu unor ”baieti destepti” pe principiul inventat de Hidroelectrica.

Deci, cine merita gaze ieftine?

Liberalizarea convenita la nivel UE inseamna si ca statele nu vor mai putea subventiona intreaga populatie. E bine, e rau? Noi credem ca e bine, din motivele mai sus expuse.

Nu mai dam gaze la tot poporul? Dar cui dam? Aceata e intrebarea. Directiva europeana spune ca statele pot defini o categorie de consumatori vulnerabili, pe care sa ii ajute sa aiba acces la gaze; nici acestia nu pot primi gaz ieftin, ci ajutor de venit din care sa decida ei daca vor sa cumpere gaz sau altceva.

Ce a facut guvernul roman? Descriem pe larg in raport, dar pe scurt: ne-a declarat pe toti vulnerabili si ne da gaz ieftin. Noi, dvs, Irinel Columbeanu si fosta sotie, vecina cu pensie de 100 de euro – toti suntem consumatori vulnerabili si primim gaze la pret de la cos.

Doar ca asta e impotriva directivei europene, e un siretlic care va fi atacat de Comisia European printr-o procedura de infringement. Deci, in cativa ani, tot va trebui sa alegem si sa raspundem la intrebarea: cum ii ajutam pe cei cu adevarat saraci.
 
Ce propunem noi?

Trebuie sa definim o categorie de consumatori vulnerabili (cei mai saraci), pe care sa-i ajutam cu ajutoare de venit, dar ei sa plateasca pretul de piata. E mai cinstit asa, si singura solutie pe care o accepta si Comisia: gazele au un pret, il platim toti, pe cei nevoiasi ii ajutam cu bani.

Pana cand ii identificam pe toti si construim sistemul de ajutoare sociale (2012-2013), putem negocia cu Comisia sa dam o perioada gaze mai ieftine consumatorilor casnici, ca si tranzitia la preturile de piata sa fie mai usoara. Firmele private (Petrom, dar si EON si GDF) sunt de acord cu aceasta idee, cu conditia sa nu mai fie fortati sa subventioneze din buzunarul propriu pe marii consumatori industriali, Interagro & Co.

Ar trebui sa fie simplu: Romania are sansa ca, spre deosebire de cele mai multe tari din UE, sa aiba gaz intern. Daca am fi o societate moderna, am decide:

- sa avem un mecanism clar, transparent si rational prin care sa decidem cine consuma gazul ieftin pe termen foarte scurt, pana identificam corect si construim ajutoarele sociale pentru cei saraci; dupa 2012 insa, toata lumea sa plateasca preturile din piata, iar notiunea de pret reglementat trebuie sa ne dispara din vocabular.

- nu toti consumatorii trebuie sprijiniti, cum se intampla acum cu pretul de cos. Cu cat gazul e mai ieftin, cu atat consumatorii (mai ales cei industriali) vor fi mai ineficienti. Chiar si la consumatorii casnici, preturile mici la gaze ii sprijina mai mult tocmai pe cei care consuma mai mult: de ce sa dam ajutor mai mare cuiva care are o vila cu incalzire pe gaze decat celui care sta intr-o garsoniera de bloc si foloseste gazul doar pentru gatit?