Pietele noastre au ajuns la un grad de deschidere de doar 50%, consumatorii neputand in mod real sa-si aleaga furnizorul. Romania ar fi trebuit sa incerce sa liberalizeze piata in conformitate chiar si cu directivele anterioare pentru care avem o procedura de infrigiment si sa le introducem si pe cele noi.

In cele doua proiecte de urgenta nu exista un calendar clar privind liberalizarea pietei gazelor. Cred ca va mai dura o perioada, in special piata de consumatori casnici. Calitatea reglementarilor conteaza insa cel mai mult, nu trebuie sa ne grabim, mai ales ca aceste legi vor putea fi dezbatute pana in vara. Ar fi bine ca dezbaterea sa aiba loc in Parlament, apoi sa se discute cu Comisia si factorii avizati si abia apoi aprobata, apreciaza Otilia Nutu, autorul ultimului raport CRPE: "Piata unica de energie: Europa face al treilea pas inainte, noi inca unul inapoi"

Cine este "consumatorul vulnerabil". De ce sunt consumatorii industriali avantajati

In legislatia romaneasca, consumatorul vulnerabil este definit ca orice consumator casnic. Legislatia europeana defineste ca si consumator vulnerabil pe acei consumatori saraci care nu-si pot permite singuri accesul la enrgie electrica si la gaze. Politica fata de acesti consumatori nu trebuie sa distorsioneze piata, sa primeasca gaz mai ieftin, ci trebuie construit un mecanism de sprijin de venit. Ar exista posibilitatea ca un an acesti consumatori sa primeasca gaz mai ieftin pana cand in legislatie se va defini clar acele categorii mai sarace, spune Otilia Nutu.

Principala problema pe care o gaseste Comisia Europeana in Romania este faptul ca neliberalizarea noastra spijina in special niste firme si nu consumatorii casnici. E vorba de acei consumatori industriali care au avut mereu acces la gazul romanesc ieftin. Am putea gasi intelegere la CE sa ne mai amane cu un an-doi pana reglementam situatia consumatorilor casnici.

Eon si GDF sustin din buzunarul lor consumatorii industriali. Solutia e marirea pretului la gaze

Pretul pentru consumatorii din Romania este calculat ca o medie ponderata, "un pret de cos". Structura cosului nu respecta insa ceea ce se intampla acum in piata. El a fost construit in 2009 pornind de la niste ipoteze. Intre timp insa, fiindca consumatorii industriali care au beneficiat de anumite legi, au consumat gaz din depozite, ponderea gazului in piata este alta: doar 60% gaz din productia interna, pretul gazului de import a crescut foarte mult de la 290 de dolari/mia de metri cubi la aproape 400 de dolari, iar cursul de schimb a variat nefavorabil.

Practic acesti doi furnizori dau gazul consumatorilor la un pret reglementat, dar ei il cumpara mai scump. Deci, ei au sustinut din buzunarul lor acei consumatori industriali. Solutia ar fi cresterea pretului la gaz ca aceste companii sa nu piarda. Exista posibilitatea pentru o perioada foarte scurta ca toti consumatorii casnici sa cumpere gaz numai din productia interna. Evident insa ca trebuie sa creasca pretul foarte mult pentru consumatorii necasnici.

Pierderile inregistrate de cele doua companii sunt de 400 de milioane de lei pentru 2009-2010, iar pentru primele 3 luni ale acestui an sunt de 90 de milioane la un furnizor si 120 de milioane la celalalt.

"Cand vorbesti de pierderi atat de mari trebuie sa te astepti la un proces. Statul va mai putea amana scumpirea gazelor atata timp cat furnizorii rezista cu aceste pierderi si nu-i dau in judecata... Am vazut si din telegramele Wikileaks cine sunt acesti "beneficiari". Scumpirea pretului la gaze pentru acei consumatori industriale avantajati de stat ii va determina pe acestia sa-si restructureze activitatea", spune Otilia Nutu.

Redactia