Oksana Balinskaya, o fosta asistenta a lui Muammar Gaddafi, povesteste despre cei trei ani pe care i-a petrecut alaturi de dictatorul libian, pentru publicatia Newsweek: "Papik a fost mereu mai mult decat generos cu noi". Oksana vorbeste despre obiceiurile ciudate ale dictatorului, despre starea de sanatate a acestuia, calatoriile in care obisnuia sa il insoteasca si despre fuga ei din Libia.

"Aveam doar 21 de ani cand am inceput sa lucrez pentru Muammar Gaddafi. Ca si celelalte tinere pe care obisnuia sa le angajeze ca asistente medicale, am crescut in Ucraina. Nu vorbeam araba, nu stiam nici macar diferenta dintre Liban si Libia. Insa 'Papik', cum l-am poreclit noi - inseamna 'tatic' in limba rusa - a fost intotdeauna mai mult decat generos cu noi. Am avut tot ce puteam visa: un apartament mobilat cu doua dormitoare, un sofer care imi statea la dispozitie ori de cate ori aveam nevoie. Cu toate acestea, apartamentul meu era impanzit cu microfoane si viata mea personala era urmarita indeaproape.

Pentru primele trei luni nu mi s-a permis sa merg la palat. Cred ca lui Papik ii era teama ca sotia sa, Safia, ar fi geloasa. Dar apoi am inceput sa il vizitez in mod regulat. Noi, ca asistente medicale, trebuia sa avem grija ca angajatorul nostru sa fie mereu in forma maxima - de fapt, el avea un ritm cardiac si o tensiune arteriala specifice unei persoane mult mai tinere. Am insistat sa poarte manusi in timpul vizitelor din Ciad si Mali, pentru a se proteja impotriva bolilor tropicale. Ne-am asigurat ca isi facea plimbarile zilnice pe aleile din jurul resedintei sale si ca isi facea vaccinurile la timp.

Presa din Ucraina ne numea 'haremul lui Gaddafi'. Asta e un nonsens. Niciuna dintre noi n-a fost vreodata iubita lui, il atingeam doar cand trebuia sa ii luam tensiunea. Adevarul este ca Papik era mult mai discret decat prietenul sau, afemeiatul Silvio Berlusconi. Gaddafi a ales sa angajeze numai ucrainence atractive, cel mai probabil pentru aspectul nostru. Ii placea sa fie inconjurat de femei frumoase si de oameni frumosi, in general. M-a ales dintr-un sir de candidate, dupa ce mi-a strans mana si m-a privit in ochi. Mai tarziu am aflat ca obisnuieste sa ia toate deciziile privitoare la oameni in functie de prima strangere de mana. E un mare psiholog.

Papik avea unele obiceiuri ciudate. Ii placea sa asculte muzica arabeasca la un casetofon vechi si obisnuia sa-si schimbe hainele de mai multe ori pe zi. Era atat de obsedat de tinutele sale, incat imi aduce aminte de un star rock din anii '80. Uneori, chiar cand avea oaspeti care il asteptau, el se intorcea in camera sa si isi schimba hainele din nou. De cele mai multe ori se schimba intr-un costum alb, preferatul sau. Cand calatoream prin tarile sarace din Africa, obisnuia sa arunce bani si bomboane de pe geamul limuzinei sale blindate, pentru copiii care fugeau in urma coloanei. Evita sa se apropie prea mult de ei, de frica sa nu se imbolnaveasca. Nu a dormit niciodata intr-un cort! Acesta este doar un mit. Folosea corturile doar pentru intalnirile oficiale.

Calatoream in stil mare. L-am insotit pe Papik in Statele Unite, Italia, Portugalia si Venezuela si, ori de cate ori era intr-o dispozitie buna, ne intreba daca ne lipseste ceva. Primeam bonusuri, ca sa mergem la cumparaturi. Si, in fiecare an, Papik oferea intregului personal ceasuri de aur cu fotografia sa. Doar daca aratam acel ceas in Libia, ni se deschidea orice usa, ni se rezolva orice problema.

Am avut mereu impresia ca cel putin jumatate din populatia Libiei il displacea pe Papik. Medicii de acolo erau foarte invidiosi pe noi, pentru ca noi castigam de trei ori mai mult decat ei - peste 3.000 de dolari pe luna. Era evident ca Papik lua toate deciziile in tara sa. El este ca Stalin - are toata puterea si tot luxul, doar pentru el. Cand am vazut prima oara imagini ale revolutiei egiptene, la televizor, m-am gandit ca nimeni nu ar indrazni sa se ridice impotriva lui Papik al nostru. Insa a fost o reactie in lant, dupa Tunisia si Egipt. Daca Papik i-ar fi cedat puterea fiului sau, Saif, cand inca mai avea sansa, cred ca totul ar fi fost bine. Nu ar mai muri oameni acum.

Am fugit din Tripoli la inceputul lunii februarie, tocmai la timp. Doi dintre prietenii mei au ramas in urma, iar acum nu mai pot pleca. Mi-am dorit sa plec, mai mult dintr-un motiv extrem de personal: eram insarcinata in patru luni, iar sarcina mea incepea sa fie vizibila. M-am temut ca Papik nu avea sa fie de acord cu iubitul meu sarb.

Probabil ca Papik nu-mi va ierta niciodata tradarea. Dar imi dau seama ca fuga mea din Libia a fost un lucru bun. Toti prietenii m-au sfatuit sa ma gandesc la viitorul copilului meu si sa fug. Acum, pana si cei mai apropiati parteneri ai lui Papik fug de el, iar el isi forteaza copiii si pe doua dintre colegele mele ucrainence, ramase acolo, sa moara langa el." a povestit Oksana Balinskaya pentru publicatia Newsweek.

 

de Andra Ciubotaru