Chiar si dupa saptamani de atacuri aeriene coordonate de catre NATO, conflictul din Libia pare departe de a fi solutionat. Publicatia germana Spiegel a discutat cu Secretarul General al NATO, Anders Fogh Rasmussen, despre cele mai recente evolutii ale confruntarilor si despre reticenta Germaniei de a se implica in operatiunile militare. Confruntat cu acuzatiile rebelilor libieni, potrivit carora "NATO tradeaza rezistenta libiana", Rasmussen se apara, aruncand vina pe "vremea rea", care a ingreunat operatiunile.

Spiegel: Consiliul National al rebelilor libieni a facut acuzatii grave la adresa NATO, spunand ca Alianta este partial responsabila pentru moartea a nenumarati civili.

Rasmussen: Pot sa va asigur ca noi punem in aplicare pe deplin rezolutia Consiliului de Securitate al ONU pentru protejarea populatiei civile libiene. Viteza noastra de operare ramane ridicata. In timpul primei saptamani de comanda NATO am efectuat peste o mie de misiuni aeriene. Am distrus deja o treime din echipamentul militar al lui Gaddafi.

Spiegel: Ministrul de Externe al Consiliului libian de tranzitie, Ali al-Issawi, spune ca problemele au aparut dupa ce coalitia initiala - condusa de SUA, Marea Britanie si Franta - a cedat comanda operatiunilor catre NATO. Potrivit lui Issawi, "Alianta impiedica si tradeaza rezistenta libiana".

Rasmussen: Asta nu e corect. Intr-o oarecare masura, misiunea noastra a fost ingreunata de vremea rea, iar asta a creat impresia ca am redus amploarea campaniei. Nu am putut evita acest lucru.

Spiegel: Inca exista un risc ridicat de victime in randul civililor. Nu era de asteptat ca Gaddafi sa foloseasca civilii drept scuturi umane?

Rasmussen: Aveti dreptate. Gaddafi si-a schimbat tactica si asta demonstreaza succesul nostru. Acum ca este nevoit sa isi ascunda tancurile, nu le mai poate folosi atat de usor impotriva civililor. Gaddafi stie ca noi trebuie sa facem totul pentru a evita victimele in randul civililor si profita de acest lucru.

Spiegel: Unii dintre liderii rebelilor va incurajeaza sa acceptati aceste "daune colaterale" si sa bombardati cartierele centrale ale orasului asediat Misrata, pentru a slabi decisiv puterea fortelor loialiste. Este o chestiune de strategie sau de moralitate?

Rasmussen: Unii ne critica pentru ca suntem prea precauti, in timp ce altii ne acuza de contrariu. Misiunea noastra este sa protejam populatia civila. Pana la urma, nici macar nu avem trupe pe teritoriul libian.

Spiegel: Poate fi castigat acest razboi fara trupe tereste?

Rasmussen: Raspunsul cinstit este ca nu exista o solutie militara pentru acest conflict. Avem nevoie de o solutie politica, care sa vina de la libieni. Putem doar sa apelam la conducerea de la Tripoli, sa le cerem sa puna capat actelor de violenta, sa acorde oamenilor drepturi legitime si sa permita o tranzitie pasnica spre democratie.

Spiegel: Ce se intampla daca Gaddafi nu respecta aceste cerinte? Nu ar fi cazul ca NATO sa le furnizeze tancuri si rachete rebelilor?

Rasmussen: Tot ce pot sa va spun este ca noi suntem responsabili pentru punerea in aplicare a Rezolutiei 1973, iar aceasta prevede instituirea unui embargou asupra armelor in Libia. Vom adera strict la rezolutie. Aceasta este misiunea noastra.

Intrebat de la cine primeste Alianta coordonatele pentru atacurile aeriene - de la rebelii libieni sau de la agentii CIA aflati in teritoriu - Rasmussen a refuzat sa comenteze, justificand ca nu poate sa ofere detalii operationale.

Cu privire la dificultatea cu care statele membre ale NATO au ajuns la un consens in legatura cu interventia militara din Libia, Secretarul General este de parere ca Alianta a ajuns la un acord extrem de repede, comparativ cu alte situatii similare, din trecut: "In anii '90, cand Alianta a devenit activa in Balcani, a fost nevoie de mai multe luni pentru a pregati campania. De data aceasta a durat doar o saptamana".

Intrebat de Spiegel daca este adevarat ca a calificat refuzul Germaniei de a se implica in operatiune drept "absurd", Rasmussen a spus ca nu doreste sa comenteze asupra discutiilor interne din cadrul Consiliului Aliantei, adaugand ca Angel Merkel a ridicat o problema legitima atunci cand a spus ca interventia ar crea un precedent care ar obliga comunitatea internationala sa se implice si in alte zone de conflict din lume.

de Andra Ciubotaru