In ultmile zile am tot discutat la CRPE de stupiditatea si lipsa de logica a unor procedure birocratice, fie ca era vorba de fonduri europene si de pasii pentru completarea unei cereri de finantare, sau documente justificative, de plata impozitelor sau marirea numarului de asociati intr-o companie. Ca cetatean sau om de afaceri, interactionand cu statul nu prea te simti servit, ajutat. Mai degraba pus in dificultate, ca si cand apelarea la serviciile statului si utilizarea infrastructurii pentru care tu platesti, este de fapt o favoare facuta de birocrati.
Ce facem - lansam aici, ca dezbatere un serial pe care il denumim "Amintiri din cosmarul birocratic" unde discutam pe cazuri concrete si experiente personale, procedurile birocratice de care ne-am lovit si care sunt total incoerente, lipsite de logica si nu fac altceva decat sa puna bariere fara sens in relatia cu autoritatile publice. Autor: Dragos Dinu, coordonator sector public, CRPE


Articol de: Dragos Dinu, coordonator sector public, CRPE


Ne povestim experientele, dam exemple si in final incercam sa facem impreuna un top al procedurilor birocratice. Dar aceasta nu va inca o sedinta de terapie de grup – nu vom continua olimpiada nationala ”de ce e rau in Romania”, ci vom merge mai departe. Vom adresa petitii si cereri de informatii catre autoritati cerandu-le sa explica ratiunea respectivelor proceduri. Scopul final e sa obtinem anularea a macar catorva dintre ele.

Asteptam astfel multe exemple din partea d-voastra pe care le vom prelua aici, si le publicam in cadrul dezbaterilor CRPE-Euroactiv. Puteti contribui fie postand comentarii la articol sau, pentru prezentarea mai detaliata a experientelor personale, trimitand mail la office@crpe.ro. Astazi, primul episod in care evoc experienta mea de inregistrare ca PFA, cum pana la urma a trebuit sa ajung la cizmar ca sa pot sa platesc impozitul catre bugetul de stat.



Episodul 1 – Consultanta internationala trece pe la Cizmarie   

Principiul transparentei atat reglementarile, cat si ratiunile care stau la baza elaborarii acestora, precum si obiectivele urmarite trebuie sa fie clare, usor de inteles si trebuie aduse la cunostinta partilor interesate.
- Strategia pentru o reglementare mai buna la nivelul administratiei publice centrale 2008 – 2013 -


Acum aproximativ 2 ani m-am hotarat sa ma inregistrez ca persoana fizica autorizata (PFA). Ma interesasem si asta parea a fi varianta corecta si legala pentru a face consultanta si a plati impozitele aferente. Trebuie sa mentionez ca la vremea respectiva lucram mai mult in strainatate, in statele din regiune, si mai putin in Romania. Faceam deci consultanta internationala, domeniul meu de expertiza fiind undeva in zona sistemului de luare a deciziei si planificarii strategice. Imi placea tare mult si eram plin de entuziasm.

Gasesc deci doua saptamani intre plecare in Bulgaria si Kosovo si ma apuc sa strang documentele necesare (diplome studii, copii acte, atestate limbi straine, cursuri de formare etc), imi printez formularele necesare de pe site-ul registrului Comertului si ma duc acolo – undeva in zona Muncii – ca sa ma autorizez si inregistrez ca PFA, domeniu de activitate consultanta pentru afaceri si management. Nu am sa insist foarte mult pe aceasta etapa a procesului, am pierdut ceva vreme stand la cozi, dar pana la urma lucrurile au mers destul de repede si mi-am obtinut certificatul. Bun..perfect, mi-am zis, Gata! Dar nu, nu a fost nici pe departe asa, saga abea acum incepe. Etapa cu adevarat interesanta e cea de la administratia de taxe si impozite, sector 6, in cazul meu.

De cum intri in sediu te uimeste aglomeratia iar dupa ce incerci sa te lamuresti cum iti rezolvi problema, faptul ca problema ta nu poate fi solutionata la un singur ghiseu. Nu…spre exemplu stai la primul ghiseu la coada sa iti spuna cat ai de plata, apoi la cel de-al doilea ghiseu, alta coada bineinteles, pentru a-ti tipari factura, si, intr-un final la cel de-al treilea ghiseu, dupa a treia coada evident, pentru ca funtionarul sa iti incaseze banii…si da, am uitat sa spun ca nu se poate achita cu cardul…

Birocratie
Foto: EurActiv.ro

Cum se arhiveaza informatia

Desi pe suport electronic,  probabil o stocam ca pe vremuri, in format de hartie, astfel fiecare companie trebuie sa depuna CD-ul ei….

 

Dar sa revenim la povestea noastra cu inregistrarea PFA. Dupa ce stau la coada, convins ca nu mai pot fi decat aspecte formale, adica le spun, “Gata, sunt si eu PFA, va rog luati-ma in evidenta ca sa va pot plati impozitul”, mi se spune ca am nevoie de 3-4 caiete/registre si ceva tipizate. Ii spun si eu doamnei de la ghiseu, ca asta este, daca am nevoie sa mi le dea, le cumpar, ce sa fac..Nuu, ea nu le are acolo. Trebuie sa merg la ghiseul nr 7, in stanga, dupa colt, stau acolo la coada, cumpar un registru, apoi pentru celelalte ma duc la librarie. Asta e, nu e usor sa fii PFA, asa ca ma conformez, cumpar toate registrele necesare (nici in ziua de azi nu imi e clar de ce am avut nevoie de ele, aparent exista program de contabilitate care face inregistrarile asa cum trebuie, deci nu am completat nimic in caietele astea) si revin a doua zi.

Vin a doua zi cu totul, stau la coada, ma aplec la ghiseu (ati observat cum in continuare trebuie sa te apleci, parca spasit, sa vorbesti cu functionarii?) si ii inmanez doamnei toate caietele/registrele si formularele completate. Usor sictirita, se uita rapid si imi zice..”Nu. Nu e bine”. “Ce nu e bine?”, intreb enervat. "Pai trebuie sa numerotezi. Registrul sa il numerotezi”. Vazandu-ma in continuare nedumerit, imi explica usor iritata – "Adica sa scri pe fiecare pagina a registrului de la 1 la 100”. Ma enervez. Intreb, “Pai de la voi am luat registrul asta, nu putea editura sa numeroteze paginile? De ce trebuie noi, sa facem asta, sa numerotam manual, cu pixul?” Eternul raspuns al functionarului din spatele ghiseului “Nu eu fac legile si regulile”. Responsabilitatea se pierde undeva in neant..sefii, guvernantii, statul….

Ma asez pe colt de masa si numerotez rabdator paginile celebrului registru. Da, de la 1 la 100. Din nou la coada, de data asta chiar enervat. Imi vine randul, ma aplec si, foarte serios, ii inmanez doamnei documentele. Se uita la numerotare. Imi zice “Nu, ati pus numarul in dreapta jos si trebuia sus” (sau era invers?). Observa intransigenta mea cand ii raspund ca nu mai accept asta, ca e o prostie ca mi-a zis sa pun numere pe fiecare pagina si asta am facut. Gata, nu o voi mai lua de la capat. Convins ca de data asta am scapat redevin increzator. Dar nu… m-am inselat. “Nu e complet”. “Ce nu e complet doamna? Am facut tot ce mi-ati zis”. “Sigiliu. Nu aveti sigiliu”. Sunt pierdut - “Ce sigiliu?” “Pai, si ia unul din caietele/registrele alea, asta ar trebui sigilat.” “Cum adica sigilat?”, intreb eu exasperat. “Asa l-am cumparat si mai devreme ati spus ca e bun.” “Pai ar trebui sa dati doua gauri, aici si aici (si imi arata pe registru) puneti sfoara, legati, sigilati si stampilati.

La momentul asta sunt complet pierdut. Mare e Caragiale…. Ma uit la mine, la geanta, la cei din spatele meu, si ii spun mai mult soptit ”Pai si eu cum sa fac asta doamna? Cum dau gauri, leg, cu ce sigilez” de fapt nu prea imi era clar ce e ala sigiliu…eu vroiam sa platesc taxe…   
Pai, imi spune doamna conspirativ, puteti merge la Cizmarie” “Unde doamna?!", intreb eu total debusolat. “La Cizmarie”, imi repeta ea pe un ton foarte serios. “E aici, aproape. Iesiti din sediu si faceti stanga. Dupa 20 de metri, ajungeti la cizmar.

Nu-mi venea sa cred. Ma indrept spre cizmarie. Imi fac discursul  -“stiti, eu nu am pantofi de reparat, vreau sa platesc taxe si impozite, si am nevoie de ajutorul dumneavoastra. As aprecia daca ati putea..” Poate. In mod sigur. Nu apuc sa zic nimic - la Cizmarie era coada. Si numai oameni cu dosare pe care trebuia pus “sigiliu”. Parca era un alt ghiseu al administratiei de taxe si impozite din care doar iesisem. Ma gandeam sa il intreb daca mai are timp sa mai repare vreun pantof sau cizma rupta inainte de vreme, sau s-a reprofilat complet – “execut sigilii pentru administratia financiara”. Eram insa prea nervos, exasperat, asa ca doar i-am inmanat registrul. Pac- pac, sfoara, sigiliu, plata si gata.
M-am intors la Administratia financiara, am stat pentru a nu-stiu-cata oara la coada, am depus tot si am plecat. Gata!!

Desi ar fi trebuit sa am spirit de invingator, doar reusisem sa ma inregistrez ca platitor de taxe, ma simteam teribil de neputincios. Ceva parca nu era in regula. Recunosc, ma simteam invins..invins de birocratie. Si nu avea sa fie ultima data.