In decembrie anul trecut, un barbat roman a tinut prima pagina a ziarelor de peste tot, dupa ce a sarit de la balconul de sapte metri inaltime al Parlamentului de la Bucuresti. Protestul lui Adrian Sobaru impotriva masurilor de austeritate a facut din el un erou pentru unii si a starnit o dezbatere asupra viitorului cetatenilor Romaniei. Dar ce inseamna cu adevarat gestul sau?, se intreaba cotidianul german Der Spiegel care face o radiografie a situatiei economice grele din Romania.

S-a trezit de dimineata, fara a-i spune sotiei ce avea de gand sa faca. A luat un tricou alb si, cu un marker de culoare inchisa, a scris pe el: "Ne-ati ciuruit/ Ne-ati ucis si ne-ati vandut viitorul copiilor nostri/ Libertate!". A imbracat tricoul si a plecat spre munca. In aceasta zi deosebita, slujba de tehnician la postul de televiziune de stat l-a adus la Parlament, asa cum se intampla adesea. El a asteptat la unul dintre balcoane, in sala de sedinte si atunci cand prim-ministrul si-a inceput discursul, Adrian Sobaru, in varsta de 42 de ani, a urcat pe balustrada balconului, si-a rupt camasa, s-a uitat in jos, spre guvernanti si a sarit, relateaza intr-un reportaj cotidianul german.

Programul de austeritate din Romania, "cel mai dur din Europa" a fost implementat intr-o tara care nu se afla adesea in centrul atentiei, o tara care este parte a Europei, dar nu in totalitate. Nu face parte din zona Schengen sau zona euro, desi isi propune sa devina, in scurt timp, membru al acestora. Este, de asemenea, o tara cu salarii mici, care a experimentat un boom economic in urma cu cativa ani, urmat insa de o cadere ascutita in bratele crizei financiare.

Cunoscuta pentru economia tenebra, evaziunea fiscala si munca la negru, Romania, impreuna cu Grecia si Bulgaria, se numara printre cele mai corupte tari europene, in evaluarile anuale efectuate de Transparency International. Tara este inglodata in datorii - la UE, Banca Mondiala si, mai presus de toate, la Fondul Monetar International (FMI).

Guvernul, spune ministrul de Finante Gheorghe Ialomitianu, este responsabil pentru masurile drastice de austeritate care l-au facut pe Adrian Sobaru sa recurga la un asemenea gest si a adus protestatarii in strada, in toamna anului trecut. Ministrul de finante Ialomitianu a fost nevoit sa caute adapost si siguranta in biroul sau, incercand sa fuga astfel de resentimentele bugetarilor furiosi. El insista sa ramana neinfricat si sustine ca economia romaneasca face progrese. Guvernele viitoare, adauga el, vor fi recunoscatoare pentru deciziile administratiei curente.

"Un moment teribil"

Ministrul a fost acolo si a asistat la modul in care taramul protejat de lumea exterioara al parlamentului roman a fost invadat de realitate. "A fost un moment teribil". Ministrul isi drege vocea, isi cauta cuvintele potrivite si spune: "Eu nu cred ca acesta este modul adecvat de a-ti demonstra nemultumirea".

Dupa incident, nelinistea s-a instalat in randul membrilor parlamentului. Unii au vazut de sange, altii au plans. Prim-ministrul s-a grabit sa ajunga la Sobaru. Presedintele Senatului a intrerupt sesiunea. In mod ironic, o motiune de cenzura impotriva guvernului se afla pe ordinea de zi.

"Ceva trebuie sa se schimbe"

Nicolaescu, un om vanjos, in jur de 40 de ani, cu parul carunt, vicepresedinte al Partidului National Liberal (PNL), se opune majorarii TVA-ului si pledeaza pentru reducerea impozitelor. El ar dori ca  Romania sa poata concura la impozite mici cu celelalte tari."Noi nu am votat in acea zi. Noi, cei din opozitie am parasit sala dupa incident. Am simtit ca actiunea acestui om a fost mai mult decat o motiune de cenzura, mai mult decat un vot", spune el.

Dezamagirea anului 1989

"Am vrut sa spun ceva, de aceea am fost acolo", spune Adrian. Mesajul lui Sobaru a fost directionat catre toata lumea. Sobaru nu a fost o persoana care sa atraga, in mod normal, atentia asupra sa, sau cel putin, nu pana de curand. Anul 1989, spune el, a fost un impuls, un scurt moment de incandescenta, cand dictatura lui Ceausescu a ajuns la capat. "Libertatea" a fost cuvantul de ordine, iar Adrian Sobaru era "doar un copil", dupa cum spune el acum, care a iesit in strada sa participe la revolutie. Dar, dupa cum s-a dovedit, revolutia nu a fost ceea ce si-a imaginat. In schimb, perioada din '89 a fost o perioada plina de focuri de arma, sirene si ambulante, un timp de criza, cand nu a existat niciun plan, nicio directie si nicio logica, un timp de haos si fragmentare, cand nimic nu parea sa functioneze.

Mersul pe varfuri

Masurile de austeritate s-au succedat rapid. "Si la fiecare masura pe care o anuntau, aveau un zambet larg pe fata. Acele ranjete au inceput sa ma irite", isi aminteste Sobaru. Protestatarii din strada, spune el, pareau sa nu ia prea in serios acele masuri sau nu intr-atat de serios incat o facea el.

O problema de credibilitate

Proiectul guvernului este numit "Flexibilizare". Intr-un raport intern din mai 2010, FMI a criticat "inflexibilitatea"  pietei fortei de munca, in comparatie cu alte tari din regiune. Guvernul a declarat ca intentioneaza sa creeze conditii noi pentru a realiza "flexibilizarea pietei muncii" si a subliniat, cu alte cuvinte, incurajarea creeari mai multor contracte de munca. Si acest lucru este exact ceea ce se face astazi.

Marius Petcu, lider de sindicat, spune insa ca guvernul nu are alte idei decat reduceri si flexibilizari. Si nu este singurul care considera asta. Opinii similare provin vin din partea Organizatiei Internationale a Muncii (OIM) si de la experti economici din Statele Unite, Germania si chiar Romania. Ei sustin ca programele de austeritate extreme impiedica consumul si nu sunt propice pentru depasirea crizei. Dar este dificil de gasit persoane influente din Romania  care sa plece urechea la astfel de avertismente.

Luni pline de vesti proaste

Vestile pentru Romania in primele luni ale anului 2011 nu au fost atate de bune. Nici statisticile nu sunt mai incurajatoare. Sase dintre cele mai sarace 20 de regiuni din Europa se afla in  Romania. Economia subterana este responsabila pentru o valoare estimata de 25% din produsul intern brut. In primele patru luni ale acestui an, Romania a avut cea mai mare inflatie din UE.

Viata lui Sobaru s-a schimbat dramatic, intr-un mod ciudat

Adrian Sobaru s-a intors la locul de munca de la postul de televiziune, dar nu ii mai este permis sa lucreze in cladirea Parlamentului. Viata lui s-a schimbat dramatic, intr-un mod ciudat. Oricine poate viziona saltul sau pe Internet. Unii oameni il numesc un erou si il invita la proteste. El a strigat cuvantul "Libertate!" inainte de a sari, a determinat o revista de pe Internet sa-i acorde un certificat de libertate. Ce inseamna libertatea? "Nu stiu ce este", spune el.

Pentru multi romani, libertatea inseamna sa emigreze. Aceasta a fost si opinia fratelui lui Sobaru, care s-a mutat in Canada impreuna cu sotia sa, atunci cand a realizat ca salariile lor nu sunt suficiente pentru a supravietui in Romania. Sobaru spune ca nu isi poate imagina cum ar fi sa emigreze, cel putin nu acum.

"Genul asta de lucruri se intampla peste tot"

Unul dintre cei mai bogati oameni din Romania, Ion Tiriac, spune ca se astepta ca politicienii "sa inceapa cu adevarat munca". Dar, adauga el, politicienilor le-a luat prea mult timp sa reactioneze la ideea ca economia romaneasca in plina expansiune s-a prabusit, pentru ca masurile drastice, cum ar fi reducerile salariale, au venit prea tarziu. El ar dori ca costurile auxiliare salariale sa scada si simte ca sindicatele sunt prea puternice. In ochii lui, protectia ocuparii fortei de munca, in forma sa anterioara, si-a castigat, pe buna dreptate, adjectivul "socialist".

Dar subiectul "Adrian Sobaru"nu-i place. "Un tip sare de la balconul  parlamentului. Altcineva este lovit de o masina.. un altul se sinucide pentru ca este nebun sau pentru orice alt motiv. Acest fel de lucruri se intampla peste tot", spune Tiriac.

Sobaru nu a planificat saltul

Pe 22 decembrie, cu o zi inainte de a sari, nu s-a intamplat nimic deosebit spune Sobaru. Insa, in acelasi timp, multe il framantau. El a scris frazele de pe tricou, doar in cazul in care vocea lui nu ar fi fost suficienta. El a vrut sa spuna ceva guvernantilor si lumii intregi, in timp ce se afla pe balustrada; a spus, totusi, ceva dar nu-si mai aminteste. Planul sau fusese sa strige mesajul sau si nu sa sara, dar poate si-a dat seama, stand in picioare, pe acel balcon, ca vorbele nu vor fi suficiente sau  cuvintele sale nu ar fi  cele potrivite. El nu-si aminteste cum s-a intamplat, nu-si aminteste momentul in care a sarit sau momentul in care a aterizat pe o banca de piele captusita, care a atenuat impactul.

Stie insa ca a supravietuit, dar nu-si aminteste cum a zacut in propriul sange si cum repeta, la nesfarsit, dupa cum avea sa afle mai tarziu, cuvantul "libertate".



Catalina Ciociltan