Contributii britanice la salvarea finantelor grecesti Macroeconomie Business & Jobs : Integrare uniunea europeana stiri UE eveniment finantari aderare joburi

Home > Business & Jobs > Macroeconomie > Contributii britanice la salvarea finantelor grecesti

Contributii britanice la salvarea finantelor grecesti

Publicat: 21 Iulie 2011 @ 17:04

Ea insasi confruntata cu povara unei datorii publice de 920,9 mld. lire, respectiv 60,6 % din PIB si un deficit bugetar care, in ciuda masurilor de austeritate, a crescut in primele luni ale anului 2011, Marea Britanie se abtine de la participarea directa la noile pachete financiare de sprijinire a Greciei, prin intermediul U.E. Dr. Radu Serban

Din afara zonei euro, sustinere dar si... retinere

La summit-ul din 23 iunie 2011, premierul David Cameron a anuntat oficial ca nu va contribui la noul pachet de 120 mld. € pentru Grecia, la care considera ca numai celelalte 16 state ale zonei euro ar trebui sa contribuie, fiind in joc moneda lor, pe care britanicii nu au adoptat-o. Marea parte a acestei sume, de fapt, va proveni din Facilitatea Europeana de Stabilitate Financiara (EFSF), de 440 mld. €, garantata de celelalte state ale eurozonei. Totusi, inaintea summit-ului, Germania semnalase ca asteapta toate statele membre ale U.E. sa partajeze povara salvarii Greciei, respectiv prin Mecanismul European de Stabilizare Financiara (EFSM), de 60 mld. €, la care s-a angajat si Marea Britanie, alaturi de celelalte state membre ale U.E. In acelasi timp, Marea Britanie nu inceteaza sa afirme ca isi doreste o zona euro puternica, in ascensiune, printre altele pe motiv ca 40 % din exporturile sale se indreapta spre aceasta zona. Increderea exprimata de premierul David Cameron, ca liderii eurozonei nu vor lasa Grecia sa paraseasca moneda unica, s-ar putea traduce printr-o parafraza: „euro este moneda voastra, dar problema noastra (Secretarul Trezoreriei Americane din 1971, John Connally, le spusese europenilor: „dolarul este moneda noastra, dar problema voastra”)”.

Retinerea fata de EFSM nu inseamna ca Regatul Unit isi intrerupe contributiile de sprijinire a Greciei prin F.M.I., unde si-a majorat participarea. Astfel, prin apartenenta la F.M.I., Marea Britanie a contribuit deja cu 1,35 mld. Ł, prin garantii la credite, la primul pachet de salvare a Greciei, ceea ce reprezinta 4,5 % din creditul total de 30 mld. € acordat acestei tari de catre F.M.I. Zona euro a contribuit cu restul de 80 mld. € pana la concurenta sumei totale de 110 mld. €, credit obtinut de Grecia in anul 2010.

Printr-o decizie luata la cumpana dintre doua guverne, spre mijlocul anului 2010, cand noul premier David Cameron prelua puterea de la Gordon Brown, Regatul Unit a participat financiar la Mecanismul European de Stabilizare Financiara (EFSM), contribuind cu o cota insemnata, de 11,85 mld. €, la totalul sumei initiale de 60 mld. €, suma din care 22,5 mld. € s-au alocat Irlandei si 26 mld. € Portugaliei. Deciziile asupra modului de utilizare a sumelor se iau prin vot majoritar, ceea ce inseamna ca Regatul Unit nu va putea sa-si opuna veto-ul in folosirea banilor pentru Grecia. Tocmai de aceea, la summit-ul din iunie 2011 premierului britanic i s-a promis ca nu se va folosi acest vot. La randul sau, si el s-a angajat sa fie „vigilent in aceasta privinta”. Cehia si Slovacia i s-au alaturat in a respinge folosirea EFSM in salvarea Greciei, in ciuda faptului ca Slovacia este parte a zonei euro.

Cand Irlanda a avut nevoie de ajutor, Regatul Unit nu a ezitat sa participe cu 7 mld. Ł, argumentand fara sovaiala cu caracterul special al relatiilor bilaterale. La mijlocul anului 2011, insa, Marea Britanie a devenit ferma in a declara ca nu va mai participa la viitoarele mecanisme de sprijinire financiara a unor state din zona euro si, mai precis, nici la Mecanismul European de Stabilitate (ESM), decis la 17 decembrie 2010, care va intra in vigoare in anul 2013. De fapt, abtinerea Marii Britanii de la ESM a facilitat acordul pentru modificarea Tratatelor Uniunii, abia reinnoite prin Tratatul de la Lisabona. Daca Marii Britanii i s-ar cere sa participe la ESM, foarte probabil modificarea Tratatelor nu ar avea loc. „A le permite statelor eurozonei sa-si stabileasca un asemenea mecanism este in interesul nostru” – a argumentat premierul, in parlamentul britanic, pe 20 decembrie 2010. In mod firesc, Regatul Unit nu participa nici la EFSF, infiintat la 9 mai 2010, pentru statele eurozonei.

La reuniunile ministrilor de finante din zona euro, conduse de luxemburghezul J.C. Juncker, britanicii nu sunt invitati, nefacand parte din eurogrup. In schimb, li s-a cerut sa participe, solidar, la noile pachete de intrajutorare a Greciei. Logica britanica in respingerea acestei solicitari a fost exprimata plastic de jurnalisti: “nu puteti sa ne cereti doar plicul cu bani, fara a ne invita la masa”.

Asemenea metafore nu au lipsit, pe masura ce criza datoriei din unele state ale eurozonei se adancea, iar solicitarile de sprijin se intensificau.
Rar mi-a fost dat sa audiez o prelegere atat de elocventa pe aceasta tema, ca a editorialistului Martin Wolf, sustinuta la Scoala de Studii Economice si Politice din Londra (LSE), pe 22 iunie 2011, in care am regasit stilul anecdotic cu care deceleaza evenimentele in Financial Times. Aparentul sau euroscepticism de acum cativa ani s-a dovedit in timp mai degraba realism. Intrebandu-se cat de mult ajuta pachetele financiare de stabilizare la salvarea economiei grecesti, Wolf a apelat la o veche istorioara (FT 10 mai 2011). Regele i-a oferit condamnatului la moarte o ultima sansa: “daca intr-un an de zile imi inveti calul sa vorbeasca, vei fi absolvit de pedeapsa”! Intrebat de ce a acceptat o asemenea propunere absurda, osanditul a raspuns, evident, ca isi prelungeste viata cu un an, timp in care se pot intampla multe: sa moara el, sa moara regele sau, cine stie, poate calul chiar sa invete graiul omenesc. A castigat timp!

Petrica si lupul

Tot la modul anecdotic, citind analizele unor experti monetari, printre care si Paul de Grauwe (Economics of Monetary Union”, 2003), inca de la infiintarea monedei unice europene am inceput sa am indoieli privind functionalitatea monedei euro, in lipsa unei politici fiscale comune. Teoriile despre uniunea monetara optima dadeau sanse minime unei monede comune, fara o trezorerie comuna. De atunci, sporadic, am mai auzit avertismente de acest gen, chiar si la fostul comisar pentru fiscalitate , Laszlo Kovacs. Ca in povestea cu Petrica si lupul, avertismentele se repetau din timp in timp, dar pericolul intarzia sa apara, pana cand, treptat, nimeni nu le-a mai luat in seama. In sfarsit, domnul Wolf a venit sa ne semnaleze pericolul iminent care, totusi, si-ar putea amana deznodamantul, dandu-ne sansa sa „invatam calul sa vorbeasca”. Daca lui Prokofiev i-au dat doar 4 zile sa compuna textul si muzica operei „Petrica si lupul”, in cealalta istorioara, condamnatului i s-a dat un an.

Deficite similare, cotatii de tara diametral opuse

O tara cu un deficit bugetar cat al Greciei, dar cu credibilitatea Germaniei in privinta dobanzilor la obligatiunilor de stat: Marea Britanie! Paradox? Nu, pentru experti situatia este fireasca! Prin forta economiei si esalonarea scadentelor la imprumuturi, Regatul Unit este pe deplin capabil sa-si serveasca datoria publica, in timp ce Grecia, dupa ce a indus in eroare Eurostatul ani la rand, a ajuns, de facto, in incapacitate de plata, stare reflectata si in cotatia minimala de tara (junk) acordata de agentiile de rating.

Desi in valoare absoluta mult sub datoria britanica, datoria suverana elena, de 340 de miliarde de euro, reprezinta peste 30.000 de euro pe locuitor. Noua transa de bani pe care trebuie sa o primeasca Grecia din imprumutul imediat de la UE si FMI este de 12 miliarde, cu conditia sa faca economii de 28,4 miliarde de euro si privatizari de 50 de miliarde de euro pana in 2015. Marea Britanie, cu o datorie de 921 mld. Ł, continua sa-si mentina ratingul maxim, AAA.

Expunerea la datoria Greciei

Conform unor date ale conservatorilor britanici, Regatul Unit subscrie 14 mld € garantii de credite pentru Grecia, Irlanda si Portugalia, iar centrul de analize „Open Europe” apreciaza ca britanicii au o expunere de 700 mld.€ in zona euro, in principal prin intermediul sistemului bancar, din care 300 mld. € in economii fragile ale eurozonei.
Datele difera, de la sursa la sursa. Conform Bancii pentru Reglementare Internationala, Marea Britanie are o expunere de doar 14,6 mld. dolari in bancile grecesti, din care peste 10 din imprumuturi private.

Cei mai expusi, creditorii francezi (56,7 mld. dolari) cauta solutii la „rostogolirea” datoriei grecesti, in conditiile in care, dintr-o datorie totala de 340 mld. €, circa 100 mld. € ajung la maturitate pana la finele anului 2014.

In privinta bancilor britanice, se remarca o tendinta de diminuare a volumelor de credite negarantate puse la dispozitia institutiilor de creditare din zona euro (The Telegraph, 18 iunie 2011, UK banks abandon eurozone over Greek default fears). De exemplu, Barclays a anuntat, in aprilie 2011, reducerea expunerii pe Spania de la 7,2 mld. Ł in 2010, la 6,4 mld. Ł un an mai tarziu, iar pe Italia, in aceeasi perioada, reducerea a fost de circa 100 mil. Ł.
Conform datelor Autoritatii Serviciilor Financiare (FSA), expunerea bancilor britanice in tarile periferice din zona euro era de 338,5 mld. Ł in septembrie 2010, din care Irlanda 64,8 mld. Ł, Spania 44,6 mld. Ł, iar Grecia doar 4 mld. Ł.

In mod firesc, conform acestor date, bancile britanice nu au motive de ingrijorare fata de datoria Greciei. Oricum, pe ansamblu, intreaga economie elena reprezinta doar 2,5 % din economia U.E.-27.
In schimb, dupa summit-ul din iunie 2011, bancile europene cu expunere mare pe piata bancara greceasca au inceput sa ceara mai multe garantii si stimulente pentru a participa benevol la restructurarea datoriei grecesti. Federatia Bancara Germana, de exemplu, a solicitat stimulente aditionale, precum un statut de creditor privilegiat sau garantii suplimentare pentru a cumpara obligatiuni grecesti cu scadenta mai indelungata.

*
Judecata „la rece”, echilibrata in termeni economici, a guvernului britanic in raport cu sprijinul pentru Grecia isi are ratiunea sa. Desi diferita, judecata opozitiei britanice isi are si ea propria ratiune, ministrul de finante din umbra, Ed Balls, considerand ca Regatul Unit ar trebui, totusi, sa ajute Grecia spre a iesi din criza. Depinde cu ce pret, spun unii, pentru ca sfaturile nu ajuta la evitarea intrarii in incapacitate de plati a Eladei.
Judecand insa prin prisma elena, ar fi de evitat derapajele de la „solidaritatea” europeana, cea din care polonezii fac aproape un simbol national, nu numai ca termen, dar si ca mod de abordare a realitatilor economice. Poate parea surprinzator, dar Polonia, un stat relativ nou in U.E., din afara zonei euro, a decis sa sprijine activ Grecia in efortul ei de iesire din criza datoriilor. Fiecare judecata pare sa fie dreapta in felul ei. Dar daca se va ajunge la judecata lui Solomon, atunci vom afla cine isi asuma sentinta sectionarii copilului integrarii europene, moneda unica.

dr. Radu Serban