Voci oficiale din Regatul Unit sustin ca traim o perioada de veritabila revolutie in ordinea globala, fara precedent de la revolutia industriala incoace. Recunoscand ca, de data aceasta, rolul sau s-a diminuat fata de perioada revolutiei industriale in care fusese actorul principal, Regatul Unit isi cauta cu realism locul in acest proces de schimbari profunde ce vor configura economia globala pentru secolele viitoare. dr. Radu Serban

Viitorul unei forte economice globale

In acest scurt eseu despre economia britanica in context global, avansam trei asertiuni care ne ghideaza demersul de intelegere. In primul rand, Marea Britanie creste mai incet decat economia globala, deci va pierde din pondere. In al doilea rand, tara marcheaza un surprinzator grad de convergenta cu zona euro, zona pe care o doreste puternica, fara a nazui sa adere la ea. In al treilea rand, Regatul Unit isi modeleaza constient noul rol intr-o economie globala ce va fi tot mai mult dominata de puterile emergente.
Daca populatia Regatului Unit reprezinta ceva sub 1 % din cea a globului, produsul sau intern brut depaseste 3 %, dovedind astfel ca tara ramane in continuare o forta economica a lumii, clasandu-se pe locul 6 intre cele mai mari economii mondiale.

Recunoscuta doar subliminal, “revolutia ordinii globale” invocata recent de ministrul Jeremy Browne reconfigureaza clasamentul puterilor economice in lume. In timp ce ponderea Regatului Unit in economia mondiala se inscrie pe curba descendenta, alaturi de a altor tari industrializate, economiile emergente urca vertiginos in clasamente. Trecand pe locul 2 in lume, China ameninta ca, in mai putin de un deceniu, sa devina cea mai mare economie globala. Dimpotriva, Regatul Unit aluneca in jos: de pe locul 6, in afara topului primelor 10 economii, la orizontul anului 2050.

Criza economica globala a accelerat procesul. In timp ce Occidentul se lupta cu recesiunea, China isi continua ascensiunea in ritmuri anuale de crestere a PIB in jur de 10 %, cu performante fara precedent: intre 1988 si 2010, China a construit 74.000 km de autostrazi, iar in prezent detine peste 8.000 km de cale ferata de mare viteza, mai mult decat restul lumii la un loc.

In fata unei asemenea realitati, disjuncta de cea a revolutiei industriale in care Regatul Unit era lider, executivul britanic tinteste obiective pertinente, care sa faca din „revolutie” o oportunitate. Daca scaderea ponderii tarii in economia globala este inevitabila, atunci obiectivul cresterii propriei economii in valori absolute ramane rezonabil, asigurand in continuare, prin explorarea unor nise de oportunitate, rolul de actor global. Nisa Jocurilor Olimpice din 2012 confirma acest rol si da sansa mentinerii profilului global, mai ales ca raportarile imediate se vor face la editia precedenta, respectiv cea din China.

Convergenta Marii Britanii cu zona euro

Ce tara este mai convergenta cu zona euro, Marea Britanie sau Germania? La prima vedere intrebarea pare deplasata. Trecand insa la analiza unor indicatori ai gradului de convergenta economica, intrebarea are sens.
Judecand dupa ritmul de crestere a produsului intern brut si dupa balanta contului curent, Marea Britanie este mai convergenta cu media zonei euro, decat Germania.

Dinamica PIB

Previziunile de crestere pentru anul 2012 apropie mai mult zona euro (1,5 %) de Marea Britanie (1,6 %) decat de Germania (1,8 %), continuand astfel trendul din 2010, cand cresterea Germaniei (3,8 %) era mai mult decat dubla fata de cea a zonei euro (1,7 %). In schimb, zona euro era si atunci, la o crestere de 1,7 %, mai convergenta cu Marea Britanie (1,3 %), decat cu Germania (3,6 %).
In comparatie cu Statele Unite, care se estimeaza sa creasca cu 2,7 % in anul 2012, Marea Britanie continua sa fie mai putin dinamica, desi a aplicat masuri asemanatoare de stimulare a economiei prin injectarea de lichiditati pe piata.
Raportat la economia emergenta a Chinei, trendul de crestere a Marii Britanii inregistreaza o usoara convergenta in perioada celor trei ani analizati, in sensul ca, daca in 2010 ritmul Chinei era de 8 ori mai mare, in 2012 va fi doar de 3,6 ori mai mare, intr-un proces de franare a dinamicii in tara asiatica. 

Balanta contului curent

Analiza balantei contului curent pune si mai mult in evidenta surprinzatoarea convergenta a zonei euro cu Marea Britanie si divergenta sa fata de Germania. Atat Marea Britanie, cat si eurozona pe ansamblul ei, inregistreaza in toti cei 3 ani analizati o balanta negativa a contului curent, rezultata din exporturi mai mici decat importurile, in timp ce Germania se detaseaza cu surplusuri in jur de 5 % din PIB, dovedind din acest punct de vedere mai multa convergenta cu China, decat cu Europa pe ansamblu si cu Marea Britanie in special. Explicatiile sunt multiple, dar nu fac obiectul eseului nostru.

Inflatia

In privinta inflatiei, anul 2012 anunta o convergenta aproape perfecta intre Marea Britanie, zona euro si Germania, cu un indice al preturilor de consum intre 2 si 2,1 %. Ca tendinta insa, Marea Britanie aproape isi injumatateste indicele, de la 4% in 2011 la 2,1 % anul urmator, in timp ce Germania scade cu doar 0,3 puncte procentuale, de la 2,4 % la 2,1 %. In toate statele analizate, inclusiv in China si S.U.A., anul 2011 reprezinta un varf al inflatiei, dupa prognozele DZ Bank, urmand ca preturile sa se calmeze anul viitor. Ramane de vazut daca, intre timp, factorii care au determinat prognoza nu vor suferi modificari.

Deficitul bugetar

Cu un deficit bugetar de 10,4 % din PIB in 2010, Marea Britanie depaseste cu mult media eurozonei, de 6 %, fiind mai aproape de S.U.A. (9,2%). Ignorand plafonul teoretic de 3 % impus prin criteriile de convergenta de la Maastricht si nerespectat de statele membre, putem constata ca Marea Britanie se apropie de limita superioara din eurozona, fara insa a face o nota discordanta vizibila.

Datoria publica

Ca datorie publica raportata la PIB, cu 80 %, Regatul Unit inregistreaza un inalt grad de convergenta cu zona euro, 85,1 %, precum si cu Germania, 83 %. Un simplu procent insa nu spune prea multe despre esalonarea scadentelor si capacitatea de rambursare, dar judecata dupa criteriul de la Maastricht, Marea Britanie ar fi un elev mai silitor decat alte tari ca Belgia, Italia, Grecia, Irlanda sau Portugalia.
Capacitatea de rambursare se reflecta si in nivelul dobanzilor la datoria pe termen lung care, in cazul Marii Britanii, este scazut, la nivelul Germaniei.

Marea Britanie isi doreste o integrare fiscala in zona euro
 
Summit-ul eurozonei din 25 iulie 2011 a calmat pietele, dand de inteles ca  un potential Fond Monetar European, construit pe structura Facilitatii Europene de Stabilitate Financiara (EFSF), va da garantii suficiente pentru a gestiona criza datoriei suverane, in primul rand a Greciei, stopand pericolul contagiunii spre alte economii mai mari, cum sunt cele ale Italiei si Spaniei. In ajunul summit-ului, premierul britanic isi exprimase public speranta ca zona euro va avansa spre o mai profunda integrare fiscala, ca solutie la criza.

De unde interesul britanic pentru integrarea zonei euro? Economic, Regatul Unit este puternic expus la situatia din eurozona, prin sistemul sau bancar si prin volumul ridicat al comertului.

A infiinta o uniune fiscala inseamna un pas spre Statele Unite ale Europei, spre o entitate politica in care transferurile din taxe curg dinspre statele puternice spre cele slabe, pentru a compensa discrepantele de competitivitate. Este Germania pregatita pentru un asemenea pas? Mai exact este contribuabilul german dispus sa-si imparta prosperitatea cu grecii? Daca Regatul Unit doreste o uniune fiscala in eurozona, intelege oportunitatile, dar si riscurile unei asemenea uniuni. Aceasta viziune, insa, ar trebui dezvoltata de cei din interiorul Uniunii Economice si Monetare (UEM). Deocamdata, Marea Britanie isi finalizeaza „Legea U.E.” menita sa blocheze prin referendum orice noua cedare de suveranitate spre Bruxelles, privind total din afara proiectul uniunii fiscale din zona euro.

In acelasi timp, Marea Britanie isi doreste cu sinceritate salvarea monedei unice, spre protejarea propriului interes national. Acelasi interes este privit, insa, de putere si opozitie, din unghiuri diferite, in interiorul tarii. Conservatorii britanici spera ca din criza eurozonei sa se nasca un nou format de apartenenta a Marii Britanii la Uniunea Europeana, poate chiar o renegociere a Tratatului de aderare. In schimb, laburistii considera ca renegocierea conditiilor de apartenenta la U.E,. ar fi un „dezastru” (The Independent, 24 iulie 2011), pronuntandu-se pentru o apropiere de U.E.

*

In concluzie, ponderea Marii Britanii in lume, ca si a intregii Europe, scade, atat in privinta populatiei cat si a economiei. Ca reactie constienta, guvernul britanic isi propune minimizarea amenintarilor si maximizarea oportunitatilor rezultate din dinamismul economic al puterilor emergente. Daca acest dinamism a fost alimentat in principal de fortele pietei libere, atunci Regatul Unit, unde comertul liber a devenit parte a constiintei nationale, va continua sa marseze pe acest principiu economic.
Vorbind principala limba globala, membra a Consiliului de Securitate al O.N.U., modeland atitudini prin puterea exemplului, Marea Britanie nu renunta la alura de putere globala, dar se adapteaza la o lume ce gliseaza dinspre G-8 spre G-20.
Intre evolutie si revolutie, dincolo de jocul de cuvinte, spatiul larg de interpretare permite Marii Britanii sa se adapteze la realitati, sa uite ca globul intreg isi potriveste ceasul dupa Greenwich, recalibrandu-si de data aceasta orgoliile dupa ceasul economic al altor meridiane.

Dr. Radu Serban