Functionarii europeni confruntati cu austeritatea - O abordare britanica Transparenta Guvernare europeana : Integrare uniunea europeana stiri UE eveniment finantari aderare joburi

Home > Guvernare europeana > Transparenta > Functionarii europeni confruntati cu austeritatea - O abordare britanica

Functionarii europeni confruntati cu austeritatea - O abordare britanica

Publicat: 18 Septembrie 2011 @ 01:19

Cu peste 1000 de oficiali castigand mai mult decat premierul britanic, Uniunea Europeana ar trebui sa manifeste ceva mai multa retinere in imunizarea eurocratilor la masurile de austeritate din statele membre. Printr-o astfel de prisma vad unii britanici perspectiva majorarii bugetului institutiilor europene, reflectata intr-un raport al think-tank - ului "Open Europe" din Londra. dr. Radu Serban

Apel la solidaritate

Cand statele membre depun eforturi de consolidare bugetara prin reduceri de cheltuieli, atunci si institutiile europene ar trebui sa le urmeze exemplul – aceasta este teza dupa care se ghideaza britanicii in abordarea bugetului Uniunii Europene pentru urmatorii 7 ani, incepand cu 2014, buget denumit in eurojargon “perspectiva financiara multianuala”. In replica, sustinatorii unor cresteri in bugetul european pe termen lung sustin ca fondurile europene n-ar trebui dimensionate in raport cu austeritatea bugetara a anului 2011 in statele membre, atata vreme cat recesiunea va fi trecut in 2014, cresterea economica se va fi reluat, iar un buget sporit va contribui la dinamizarea economiei europene.

Pe fond, suntem in fata unei mai vechi dileme Hayek - Keynes, reinviata astazi la nivelul anului 2011, fara speranta unui verdict transant pe termen scurt. Cum statele membre au transpus sistematic la nivelul administratiei masurile de austeritate impuse de recesiune, in aceasta scurta analiza ne propunem sa privim dilema la nivelul administratiei europene, de ansamblu.
Daca economia a suferit, daca unele banci au fost nationalizate pentru a-i salva pe depunatori cu banii contribuabililor, iar veniturile in sectorul privat s-au restrans, atunci in mod firesc au fost chemati si functionarii de stat sa-si aduca obolul la iesirea din criza, prin contractii salariale si reduceri de posturi.

Britanicii cheama la reflectarea in bugetul european, a acestei realitati de la nivelul administratiilor statale, printr-un exercitiu de solidaritate. Mai precis, la o restrangere a cheltuielilor cu angajatii institutiilor europene, dupa ce functionarii din unele state membre s-au subtiat serios ca numar, sau au suferit reduceri salariale de chiar peste 25 %. Atitudinea in diverse state membre este fundamental tributara raportului intre retributiile din acele state si retributiile functionarilor europeni la care ar urma sa se raporteze. Oficialii de la Bruxelles au primit chiar semnale ca unele state ar dori reducerea cu pana la 10 % a personalului comunitar sau eventual inchiderea unor agentii sau organisme periferice, cum ar fi Comitetul Regiunilor.

Marea Britanie, initiatoarea unui curent de austeritate care sa se reflecte in bugetul multianual viitor, a reusit sa-si atraga sustinatori, semnand in iunie 2011 o scrisoare catre Comisia Europeana impreuna cu Franta, Germania, Austria, Finlanda, Olanda, Italia si Suedia, prin care solicita o diminuare a bugetului pe viitorii 7 ani si sacrificii din partea Bruxelles-ului, prin „... reduceri substantiale ale cheltuielilor, inclusiv cu salariile, pensiile si beneficiile”. Este demn de amintit ca pentru bugetul mutianual viitor, C.E. propusese o crestere a ponderii cheltuielilor cu administratia de la 5,7 % la 7,1%.

Reforma resurselor umane la Comisia Europeana

Pe ansamblu, britanicii primesc cu satisfactie propunerile de reforma a resurselor umane ale Comisiei Europene (C.E.) prezentate la 29 iunie 2011. Desi preconizeaza o crestere cu 5 % a bugetului pe urmatorul exercitiu financiar de 7 ani, executivul european vine cu sugestii de reforma a resurselor umane, care sa diminueze costurile administrative. De exemplu, sugereaza cresterea varstei de pensionare de la 63 la 65 de ani, cu posibilitatea de pensionare anticipata la 58 de ani, in loc de 55 de ani. Saptamana de lucru minima ar urma sa fie majorata la 40 de ore, in loc de 37,5 ore in prezent, la aceleasi salarii. Numarul de zile libere in cursul unui an, permise pentru a-si vizita tarile de origine, se reduce de la sase la doua. Mai mult, personalul intreg al Uniunii Europene ar urma sa se contracte cu 5 %, pana in anul 2020. O astfel de contractie s-ar realiza prin pensionarea a circa 2.500 de functionari, sau renuntarea la o parte din posturi dupa expirarea unor contracte de munca pe cinci ani, dupa 2013. Totusi, comisarul Maros Sefcovic a precizat ca nimeni nu va fi fortat sa demisioneze sau sa se pre-pensioneze.

Aceste propuneri sunt discutate cu statele membre, de regula astfel de negocieri durand circa un an pana la definitivarea masurilor.

Mai eurosceptici din fire, britanicii saluta totusi asemenea propuneri, in timp ce angajatii Comisiei si sindicatele functionarilor europeni le dezavueaza, considerand ca vor afecta negativ munca in institutiile europene.
Nemultumirile in raport cu propunerile C.E. se manifesta si de o parte si de alta. Britanicii apreciaza ca aceste propuneri ar fi insuficiente si tardive, chiar daca reprezinta un pas in directia buna (Sian Herbert, Open Europe, WSJ, 29 iulie 2011). Privilegiile pe viata ale functionarilor europeni au creat o elita ale carei maniere de huzur ar trebui descurajate, apreciaza acesti britanici. De partea cealalta, functionarii vizati se victimizeaza, considerand ca li se cere sa plateasca pentru greselile altora, ale bancherilor si ale politicienilor incompetenti din statele membre. Mai mult, reproseaza mai marilor Comisiei ca nu isi protejeaza suficient angajatii in fata falselor alegatii de elitism (Peter Kempen, secretar general al sindicatului lucratorilor de la Comisia Europeana USF (Union Syndicale Federale des Service Publics Europeen) si ca apeleaza prea mult la “lucratorii

contractuali”, avand salarii cu circa 20 % sub ale angajatilor permanenti, presand astfel retributiile in jos prin tehnica unor „spargatori de greva” deghizati.

In comunicatul din 29 iunie 2011, C.E. sustine ca prin aplicarea propunerilor sale de reforma se va economisi un miliard de euro pana in anul 2020, demonstrand astfel realismul executivului european in raport cu austeritatea din statele membre.
Cat reprezinta salariile celor circa 55.000 de functionari ai Uniunii Europene, din totalul bugetului comunitar? Circa 3 %, adica aproximativ 4 mld. euro/an. Este mult, sau putin? Dar cati functionari publici are un stat membru, intreaba angajatii C.E. Mult mai multi, raportati la numarul populatiei. Da, dar U.E. nu este un stat, contraargumenteaza euroscepticii. Disputa merge mai departe, cu probe si statistici. Cam un sfert din personalul C.E. castiga aproape 10.000 euro/luna, iar salariul mediu oscileaza in jurul sumei de 70.000 euro/an, fara indemnizatii si sporuri.

Datele sunt corecte, recunosc euro-functionarii, dar taxa pe venit oscileaza in jurul a 40 %, iar contributia la pensii este de 11,6 %. Da, riposteaza euroscepticii, dar angajatorul contribuie la pensie cu o suma dubla, suporta asigurarile de sanatate si acopera o parte din costurile scolarizarii. Mai mult, functionarii originari din alte state in afara Belgiei, primesc un spor pentru munca in strainatate, de 16 % la salariu. Spre deosebire de functionarii publici din multe state membre, cei ai institutiilor europene au scapat de reducerile salariale, in urma crizei economice.

Escaladand disputa, staful european sustine ca munceste mult peste program, ore neplatite. Un purtator de cuvant al C.E. a amintit ca totalul angajatilor Comisiei reprezinta doar jumatate din numarul angajatilor orasului Birmingham, desi servesc o jumatate de miliard de cetateni.

Sensibil la aceste dispute, in contextul negocierii bugetului multianual pe 2014-2020, seful executivului european, Manuel Barroso, cauta reconcilierea prin apel la moderatie: „Institutiile europene ar trebui... sa manifeste solidaritate cu ceilalti cetateni europeni, intr-o perioada in care reducerea costurilor si eficienta maxima se impun la toate nivelurile”. (Andrew Rettman, EU Observer, 30 iunie 2011)

Grila de salarii la Comisia Europeana

Intre 2.650 euro si aproape 17.000 euro lunar, salariile functionarilor Comisiei sunt destul de substantiale, chiar si in raport cu cele din statele membre bogate, inclusiv Marea Britanie, unde salariul mediu pe economie se apropie de nivelul minim din grila comunitara.

Salariile de baza ale comisarilor sunt stabilite la nivelul de 112,5 % din cel mai inalt grad din grila de salarii, ceea ce inseamna aproape 20.000 euro lunar. Presedintele Comisiei primeste 138 %, adica 24.422,80 euro/luna, iar vicepresedintii cate 125 % (22.122,10 euro/luna). Inaltului reprezentant pentru politica externa ii revine 130 % (23.006,98 euro/luna). La aceste salarii de baza se adauga indemnizatiile de deplasare si diurna, iar presedintele Comisiei, de exemplu, la incheierea mandatului, primeste o gratificatie de 190.000 euro/an, pe urmatorii 3 ani.

Anual, salariile se ajusteaza prin multiplicare cu un indice reprezentand variatia costului vietii in Bruxelles, respectiv a puterii de cumparare. Dupa unele date neoficiale de la Comisia Europeana, puterea de cumparare a functionarilor U.E. ar fi scazut, in perioada 2004 – 2010, cu 6 %. In anul 2010, functionarii publici europeni au amenintat cu greva, daca cresterile salariale li se diminueaza.

La bugetul de salarii se adauga circa 10 mld. euro pensii/an, precum si circa 1,3 mld. euro/an pentru scolile in care invata functionarii europeni.

Analizele britanice bazate pe date oficiale arata ca veniturile unui europarlamentar sunt duble fata de cele ale membrilor Parlamentului Britanic. Salariul anual al unui functionar al C.E. la inceput de cariera este de 28.470lire, mult peste media salariului brut al functionarilor publici britanici, de 22.850 lire (Martin Banks, The Telegraph, 6 iulie 2011). Costul total al administratiei U.E. se ridica la 7,3 mld. euro in anul 2011, suma in care se includ chiriile si costurile de intretinere cu cladirile U.E.

Impreuna, la bine si la rau – acesta ar fi mesajul britanicilor catre concetatenii de la Bruxelles. Mesajul este mai dificil de aplicat in cazul nostru, din cauza exorbitantelor diferente de salariu intre Bucuresti si Bruxelles. Fara sa fi verificat mentalitatea romanilor de la Comisia Europeana, presupun ca aceasta diferenta de salariu ii face mult mai pro-europeni decat pe colegii lor din statele mai bogate. In acelasi timp, presupun ca sunt mai predispusi la un efort de austeritate, in ideea viitoarei stabilitati economice pe termen lung.

In vremi de restriste, eficienta cheltuirii banilor poate fi decisiva pentru politicile de lunga durata. Daca prin plata salariilor catre functionarii comunitari, Uniunea va deveni mai puternica in lume, mai competitiva si mai prospera, atunci banii vor fi fost eficient folositi. Altfel, decidentii se afla in fata unui examen dificil, de dimensionare a efortului financiar, inclusiv pentru salarii, pe masura efectului posibil.

de dr. Radu Serban

Articole legate de acelasi subiect: Parlamentul European ofera asistenta Ucrainei in cazul Iuliei Timosenko | 22 Mai 2012; HotNews.ro: Summit la Bruxelles: Prima infatisare intr-un divort istoric al UE: Se desparte Euro de Grecia? Liderii UE discuta cu scenariile plecarii Greciei din zona euro pe masa. Partajul pierderilor se anunta dramatic | 21 Mai 2012; 360°: Cum iau nastere legile europene? Chiar ne asculta Comisia? | 18 Mai 2012

COMENTARII

1. Open Europe si obiectivitatea...o cauza pierduta
George (21 Septembrie 2011 13:47)

Articolul de fata mi-a starnit curiozitatea de a cauta cateva rapoarte de-ale think tank-ului Open Europe. Desi articolul doreste sa pastreze o oarecare neutralitate, se poate observa inclinarea catre negativism. O mica corectie a articolului se cuvine: cresterea ponderii cheltuielilor administrative propusa de Comisie pentru bugetul multianual este de la 5,7% la 6,1% (nu 7,1%), conform Open Europe, pg. 8: http://www.openeurope.org.uk/research/20142020EUbudget.pdf Trebuie mai departe reiterat, ceea ce nici mass media si nici Open Europe nu par a dori sa spuna, ca aceasta crestere nu se datoreaza maririi salariilor, ci este urmare a noii politici a Comisiei si a Parlamentului de achizitiona cladirile in care functioneaza. Aceasta politica este implementata cu consecventa in ultimii ani si inseamna intr-adevar cheltuieli de sute de milioane de euro (de ex. proiectele JMO II si noul KAD din Luxemburg). Se prea vede ca mass media si Open Europe nu vor sa vada in aceasta decat costuri pentru "taxpayers monney". Cu toate astea, se trece cu vederea ca aceste cladiri, in posesia institutiilor, sunt un activ, care oricand pot fi valorificate, daca traiectoria integrarii europene o ia in sens invers. Despre pertinenta sau mai bine zis impertinenta sau subiectivitatea celor de la Open Europe este concludent nu doar raportul din linkul de mai sus, ci si cel care se vrea a relata 50 de cazuri de risipa din bani publici europeni : http://www.openeurope.org.uk/research/top50euwaste2010.pdf
Daca in cazurile clare de frauda (de ex. delapidare de fonduri) am fi indreptatiti sa ne facem griji, nu vad pertinenta punerii in discutie a unor proiecte care prevedeau campanii de informare ale cetatenilor. Pentru ca daca am pune in discutie asemenea proiecte, atunci probabil ca putem sa punem sub semnul intrebarii totalitatea proiectelor sociale din bugetele tuturor statelor membre. Obiectivitatea britanicilor de la Open Europe lasa mult de dorit. Eu ma intreb daca nu cumva insusi proiectul Open Europe este o risipa de bani publici.
Situatia functionarilor europeni nu este atat de roza in realitate cat vrea presa si Open Europe sa ne faca sa credem. Bineinteles ca nu este nici de plans, dar exagerarea ce i se acorda in presa vine de multe ori pe fondul incercarii devierii atentiei publice de la problemele interne.

Raspunde