Nanomaterialele sunt acele materiale ale caror parti componente au o dimensiune cuprinsa intre 1 si 100 miliardimi dintr-un metru, conform unei recomandari adoptate astazi de Comisia Europeana.

Nanomaterialele se folosesc deja in sute de aplicatii si produse de larg consum, de la pasta de dinti la baterii, vopsele si imbracaminte. Dezvoltarea acestor substante inovatoare reprezinta un motor important pentru competitivitatea europeana, ele avand un potential ridicat in ceea ce priveste progresul in domenii ca medicina, protectia mediului si eficienta energetica. Insa, avand in vedere ca inca mai exista incertitudini legate de riscurile pe care le pot prezenta aceste substante, este nevoie de o definitie clara pentru a ne asigura ca se aplica regulile de siguranta chimica adecvate.

Definitia adoptata astazi este bazata pe o abordare care ia in considerare particulele componente ale unui material, si nu riscurile sau pericolele pe care le prezinta materialul respectiv. Nanomaterialul este descris ca fiind "un material natural, secundar sau fabricat care contine particule, fie in stare libera, fie formand agregate sau aglomerate, atunci cand una sau mai multe dimensiuni externe a cel putin 50% din particule calculate folosind distributia dimensionala dupa numar se incadreaza in intervalul de marime 1 nm – 100 nm."

Comisarul European pentru Mediu, Janez Potocnik, a declarat: "imi face placere sa afirm ca UE a elaborat, in premiera, o definitie transversala a nanomaterialelor care poate fi folosita in toate scopurile legislative. Am reusit sa gasim o definitie solida, bazata pe informatii stiintifice si pe concluziile unei consultari la scara larga. Industria are nevoie de un cadru juridic clar si coerent in acest sector economic important, iar consumatorii trebuie sa fie informati cat mai exact in legatura cu aceste substante. Elaborarea acestei definitii reprezinta un pas important pentru a face fata riscurilor posibile la adresa mediului si a sanatatii publice, urmarind totodata sa se asigure ca aceasta noua tehnologie isi poate realiza pe deplin potentialul.", citeaza site-ul Reprezentantei CE la Bucuresti.

Definitia se bazeaza pe recomandarile stiintifice oferite de Comitetul stiintific pentru riscuri sanitare emergente si noi (CSRSEN ) si Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene (JRC). Un proiect al definitiei a facut obiectul unei consultarii publice.

de I.B.