EurActiv - Stiri, politici europene & Actori UE online

1. Cine dorește să susțină Euro, să întărească BCE
Salomeea (30 Ianuarie 2012 06:49)

3. Soluţia concretă: un nou sistem bancar cu doi poli şi suveranitatea monetară BCE
Un „sistem bancar cu doi poli” apare ca fiind cadrul ideal pentru soluţia problemei creaţiei monetare, dacă se retrage puterea băncilor.
Pe de o parte, ar fi polul „băncilor de afaceri private” – BAP, care ar continua să speculeze, dar pe riscul lor, şi să dea credite, dar numai din fondurile proprii sau cu 100% acoperire în depozite. Ele nu ar mai participa la creaţia monetară şi dacă nu mai finanţează economia, nu-i nicio problemă.
Pe de altă parte, ar fi polul „băncilor de depozit publice” – BDP - care ar gira economiile publicului, fără a putea specula. Ele ar păstra încadrarea creditelor şi puterea de a crea monedă, dar în cadrul statului. Ele au nobila sarcină de a finanţa economia, după modelul băncii naţionale de investiţii – BNI.
Pe lângă acestea, ar exista o „bancă centrală” care şi-ar regăsi suveranitatea monetară, recuperându-şi dreptul suveran şi sacru de a bate monedă, condiţie necesară şi „centrală” pentru a se conduce eficient politica monetară cvintriplă, financiară, economică, socială şi ecologică a ţării.

Observaţia 1: Monedă nu înseamnă doar monede şi bancnote. E vorba de masa monetară în forma sa scriptică şi electronică M1, M2, M3 si poate și M4, care constituie peste 90% din cantitatea globală de mijloace de plată și de rezerve în principalele țări.
Observația 2: Când vorbesc despre stat, nu vorbesc doar de țară ci de CE, la nivelul căreia este bine să se transpună tot raționamentul de mai sus și cel care urmează. Dacă construcția europeană nu e întotdeauna “un fluviu liniștit”, ea este, de acum, așa cum se spune, “un râu fără întoarcere”.
Obsevația 3: Când vorbesc de ”bancă centrală”, mă refer la BCE, băncile centrale naționale fiind doar o agenție națională fără prea mari prerogative. Dacă fără monedă nu există o comunitate autonomă atunci nu există comunitate autonomă fără o comunitate suverană. Aceasta e posibil fără ieșirea din euro, sunt suficiente câteva modificări ale Tratatelor europene (Decretul 1973 Giscard – Pompidou, Articolul 104 din Manstricht, Articolul 123 din Lisabona) pentru a păstra intactă speranța de viitor și independența pentru ”Statele Europei Unite”.
BCE nu trebuie să asigure doar stabilitatea prețurilor pentru țările din zonă, ar trebui să aibă un cuvânt de spus în toată economia țărilor din Comunitate, nu doar asigurând capacitatea sa de a acorda împrumuturi ci și, mai ales, dotându-se cu o putere reală de creație monetară.
De ce moneda creată de o bancă centrală ar fi mai puțin bună sau mai puțin sănătoasă decât moneda creată de o bancă privatâ?! Dacă se acceptă împrumuturi făcute ”din nimic” de către băncile private, de ce nu s-ar accepta și împrumuturi făcute ”din nimic” de o bancă centrală?!
Dacă se acceptă împrumuturi care nu sunt garantate prin rezerve bancare, de ce nu s-ar accepta împrumuturi garantate prin rezervele Trezoreriei și bogățiile națiunii, prin PIB-ul său? Garanția băncilor ”prea mari ca să cadă” ar valora mai mult decât cea a celui care le garantează, statul, care, prin definiție, nu poate da faliment?!
Și dacă se acceptă că băncile creează monedă pentru a finanța economia, de ce nu s-ar accepta ca statul, prin polul său bancar public, să poată crea monedă pentru a finanța economia, inclusiv cheltuielile sale de funcționare, care seversc economia direct sau indirect?!
Nimeni nu poate fabrica monedă, doar statul. Dacă creează el însuși moneda de care are nevoie, își va mări mai puțin datoria, despre care se știe că e colosală. La limită, ar putea-o șterge parțial pe motiv de ”datorii fictive”, provenite din împrumuturi de ”bani fictivi”!
De ce guvernele noastre ar prefera să împrumute bani băncilor private, cu dobândă, când, prin banca lor centrală, ar putea crea toți banii de care au nevoie, fără dobânzi și mult mai ieftin?
Statul ar avea motiv, în fine, să evite să plătească dobânzi: împrumutându-se pe sine și fără dobânzi, și-ar diminua deficitul de care se plânge pe bună dreptate că este abisal, fie și numai prin reducerea automată a serviciului datoriei. La limită, s-ar putea ordona un moratoriu pentru dobânzi, căci e vorba de ”false dobânzi” percepute pentru ”false împrumuturi”!
Cine dorește să susțină Euro, să întărească BCE și să aducă CE către Statele Unite ale Europei nu poate ignora acest paradox al finanțelor internaționale, unde ”statele se îndatorează față de băncile private pentru a împrumuta băncile private, care odată recapitalizate, reîmprumută banii statelor”! (Cazul Greciei)