De Thomas Kleine-Brockhoff, German Marshall Fund, SUA (foto)
Washington: Mitt Romney, unul dintre principali candidati prezidentiali republicani, le-a atras atentia conationalilor sai, pe parcursul saptmanilor trecute, ca Barack Obama incearca sa adopte o strategie europeana in Statele Unite. (...) In viziunea lui Rommey, acest fapt nu este imbucurator, ci o catastrofa.

Sursa foto: gmfus.org

Asemenea masuri ar putea parea de bun augur. Ar putea semnifica o reala unificare a emisferei vestice. Presedintele, o persoana din Washington DC, depune eforturi pentru realizare unei convergente in cadrul celei mai importante aliante globale. Dupa decenii de neintrerupta americanizare a Europei, situatia se schimba. In viitor, nu va mai exista nevoia de asistenta si schimb de cunostinte transatlantice. Vom constitui o familie fericita.

Intr-adevar, din perspectiva unui candidat prezidential republican, se pot evidentia lucruri de admirat in Europa actuala. Pana la urma, Europa este condusa, in principal, tot de catre conservatori. Ei propovaduiesc si aplica (din ce in ce mai mult) responsabilitate fiscala si reforme structurale in vederea remedierii problemelor continentului- strategie pe care Rommey o sugereaza si presedintelui Obama. Sa ne oprim in acest punct si sa nu mai fabulam.

Realitatea este destul de diferita. Da, Mitt Rommey vede o transformare a Statelor Unite intr-o alta versiune a Europei. Dar in viziunea lui Rommey, acest fapt nu este imbucurator, ci chiar o catastrofa.

Rommey considera ca sub Obama, destinul Amercii este un ”model european de stat providential” . Ori, intr-o alta varianta a acestei perspective groaznice, ce se regaseste in aproape toate discursurile electorale ale candidatilor, ”un model de tip european al unei societati cu prerogative puternice” . Obama, potrivit lui Rommey, ”se inspira din capitalele europene; noi avem ca sursa de inspiratie metropolele si orasele mici din America.”

Defaimarea Europei nu reprezinta un fenomen nou in politica americana

Urmarea modelului european pare sa ”otraveasca spiritul pur american”. Un alt candidat republican, Rick Santorum, impartaseste aceasta opinie, sustinand ca Obama ”incearca sa impuna un fel de socialism european in Statele Unite”. Pentru a nu ramane mai prejos, candidatul Newt Gingrich, in cadrul discursului sau de triumf in alegerile din Carolina de Sud, a declarat ca a depistat aparitia unui ” tip de socialism insolit, secular, birocratic de sorginte europeana” in America.

Prim urmare, intrebare este de ce canditatii prezidentiali se axeza pe acesta problema in loc sa se concentreze pe competitia dintre ei? De ce a devenit Europa o tema neplacuta in acesta campanie? In primul rand, defaimarea Europei nu reprezinta un fenomen nou in politica americana. Va amintiti de sintagma ”maimute lase care au o afinitate pentru branza”?

Aceasta fraza, recurenta in timpul dezbaterilor privind invazia Iraqului din 2003, este adresata francezilor, acestia fiind o tinta traditionala. Francezii, asimiliati impreuna cu germanii drept ”pampalai europeni”, au ales sa nu se amestece in interventia impotriva armelor de distrugere in masa, fiind astfel sanctionati pentru lipsa unei ”identitati morale.”

Acest incident s-a intamplat in urma cu doar zece ani, dar se poate detecta o asemenea atitudine in privinta Europei si privind retrospectiv, acum cateva sute de ani. Dupa cum a subliniat si istoricul Linda Colley, de la universitatea Princeton, americanii s-au raportat traditional in opozitie cu Europa in ceea ce priveste istoria, cultura si identitatea lor.

Statele Unite s-au constituit drept antagonistul Europei. Batranul continent era privit drept ”celalalt”, un model nedemn de a fi urmat. Imigratia a contribuit la accentuarea viziunii de netagaduit ca aceasta parte a Atlanticului era superioara si mai binecuvantata. Decadenta europeana era inlocuita cu „spiritul american autentic”. Europa, dupa cum reiese din romanele lui Henry James, era ”corupta si corupatoare”.

America era o tara a inocentei, virtutii, fericirii, a libertatii, in contrast cu Europa, care era caracterizata de ”viciu, ignoranta, dezolare si tiranie”, potrivit istoricului C. Vann Woodward. Astfel, atitudinea anti-europeana a consolidat ideea unei unicitatii americane.

Scurt istoric: anti-europanismul

Initial, anti-europenismul a aparut drept urmare a unui complex de inferioritate fata de aparenta superioritate culturala europeana. Cu siguranta ca al doilea razboi mondial si neputinta Europei de a-si solutiona problemele de atunci au eradicat acest complex. De la declansarea Razboiului Rece, anti-europenismul nu a mai fost o obsesie americana. A aparut si disparut in mai multe randuri si s-a consacrat drept o marca a unei parti dintre conservatorii americani, dupa cum si omologul sau, anti-Americanismul european s-a remarcat in principal in randul stangii politice.

Contestatarii Europei din randul dreptei americane folosesc o serie de laitmotive pentru a-si argumenta opiniile privind slabiciunile europenilor, a caror ”valori si principii s-au amestecat intr-un amalgam de esenta multilaterala, transnationala, seculara si postmodernista”, pentru a parafraza caracterizarea ironica facuta de catre autorul Timothy Garthon Ash. In anumite momente, anti- Europenismul poate fi amuzant, ca atunci cand este exprimat de catre George W Bush, care a dat o declaratie devenita celebra: ” Problema francezilor este ca nu au un echivalent pentru conceptul de antreprenor.”

Dilema ramane in a stabili cat de serioase sunt aceste baliverne referitoare la Europa? In campania prezidentiala republicana de pana in acest moment, Europa nu a avut si o alta semnificatie. Anti-europenismul a fost un cuvant de cod pentru anti-liberalism.

In acelasi timp, americanii au facut apel la politicenii europeni sa nu dea satisfactie segmentului anti-American al publicului european, fiind ingrijorati ca asemenea prejudecati ar putea sa se transforme intr-un sovinism statornic.

Gerhard Schroder, cancelar german la acea vreme, a fost criticat in Statele Unite atunci cand s-a adresat electoratului sau cu mesaj pacifist anti-American, urmarind sa fie reales in functie in anul 2002.

Ar fi corect ca Mitt Rommey, Newt Gingrich si restul candidatilor republicani sa fie judecati dupa alte criterii?


Thomas Kleine-Brockhoff este Senior Fellow si Senior Director for Strategy la
German Marshall Fund of the United States. Analizele lui Thomas Kleine-Brockhoff apar in publicatii prestigioase precum Newsweek. 

Traducere si adaptare din limba engleza realizata de Victor Apreutesei

Sursa: German Marshall Fund, Transatlantic Take -- Eurobaloney on the Campaign Trail