Aceasta este concluzia spre care ne conduc observatiile noastre din ultimii 2-3 ani, ca si un recent document comun al "German Marshall Fund" si "European Centre for International Political Economy" din Bruxelles intitulat "O noua era transatlantica de leadership in comertul mondial" din februarie 2012.

Cu toate ca documentul se refera in primul rand la leadershipul Occidental in sectorul liberalizarii comertului, gandul uniunii monetare (bineinteles bazate anterior pe uniune economica) se afla la nu mai mult de cativa pasi. Concluziile intalnirii la varf din noiembrie 2011 dintre UE si SUA cer ca un grup special de lucru (task force) sa analizeze optiunile si oportunitatile intaririi cooperarii comerciale si economice dintre UE si SUA.

Cautarile liderilor comunitatii euroatlantice de crestere a fortei economice a fiecareia din cele doua regiuni mondiale sunt de inteles; din multe puncte de vedere. Enumerandu-le, constatam ca e vorba, poate in primul rand, de problema grava a datoriilor acestor doua regiuni. E problema datoriilor devenite problema structurala a economiei de piata bazata pe consumul sistemic sustinut de "cheltuirea publica si privata in deficit" (growth by spending in deficit). Aceasta doctrina economica a fost practicata sistematic de la reforma sistemului Bretton Woods din 1971 incoace. Astfel, s-au acumulat datorii totale, suverane, private si ale companiilor. De exemplu, doar sase dintre statele occidentale dezvoltate (SUA, Marea Britanie, Franta, Germania, Italia si Spania) au datorii totale cumulate estimate la ca. 60.000 – 70.000 miliarde euro. Acestea reprezinta ca. 31% din totalul activelor financiare si monetare aflate in circulatie in lume. Extinzand aria de observatie, constatam ca datoriile totale ale celor mai multe state euroatlantice dezvoltate se ridica la procente intre 100% si 500% din PIB-ul fiecaruia. Trebuie spus ca, din pacate, aceste datorii nu se mai pot restitui de fapt niciodata. Va fi nevoie de un "reset" monetar. Un simplu calcul ne arata ca la o crestere economica (foarte generoasa in conditiile actuale) de 3% din PIB pe an, in 133 de ani, la inflatie zero si dobanzi presupuse ipotetic zero pentru datoria ramasa de platit intre timp, ar putea fi restituita o datorie totala de 399% din PIB-ul statului respectiv. Cu alte cuvinte, presupunand ca intreaga crestere economica s-ar investi anual in restituirea datoriilor, ar fi necesar efortul in forma neintrerupta a 5 – 6 generatii. Ori, privind in mod realist, aceasta nu este posibil. De aceasta sunt poate cel mai constienti cei care au trait pe piele proprie costurile sociale incalculabile ale procesului de restituire integrala a datoriilor externe de catre Romania intre 1982–88.

In al doilea rand, cu cat o lume e mai unipolara, cu atat directia de evolutie a intregii comunitati mondiale este mai clara si riscul de conflicte intre diverse state sau regiuni este mai mic. O convergenta institutionalizata a comertului, economiilor nationale, politicilor economice si chiar fiscale si monetare al statelor euroatlantice ar putea crea cel mai puternic spatiu economic de pe pamant. Acesta nu numai ca ar contracara ascensiunea Chinei la leadership-ul mondial, dar s-ar inscrie si in logica leadership-ului mondial exercitat de Occident incepand cu secolul 17. Astfel, apostolatul Vestului legat de transferul liberalismului economic, a democratiei si, de ce sa n/o spunem, a unor valori etice a crestinismului ar putea continua in forma sustenabila.
In al treilea rand, instituirea unei monezi unice prin fuziunea intre euro si dolar ar rezolva mai multe probleme deodata. Leadership-ul mondial exercitat de spatiul economic si monetar transatlantic ar deveni fi indiscutabil si cuantificabil in moneda. Rezervele monetare mondiale in cele doua valute ar ajunge de la ca. 64% dolari si 26% euro in prezent, la un total cumulat de ca. 90%. Pentru a crea o uniune monetara va fi insa nevoie de o reforma monetara, de un "reset" monetar dar si de inceperea unei convergente a politicilor economice si fiscale. Analizand politica de "quantitative easing" dusa de Federal Reserve din 2008 incoace si de Banca Centrala Europeana din 2010 incoace, constatam ca reforma monetara pe ambele maluri ale Atlanticului a inceput deja. Efectele imediate ale convergentei monetare vor fi, printre altele, un proces inflationist; apoi, omogenizarea cuantumului datoriilor pe cap de locuitor in SUA si UE prin comasarea lor; acestea vor produce si posibilitatea convergenta si, mai tarziu, o omogenizare a vietii economice si ca urmare, poate si a celei sociale, in cele doua regiuni.

In al patrulea rand e vorba de criza demografica a nativilor din Europa, dar si din SUA. O scadere a populatiei inseamna scaderea numarului de consumatori ceea ce, fara contramasuri, va duce pe termen lung la recesiune economica. Ca urmare, nu numai UE ci si SUA, unde natalitatea albilor este profund deficienta, sunt de fapt obligate sa accepte populatii imigrante provenite din spatii ne-euroatlantice. Motivele obligativitatii acceptarii sunt asigurarea consumului si a continuitatii contributiilor, la nivel suficient de ridicat, in sistemele de asigurari sociale. Imigratia din sfere culturale si identitare diferite de lumea euroatlantica, va duce inevitabil, mai devreme sau mai tarziu, la mutatii identitare ale nativilor din UE si SUA. Aceste efecte negative vor putea fi amanate printr-o uniune economica si monetara UE – SUA.

In al cincilea rand, nu trebuie sa uitam ca intregul spatiu euroatlantic se afla, dpdv strategic, operational si tactic, sub protectia umbrelei nucleare a SUA si, cu contributii mai mici, a Marii Britanii si Frantei. Orice viata economica are nevoie in primul rand de securitate publica functionala ce poate garanta nu numai ordinea civila ci mai ales planificabilitatea si executabilitatea planulrilor de afaceri ale companiilor. Ori, deoarece spatiul euroatlantic are deja o asemenea umbrela de securitate comuna, de ce nu ar fi propusa si o uniune economica si monetara daca aceasta din urma ar rezolva mai multe probleme in acelasi timp ?

Dr. Stefan Sorin Muresan este directorul societatii de business development est / vest, de consultanta politica si macroeconomica "The Diplomatic Economist Ltd." Birmingham / Bonn / Bucuresti.

The Diplomatic Economist Ltd. (www.diplomatic-economist.eu) e o societate dedicata construirii de relatii parteneriale sustenabile prin business development intre companii, partide politice si institutii academice din estul si vestul Europei pentru atenuarea evolutiei divergente a estului si vestului continentului european marcate de caderea Bizantului in 1453. Muresan este economist, diplomat si inginer; a fost consilier parlamentar si diplomat in diplomatie economica.