In perioada 2000 - 2004, Romania a creat un impresionant arsenal de instrumente

legale pentru transparenta, responsabilitate si anticoruptie, din care unele par sa fi generat

rezultate pozitive in campania pentru integritate publica, pe cand altele trebuie inca sa isi

dovedeasca eficienta, potrivit aceluiasi document.

Reamintim ca un alt raport realizat la nivel global, Raportul National asupra Coruptiei a fost lansat cu o zi inainte, miercuri, 16 martie, de catre Transparency International Romania. Concluziile acestuia le puteti gasi in articolul Coruptia poate amana cu un an aderarea Romaniei la Uniunea Europeana.

Concluziile Raportului de audit comandat de Ministerul Justitiei, 17 martie 2005

Instrumentele care par sa se fi bucurat de cel mai mare succes sunt Legea privind liberul acces la informatiile de interes public si decizia de a face transparente declaratiile de avere si interese ale demnitarilor si functionarilor publici.

Infiintarea Parchetului National Anticoruptie a produs un organism care este mai bine organizat si are mai multe resurse decat restul sistemului parchetelor, dar care inca trebuie sa faca dovada independentei sale politice si a eficientei sale.

De altfel, ar fi fost dificil sa se inregistreze prea multe succese in lupta impotriva coruptiei incepand din anul 2000, in conditiile unui dezechilibru politic in care un singur partid detinea controlul total la nivel central si in mare parte la nivel local (prin migratia masiva a primarilor de la un partid la altul).

Actuala situatie politica este mai pluralista (o coalitie de patru partide cu o opozitie solida) si ar trebui sa ofere un mediu mai bun de lupta impotriva coruptiei.

Au avut loc evolutii legislative importante in domeniul reformei judiciare si a administratiei publice. Dar, desi extinsa,  activitatea legislativa nu a fost concentrata pe aspectele care ar avea cel mai mare impact, iar slaba coordonare dintre diferitele acte normative a dus la o activitate continua de revizuire si modificare a legilor deja adoptate.

Perceptia conform careia Romania a intreprins niste pasi in lupta impotriva coruptiei

fara insa a inregistra rezultate practice notabile nu este lipsita de temei.

Aspecte pozitive

Cu toate acestea, exista si importante aspecte pozitive colaterale, doar ca aceste rezultate nu sunt exact cele scontate initial:

1. Cel mai important aspect pozitiv este consolidarea societatii civile romanesti din

ultimii ani si activitatea sa intensa de folosire a arsenalului institutional de lupta

impotriva coruptiei aparut in anii din urma, prin cereri pentru informatii de interes

public, pentru declaratii de avere ale functionarilor publici si altele.

In 2004 s-au inregistrat cel putin doua mari campanii anticoruptie, una impotriva coruptiei la nivel

politic (Coalitia pentru un Parlament Curat), cealalta impotriva coruptiei "mici" (Nu Da

Spaga).

Exista foarte multe activitati spontane de monitorizare a integritatii publice de catre presa si societatea civila, care in 2004 par sa fi generat mai multe dificultati demnitarilor cu probleme decat actiunile oficiale si planificate contra coruptiei.

Cu toate acestea, inca nu exista destula protectie pentru astfel de activitati. Freedom House a primit informatii ca cele mai importante ONG-uri care activeaza impotriva coruptiei, de la Asociatia Romana pentru Transparenta la Coalitia pentru un Parlament Curat, se confrunta deseori cu acuzatii de calomnie, dat fiind ca Romania nu a renuntat la criminalizarea calomniei, care ramane in continuare in domeniul penal.

2. Cele mai recente aspecte pozitive sunt decizia Guvernului Romaniei de a suspenda imunitatea fostilor ministri si de a accepta o versiune imbunatatita si mult mai cuprinzatoare a declaratiilor de avere. Din acest punct de vedere se remarca o noua atitudine la nivel politic, dar daca nu se iau si alte masuri decisive cat de repede posibil, strategiile vor ramane doar pe hartie.

Puncte slabe

Majoritatea punctelor slabe sunt la nivelul implementarii. Cele mai importante sunt:

1. Instrumentele administrative de combatere a fenomenului coruptiei sunt practic neutilizate, punandu-se prea mare accent pe urmarirea penala a coruptiei intr-un mediu juridic cu eficienta generala scazuta.

Alternativa pare a fi intre punerea sub acuzare (care este foarte costisitoare la acest nivel de raspandire a practicilor coruptiei) sau libera practica a coruptiei.

2. Slaba coordonare dintre organismele de control si Parchet, calitatea defectuoasa a managementului informatiilor si slaba coordonare a implementarii strategiei la nivel general. Serviciile secrete si organismele de control contribuie prea putin la sprijinirea activitatii PNA.

3. Lipsa de independenta politica si profesionala a procurorilor, in absenta unei reforme profunde a Parchetului, care sa nu mai permita imixtiunea politica intr-un dosar prin intermediul controlului ierarhic. E limpede ca in 2004 PNA a tratat ca invulnerabile multe persoane publice care ar fi trebuit de fapt anchetate.

Principalele recomandari ale acestui raport:

Legislativ: Extinderea definitiei conflictului de interese si imputernicirea unei singure autoritati cu monitorizarea integritatii (declaratii de avere, conflicte de interese, incompatibilitati). Aceste doua obiective pot fi realizate prin modificarea Legii nr. 161/2003. Daca nu se introduce un regim special de protejare a celor care denunta coruptia la nivel inalt (whistleblowers), ziaristii de investigatii sau ONG-urile se vor confrunta in continuare cu acuzatii de calomnie mult mai des decat se vor confrunta oficialii cu acuzatii de coruptie.

La nivelul implementarii:

1. Pentru a se imbunatati calitatea generala a strategiei anticoruptie, Romania trebuie

sa puna mai mare accent pe masurile administrative si de prevenire a fenomenului de

coruptie. Aceasta inseamna ca:

(a) Fiecare autoritate publica ar trebui sa aiba propriul sau sistem functional de

integritate, iar plangerile repetate venite din partea cetatenilor sau oamenilor

de afaceri cu privire la abuzuri ar trebui sa aiba repercusiuni asupra carierei

functionarului public vizat, indiferent daca ajung sau nu in fata instantei.

(b) Numai operatiuni comune pe scara larga ale autoritatilor de control impreuna

cu PNA pot avea un impact mai mare in prevenirea si combaterea

fenomenului coruptiei din cadrul sectorului public, crescand riscurile acelora

care se angajeaza in practici corupte. Aceste operatiuni ar presupune auditul

unor anumite practici considerate a fi corupte (de exemplu, controlarea

procedurii de acordare a certificatului de urbanism in toate orasele resedinte

de judet). Prezenta PNA si caracterul national al operatiunii ar intrerupe

eventuale practici acomodante pe plan local ale autoritatilor de control.

(c) Avand in vedere faptul ca societatea civila din Romania a demonstrat in 2004

o capacitate remarcabila de control, activitatile de monitorizare a integritatii

publice ar trebui sa fie transformate in activitati permanente, cu finantare din

resurse publice centrale sau locale. Freedom House a observat ca opinia

publica are mult mai multa incredere in eforturile anticoruptie ale societatii

civile decat in cele ale guvernului.

2. Efortul general anticoruptie necesita o mai buna coordonare data fiind fragmentarea

sa in structuri dificil de unificat. FH recomanda unificarea structurilor de audit intern

guvernamental (diferite corpuri de control) printr-un mecanism unic de subordonare.

Alte organisme de control extern (Curtea de Conturi, Garda Financiara) nu pot

ramane decat separate prin natura definitiei lor.

PNA, desi superior ca organizare interna procuraturii obisnuite, nu este la randul sau usor de asociat cu alte departamente existente pentru a da mai mare coerenta politicii anticoruptie, datorita statutului sau ca Parchet.

Existenta unei singure agentii anticoruptie autonome ramane, din cauza limitarilor constitutionale (PNA trebuie sa ramana parte a Ministerului Public), un ideal de neatins. Din pozitia actuala, PNA nu poate prelua decat in parte unele atributii de coordonare.

Cine ar putea prelua atunci aceste atributii? Singurul organism autonom este Curtea de Conturi, care insa nu are capacitate de coordonare strategica. In speta, Curtea de Conturi nici nu este mentionata in Strategia Nationala Anticoruptie si contributia sa la efortul anticoruptie ramane deocamdata foarte limitata.

Actuala structura de coordonare, CNPC, a esuat sa se intalneasca regulat si sa aiba vreun

impact notabil. In mod ideal, o asemenea structura ar trebui sa aiba destula autoritate pentru a controla parghiile guvernamentale de lupta contra coruptiei, dar si destula autonomie pentru a putea trage un semnal de alarma daca eforturile guvernului esueaza.

Propunerea FH este ca aceasta structura sa pastreze o parte din structura ministeriala, pentru a include ministrii cheie care pot actiona, dar sa includa si suficient de multi agenti externi, ca sa existe un control asupra guvernului.

In speta, propunem transformarea acestui Consiliu intr-unul de verificare a integritatii si coordonare a luptei contra coruptiei (Consiliul de Integritate). Rolul de coordonare se exercita prin prezenta in Consiliu a patru ministri sau secretari de stat (Interne, Justitie, Finante si Cancelarul, care au subordonate principalele organisme de control).

Rolul de control extern se exercita prin prezenta in Consiliu a doi reprezentanti ai opozitiei politice parlamentare, unul al puterii judecatoresti (CSM sau ICCJ) si doi ai societatii civile (coalitii contracoruptie si organizatii mass media).

Acest comitet sau consiliu ar trebui, pe langa atributiile generale de monitorizare si coordonare a aplicarii strategiei, sa urmareasca ca verificarea demnitarilor si functionarilor publici la nivel central sa se realizeze eficient si obiectiv.

In prezent nu exista o structura care sa indeplineasca acest rol. Corpurile de control intern unificate ar putea prelua aceasta sarcina, actionand deci sub controlul Consiliului si devenind o Agentie de Integritate. Daca sunt descoperite probleme, Agentia poate sesiza PNA.

Agentia trebuie sa fie semiautonoma, iar membrii externi ai Consiliului de Integritate, odata desemnati printr-un mecanism stabilit de comun acord cu guvernul pe o perioada determinata de timp, trebuie sa fie inamovibili, deci sa nu poata fi concediati de primul ministru sau de ministrul Justitiei.

Consiliul trebuie sa aiba la dispozitie instrumentele prin care sa controleze conducerea AI si sa propuna suspendarea acesteia pentru lipsa de performanta.

3. PNA trebuie reorganizat pentru a fi integrat mai bine cu restul efortului anticoruptie si pentru a-i imbunatati eficienta. Parchetul actual nu e nici autonom, nici eficient.

Solutia subordonarii directe a politiei judiciare este un progres fata de organizarea din restul Parchetului, dar raportul dintre cazurile sesizate si cele trimise in judecata, pe de o parte, si cele trimise in judecata si condamnarile definitive, pe de alta parte, arata ca dincolo de anchetele propriu-zise sistemul de culegere al informatiilor trebuie reformat.

Lista de persoane notabile care ar fi trebuit anchetate si nu au fost, sau au fost doar dupa schimbarea de guvern, arata ca si la nivelul controlului PNA trebuie facut ceva. PNA trebuie sa devina mai responsabil si mai eficient.

Cateva solutii ar fi: (a) PNA trebuie reorganizat pentru a fi mai bine pus in relatie cu partea de

prevenire a coruptiei, adica organismele de control si Agentia de Integritate.

Aceasta inseamna crearea unui departament special pentru culegerea de date si operatiile comune cu alte agentii cu rol in prevenirea coruptiei.

Restul structurii actuale se preteaza de asemenea la unele simplificari. PNA ar trebui deci reorganizat ca Parchet pentru Prevenirea si Combatarea Coruptiei (PPCC), cu rolul de a prelua rolul de coordonator al unor operatii comune cu alte structuri, din alte Parchete sau organisme de control.

Indicatorilor de eficienta judiciara trebuie sa li se adauge indicatori care arata buna corespondenta a PNA cu restul sistemului.

(b) PNA/PPCC trebuie sa poata fi obiectul unui control de performanta regulat (in afara controlului la care magistratii sunt supusi individual de catre CSM).

Dat fiind ca face parte din Ministerul Public, deci functioneaza sub autoritatea Ministrului Justitiei, FH recomanda ca Ministrul Justitiei in cooperare cu Consiliul de Integritate sa creeze un mecanism permanent de evaluare a performantei acestui organism.

Acesta este un Parchet special si poate functiona in cadrul Ministerului Public, sub autoritatea Ministrului Justitiei, dat fiind ca Ministerul este cel responsabil pentru performanta efortului

anticoruptie in general.

Regimul sau trebuie sa fie unul special, de organ de prevenire si combatere a coruptiei.

(c) Pentru a putea imbunatati performantele, pe langa reorganizare este necesara si o politica adecvata de resurse umane. FH recomanda auditarea individuala a performantelor procurorilor implicati in lupta impotriva coruptiei din cadrul Ministerului Public, instaurarea unui sistem de indicatori clari de performanta si atribuire a functiilor, inclusiv cele de conducere, pe baza unui

concurs, si nu prin detasare sau numire directa.

Procurorul general anticoruptie trebuie sa fie o persoana cu abilitati de coordonare si fara nici o

conexiune politica.

Rolul sau in selectarea unei echipe performante de procurori in cooperare cu Ministerul Justitiei trebuie sa fie mult mai mare decat este in prezent, oferindu-i astfel parghii pentru a influenta eficienta PPCC la randul sau.

4. Serviciile secrete trebuie sa joace un rol mai important in furnizarea de informatii despre

cazurile de coruptie, nu doar despre crima organizata.

5. FH considera ca instantele speciale anticoruptie nu pot avea un impact foarte mare, in situatia actuala, asupra imbunatatirii performantelor sistemului judecatoresc in lupta anticoruptie deoarece sufera de pe urma catorva constrangeri de baza - ca intreg sistemul de altfel: lipsa personalului (numar mare de cazuri) si lipsa spatiului adecvat.

In urma evaluarii reformei sistemului judecatoresc expusa in cadrul acestui raport, principele recomandari sunt cresterea numarului de judecatori si a numarului de sali de judecata (eficienta va creste astfel mai mult decat in urma unei simple mariri de salariu pentru actualii judecatori); punerea CSM insusi dincolo de orice suspiciune prin introducerea unui sistem mai riguros de

incompatibilitati pentru membrii sai si aplicarea sa in practica.

Scorul Freedom House "Natiuni in tranzitie" calculat pentru nivelul coruptiei in Romania s-a deteriorat treptat intre 1999-2002, cu o  scurta evolutie pozitiva in 2003, cand au fost adoptate pachetul legislativ anticoruptie si a strategiei aferente. Dupa acest an scorul a stagnat. 

======

Exclusiv EurActiv.ro: "Nu dorim sa sanctionam noul guvern pentru esecul fostului"

Ambasadorul britanic: coruptia sa devina exceptie, nu regula 

Trei persoane retinute in dosarul "Rafo"  

GUVERNARE EUROPEANA
Comisia Europeana cere chemarea in instanta a firmelor familiei Puwak 
Europenii nu-i iarta fostului guvern coruptia