Desi criza euro nu este una pe care sa fi fost provocata de germani, cu siguranta ca acestia nu au stat pe margine si au gasit in aceasta situatie una din care sa obtina si numeroase avantaje.

Fiind membru al Uniunii Monetare, acest lucru ii confera Germaniei trei avantaje. Primele doua sunt comune tuturor tarilor din zona euro. Moneda unica reduce costurile tranzactiilor pentru companii si consumatori; folosind moneda euro, companiile germane salveaza bani in urma conversiilor valutare, a transferurilor bancare dintre diverse zone monetare, a managementului valutar si, cel mai probabil, in urma fluctuatiilor ratei de schimb. Apoi, uniunea monetara incurajeaza transparenta preturilor si stimuleaza schimburile economice si competitivitatea preturilor.

Al treilea avantaj si, care a fost fructificat in cea mai mare masura de Germania, se refera la exporturi, intrucat nemtii beneficiaza de economia cea mai competitiva si de un surplus al contului curent care conduce catre aprecierea monedei folosite.

De-aceea, cantitatea mare de exporturi implica o cerere mare pentru moneda tarii exportatoare si de-aceea ridica cursul de schimb al acestei monede. Daca nu ar fi existat moneda euro, marca germana s-ar fi apreciat cu 23% in timp ce monedele nationale ale celorlalte 16 state care acum formeaza zona euro s-ar fi apreciat cu maxim 7%. O asemenea crestere ar fi avut un impact negativ asupra exporturilor Germaniei si, in acelasi timp, ar fi generat o crestere a importurilor in aceasta tara.

Germania nu este afectata insa de o asemenea apreciere intrucat balanta importurilor si a exporturilor in zona euro este cat de cat echilibrata. Dar moneda euro stimuleaza exporturile Germaniei avand efecte benefice si asupra pietei muncii.

Acesta este cel mai puternic argument ca performanta economiei Germaniei se datoreaza costurilor reduse a fortei de munca per unitate. In ultimii 15 ani, cresterea salariilor in Germania s-a petrecut intr-un ritm mai lent fata de cea a vecinilor sai cu economii dezvoltate. Acest lucru se datoreaza reformei Hartz care a ingradit capacitatea sindicatelor de a se impune in fata patronatului.

In anul 1990, in Germania, 11 milioane de oameni erau membrii unui sindicat. In prezent, aceasta cifra este undeva la 6 milioane. Daca nu ar fi existat euro, constrangerile financiare ar fi contribuit la aprecierea monedei nationale a Germaniei.

Singurele lucruri care ar putea sa le dea peste cap planurile nemtilor se refera la politica monetara practicata de Banca Centrala Europeana si la faptul ca Germania se imprumuta de pe pietele externe la niste costuri relativ mici. Acest lucru se va schimba, insa, radical, atunci cand BCE isi va schimba politica monetara si va creste rata dobanzii. In acest caz, cu o datorie publica de 2 trilioane de euro, o crestere cu 1% a ratei dobanzii ar insemna ca dobanzile pe termen lung ar creste cu 20 de miliarde de euro.

Al doilea lucru care ar avea un efect de bumerang asupra Germaniei este chiar aceasta politica asumata, de a miza totul pe cartea exporturilor. In luna mai, exporturile Germaniei in tarile din zona euro s-au redus cu 9,6%, aceasta scadere fiind cea mai drastica din ultimii ani. La fel, si importurile in Germania din aceste tari au scazut. Asa ca germanii nu au de ales si sunt primii interesati ca sa salveze zona euro. In orice alt caz, ar suferi in mod direct daca vreuna din tarile expuse la criza economica, mai ales cele din sudul Europei, ar ajunge intr-o situatie critica.