Comunicarea este urmarea Cartii verzi de anul trecut privind sistemul bancar paralel (IP/12/253) si sintetizeaza activitatile intreprinse pana in prezent de Comisie, stabilind posibile actiuni ulterioare in acest domeniu.
 
Prima dintre aceste actiuni ulterioare - noile norme propuse pentru fondurile de piata monetara - este prezentata miercuri, 4 septembrie si are scopul de a garanta ca fondurile de piata monetara pot face fata mai bine presiunii de rascumparare in cazul unei situatii tensionate pe piata prin consolidarea profilului de lichiditate si a stabilitatii FPM.
   
Dl Michel Barnier, comisarul pentru piata interna si servicii, a declarat: "Am reglementat in mod amplu bancile si pietele. Acum trebuie sa abordam riscurile pe care le presupune sistemul bancar paralel. Acesta din urma are un rol important in finantarea economiei reale si trebuie sa ne asiguram ca este transparent si ca beneficiile obtinute in urma consolidarii anumitor entitati si piete financiare nu sunt atenuate de riscurile transferate catre sectoarele mai putin reglementate."

Context:

Sistemul bancar paralel este sistemul de intermediere a creditelor care implica entitati si activitati din afara sistemului bancar clasic. Bancile din sistemul bancar paralel nu sunt reglementate ca bancile, cu toate ca acestea desfasoara activitati similare celor desfasurate de banci. Consiliul pentru Stabilitate Financiara (FSB) a estimat, in ansamblu, dimensiunea sistemului bancar paralel mondial la aproximativ 51 de bilioane EUR in 2011. Aceasta valoare reprezinta 25-30 % din totalul sistemului financiar si jumatate din valoarea activelor bancare. Prin urmare, sistemul bancar paralel este de importanta sistemica pentru sistemul financiar european.

De la declansarea crizei financiare in 2007, Comisia Europeana a efectuat o ampla reforma a sectorului serviciilor financiare in Europa. Obiectivul este de a institui un sector financiar solid si stabil, esential pentru economia reala, prin solutionarea deficientelor si a punctelor slabe evidentiate de criza. Insa nu trebuie sa permitem ca riscurile sa se acumuleze in sectorul bancar paralel, in parte deoarece, ca urmare a noilor norme bancare, anumite activitati bancare ar putea fi transferate spre sectorul bancar paralel, mai putin reglementat.

Fondurile de piata monetara (FPM) reprezinta o sursa importanta de finantare pe termen scurt pentru institutiile financiare, intreprinderi si guverne. In Europa, aproximativ 22 % din instrumentele de datorie pe termen scurt emise de guverne sau de intreprinderi sunt detinute de FPM. Aceste fonduri detin 38 % din datoria pe termen scurt emisa de sectorul bancar. Din cauza interdependentei sistemice intre FPM, sectorul bancar, finantarea intreprinderilor si finantarea publica, functionarea lor a fost in centrul activitatii internationale privind sistemul bancar paralel.
   
 Principalele elemente ale comunicarii de astazi privind sistemul bancar paralel si ale proiectului de regulament privind fondurile de piata monetara

Comunicarea prezinta principalele aspecte care caracterizeaza sistemul bancar paralel si masurile adoptate deja pentru a face fata riscurilor aferente sistemului bancar paralel, cum ar fi normele care reglementeaza activitatea fondurilor de hedging (a se vedea MEMO/10/572) si pentru a consolida relatia dintre banci si actorii care nu fac obiectul reglementarii (dispozitiile privind expunerile la securitizare prevazute de legislatia revizuita privind cerintele de capital).
   
 Comunicarea prezinta prioritatile identificate in privinta carora Comisia intentioneaza sa ia initiative in domenii precum:

    -  Oferirea unui cadru pentru fondurile de piata monetara: noile norme propuse astazi abordeaza fondurile de piata monetara (FPM) care sunt domiciliate sau vandute in Europa si au scopul de a imbunatati profilul de lichiditate si stabilitatea acestora.

    - Gestionarea lichiditatii: FPM vor avea obligatia de a detine cel putin 10 % din portofoliul lor in active care au scadenta intr-o zi si inca 20 % in active cu scadenta intr-o saptamana. Scopul acestei cerinte este de a permite fondurilor de piata monetara sa restituie investitorilor fondurile atunci cand acestia doresc sa le retraga in termen scurt. Pentru a evita situatia in care un emitent unic are o pondere nejustificata in valoarea activului net (VAN) a unui FPM, expunerea fata de un emitent unic va fi plafonata la 5 % din portofoliul unui FPM (din punct de vedere valoric). Pentru FPM standard, un emitent unic ar putea reprezenta 10 % din portofoliu.

   -  Stabilitate: pentru a tine seama de tendinta FPM cu VAN constanta de a solicita sprijinul sponsorului in vederea stabilizarii rascumpararilor la valoarea nominala, conform noilor norme, acest tip de FPM va trebui sa stabileasca o rezerva de capital predefinita. Aceasta rezerva va fi activata pentru a acoperi rascumpararile stabile in perioadele in care activele de investitii ale FPM inregistreaza o scadere a valorii.


    - Transparenta sectorului bancar paralel: pentru a monitoriza riscurile in mod eficient si a interveni atunci cand este necesar, este esential sa se colecteze date detaliate, fiabile si detaliate privind acest sector.

     - Legislatia in materie de valori mobiliare si riscurile aferente tranzactiilor de finantare prin instrumente financiare (in principal imprumutul titlurilor de valoare si operatiunile repo): aceste tranzactii pot contribui la o crestere a gradului de indatorare si pot intari caracterul prociclic al sistemului financiar, care apoi devine vulnerabil la situatiile de panica bancara si la reducerea gradului de indatorare. Mai mult, lipsa de transparenta a acestor piete face dificila identificarea drepturilor de proprietate (cine este proprietarul a ce?), monitorizarea riscului de concentrare si identificarea contrapartidelor (care parte are expunere fata de cine?).

     - Oferirea unui cadru pentru interactiunile cu bancile: nivelul ridicat de interconectare intre sistemul bancar paralel si restul sectorului financiar, in special sistemul bancar, constituie o sursa importanta a riscului de contagiune. Aceste riscuri ar putea fi abordate, in principal, prin intarirea normelor prudentiale aplicate in cazul bancilor in operatiunile lor cu entitati financiare nereglementate.

  
Mai mult, se va acorda atentie speciala masurilor de supraveghere a entitatilor/activitatilor din sistemul bancar paralel pentru a se asigura ca riscurile specifice sunt tratate in mod adecvat. Anumite domenii, cum ar fi crearea de instrumente de rezolutie pentru institutiile financiare nebancare si o reforma structurala a sistemului bancar necesita o analiza suplimentara si vor fi clarificate mai tarziu.

In ultima instanta, obiectivul este asigurarea faptului ca potentialele riscuri sistemice pentru sectorul financiar sunt acoperite si ca posibilitatile de arbitraj normativ sunt limitate in vederea consolidarii integritatii pietei si a cresterii increderii deponentilor si a consumatorilor.

Comunicarea Comisiei este conforma cu recomandarile Consiliului pentru Stabilitate Financiara, care vor fi adoptate de liderii G20 la Sankt Petersburg in 5-6 septembrie 2013.

D.P.