Este votul pe lista o problema? Este votul uninomional solutia? Un lucru e cert: odata cu puterea, cei mai vizibili lideri din politica romaneasca si-au transferat unul altuia si pijamaluta cu balonase, ca sa poata visa noaptea despre ce sa vorbeasca ziua.

10:30

In Romania, unde transparenta procesului decizional ramane un deziderat chiar si la doi ani dupa reglementarea procedurilor prin lege, lansarea sistematica in eter a unor dezbateri politicianiste pe teme fanteziste este un paradox care denota o ipocrizie nemasurata. 

In conditiile in care oamenii politici romani nu baga mana in buzunarul partidului pentru a-si angaja experti pe probleme specifice, din aria lor de interes, si nici nu folosesc materialele documentare pe care nenumarate organizatii li le pun la dispozitie, politica se face dupa ureche.  Si, pentru ca pana si urechistii au nevoie de o verificare a succesului printre oamenii adevarati pentru care, cel putin teoretic, isi formuleaza sugestiile de politica publica, acesti oameni arunca, din cand in cand, cate un balon de incercare.

Astfel, in buna traditie romaneasca a hazului de necaz, frustrarea mea de alegator fata de politicienii incapabili sa propuna proiecte coerente, impreuna cu furia de contribuabil fata de partidele care toaca ineficient si inutil banii publici, se contopesc in senzatia ca, odata cu puterea, cei mai vizibili lideri din politica romaneasca si-au transferat unul altuia si pijamaluta cu balonase, ca sa poata visa noaptea despre ce sa vorbeasca ziua. 

Ultimul balon de incercare din politica romaneasca este cel referitor la reformarea Parlamentului. Alaturat, a mai fost introdus in ecuatie si votul uninominal.

Ceea ce lipseste, pentru a putea obtine solutia corecta, este problema redesenarii regiunilor de dezvoltare.  Voi incerca sa explic aici de ce absenta temei privind regiunile denota "urechism" si voi incerca sa explic care cred eu ca sunt temele corecte pentru dezbaterea publica,  respectiv care sunt solutiile pe care le intrevad. 

Are Romania prea multi parlamentari?  Probabil ca da - o regula nescrisa a democratiei reprezentative spune ca numarul parlamentarilor ar trebui sa fie aproximativ egal cu radacina cubica din numarul populatiei.

Astfel, in cazul Romaniei, 270-280 de parlamentari ar fi suficienti. Este o problema faptul ca avem doua camere in Parlament, iar din 2007/2008 vom mai trimite 35 de oameni in Parlamentul European? 

Ma indoiesc, din doua motive: 

a) pentru ca problemele Europei sunt cu totul altele decat problemele Romaniei, asa cum problemele Saxoniei Inferioare sunt diferite de cele ale Germaniei, iar saxonii nu-si fac probleme ca trimit
reprezentanti in 3 adunari legislative; 

b) pentru ca nici macar Parlamentul European nu este, din punct de vedere functional, altceva decat o Camera inferioara, completata in anumite decizii de Consiliul European, care joaca rolul unui Senat al Uniunii Europene. 

De ce avem un Parlament bicameral? 

Pentru ca este de esenta statelor de tip (con-)federativ, iar Romania s-a nascut prin unirea Moldovei cu Tara Romaneasca.  Chiar daca s-ar fi dorit transformarea catre un sistem unicameral, Marea Unire cu Basarabia, Bucovina, Ardealul si Banatul din 1918 nu s-ar fi putut consolida decat intr-o formula bicamerala, in care senatorii reprezinta interesele regiunilor, districtelor sau judetelor, iar deputatii reprezinta interesele populatiei. 

Este actualul sistem parlamentar ineficient? 

Inevitabil, tranzitia a plasat sarcina redactarii si promovarii legislatiei mai degraba in sarcina executivului, pentru ca este un organism mai flexibil, mai rapid in miscari.  Cu siguranta, Parlamentul este acum mai eficient decat cel dinainte de amendamentele constitutionale din noiembrie 2003; cu la fel de multa siguranta, ar putea fi si mai eficient si mult mai pe placul partidelor politice, daca atributiile celor doua Camere ar fi distincte
sau chiar disjuncte.

Este votul pe lista o problema?  Fara indoiala, da, pentru ca le permite prea multor personaje dubioase sa se ascunda in spatele pulpanei de partid si sa nu dea niciodata socoteala despre activitatea lor, despre modul in care isi reprezinta alegatorii. 

Este votul uninominal solutia?  Evident, nu - partidele noastre nu se codesc degeaba: liderii lor de la centru stiu ca au inhibat in mod voit aparitia si/sau afirmarea unor lideri locali puternici si legitimi, asa incat vor avea mari probleme la confruntarea cu districtele uninominale unde castigatorul ia totul. 

Mai cu seama din acest motiv, mi se pare hazardata ideea cuplarii votului uninominal cu Parlamentul unicameral - efectul va fi, fara indoiala, disparitia partidelor politice romanesti asa cum le cunoastem, iar efortul de reformare interna este mult prea costisitor, mult prea dureros si aducator de prea putine beneficii.

Atunci, poate fi votul mixt solutia preferata?  Se prea poate, dar ma tem ca n-are rost sa ne complicam cu formule matematice greoaie, care sa dea nastere, permanent, la suspiciuni privind fraudarea alegerilor.  De ce sa reinventam roata? 

Este mult mai simplu si neindoielnic mai eficient (ca sa nu mai spun de preferabil pentru actualul stadiu de dezvoltare al partidelor noastre) sa pastram Parlamentul bicameral si sa recurgem la o formula duala. 

Sa ne alegem uninominal senatorii, ca reprezentanti ai unitatilor administrativ-teritoriale, si sa ne alegem pe liste deputatii, ca reprezentanti ai populatiei din acele regiuni.

Astfel, vom putea diferentia si specializa rolurile legislative ale celor doua Camere, fiecare initiativa legislativa trecand, de fapt, printr-o singura Camera. Evident, in cazul respingerii, fie din partea Curtii Constitutionale, fie din partea Presedintelui, initiativa legislativa ar putea fi reexaminata, in ultima instanta, in plenul Camerelor reunite.

Iar aceasta optiune se plaseaza, evident, in zona castigurilor pentru viata politica, preferabila pierderilor cauzate de posibilitatea destramarii tuturor partidelor pe care le cunoastem.

Si cum ne-ar ajuta regiunile de dezvoltare?  Sa ne gandim la alegerile dintr-o regiune care cuprinde (astazi) patru judete, in care nu s-au ales mai mult de 7 deputati si 3 senatori in fiecare judet (si voi porni de la premisa ca nu modificam fundamental numarul reprezentantilor din Parlamentul Romaniei). 

Pentru ca regiunea inglobeaza o proportie mai mare de alegatori, liderul politic plasat in fruntea listei pentru Camera Deputatilor reprezinta o locomotiva mai eficienta.  Oarecum similar cu modelul candidatilor prezidentiali din alegerile pe care le-am mai experimentat in ultimii 15 ani, cu deosebirea ca strategia de
campanie pote fi diferita de la o regiune la alta. 

Redistribuirea voturilor ar da castig de cauza partidelor mari si/sau celor care se adreseaza unor grupuri-tinta bine definite.  Astfel, dincolo de profesionalizarea si specializarea deputatilor si a campaniilor electorale, listele de partid ar putea viza, in aceasta formula, obtinerea mai multor locuri eligibile din regiunea de dezvoltare decat din cele patru judete de azi - in loc de 12 deputati azi (cate 3 in
fiecare judet), se poate ajunge, pe baza aceluiasi scor electoral, chiar si la 16 deputati regionali (din 30 posibili).  In aceeasi regiune, districtele uninominale pentru alegerea senatorilor reprezinta cheia alegerilor pentru Camera superioara.

Granituirea districtelor este o treaba migaloasa, dar foarte manoasa, pentru ca, din desenarea lor pe o harta a regiunii, care nu mai tine cont de actualele judete, poate aduce voturi serioase si castigarea a 7 in loc de 5 senatori regionali din cei
12 posibili.

Ce altceva mai castiga partidele actuale din organizarea alegerilor in formula duala, la nivel regional, cuplata cu specializarea legislativa a celor doua Camere?  In primul rand, activarea politica a regiunilor de dezvoltare.  Asa cum sunt ele construite/desenate astazi, regiunile sunt incapabile de a deveni instrumentul eficient de care Romania are nevoie pentru derularea fondurilor structurale ce vor veni de la Uniunea Europeana. 

Reprezentarea politica la nivelul regiunilor este, astazi, una indirecta, care nu tine cont nici de nevoile, nici de nazuintele locuitorilor regiunii, cu atat mai putin de forta politica si obiectivele partidelor politice.  Este anormal si profund nedemocratic ca deciziile privind alocarea fondurilor structurale sa fie luate de o
structura decizionala ai carei membri nu reprezinta in mod direct vointa
electoratului. 

Pe de alta parte, Consiliile judetene au devenit niste structuri in egala masura ineficiente si mult prea politizate.  O formula prin care regiunile de dezvoltare (asa cum sunt ele astazi sau redesenate) devin unicul palier administrativ intermediar intre comunitatile locale si Parlament face posibila nu doar aplicarea serioasa a principiului european al subsidiaritatii, nu doar luarea unor decizii politice reprezentative pentru dezvoltarea locala, dar si cresterea raspunderii oamenilor politici din esalonul 2, adecvarea responsabilitatii acestora fata de comunitati si corelarea vizibilitatii politice cu mecanismele de avansare in cariera politica pe cele 3 paliere de reprezentare--consiliu local, consiliu regional, Parlament.

Sper sa fiu corect inteles, pentru ca am convingerea ca toate partidele au ceva de castigat din rezolvarea corecta a ecuatiei la care m-am referit mai sus.  Extinderea dezbaterii despre structura si functiile legislative ale Parlamentului, respectiv despre votul uninominal, prin inglobarea temei regiunilor de dezvoltare, nu poate fi decat benefica si
nu poate conduce decat la identificarea solutiilor corecte.  Si se pliaza si pe dorinta, chiar necesitatea, elaborarii unor noi amendamente constitutionale. 

Totodata, mai sper ca, data viitoare, cei care mai lanseaza baloane de incercare sa se asigure din timp despre sustinerea pe care o pot avea ideile lor--nu de alta, dar fracturarea spectrului politic in jumatati egale (care, pe deasupra, nici macar nu coincid cu diferentierea naturala dintre putere si opozitie) nu poate avea alt efect decat ingroparea definitiva a subiectului.  Si nu (vreau sa) cred ca exista cineva printre politicienii nostri care sa doreasca amanarea sine die a unor solutii pe temele Parlamentului bi- sau unicameral, votului uninominal sau pe lista, ori regiunilor de dezvoltare fata de judete. 

Este nevoie, in urmatoarele 6 luni, de organizarea unor audieri publice pe aceste teme, eventual in mai multe localitati din tara:  Drum bun, doamnelor si domnilor politicieni!

Codru Vrabie

Codru Vrabie este expert al Institutului Roman de Training si face parte din boardul Asociatiei Romane pentru Transparenta