Foto: 7Plus

EurActiv.ro: Cand vine vorba despre rezolvarea problemelor pe care le au, romanii pun mai multa baza in in Uniunea Europeana decat in institutiile nationale. Este o atitudine diferita de cea a celorlalti cetateni europeni, care se bazeaza in primul rand pe instutiile nationale. Care este explicatia increderii atat de mari a romanilor in Uniunea Europeana?

Dumitru Sandu: Aceasta incredere nu este rezultatul unui exceptionalism romanesc, ci mai degraba este efectul conjugarii anumitor factori. Acestia sunt saracia, nevoia de compensare a frustrarilor determinate de deceniile de izolare comunista, esecurile repetate in directia consolidarii comunicarii cu Occidentul. Intr-un fel gandeste un om dintr-o tara cu salarii mici, cu locuri de muca instabile, cu multa economie la negru si institutii nefunctionale. In cu totul altfel isi vede viata omul care are probleme cu gasirea unei slujbe, fara indoiala, dar care odata ajuns la locul de munca are un salariu suficient pentru a trai linistit si cand se duce la ghiseul unei institutii publice, acea institutie ii rezolva problema fara bataie de cap.

EurActiv.ro: Concluziile Eurobarometrului arata ca saracia, desi afecteaza increderea in institutii, nu afecteaza si optimismul. Romanii sunt caracterizati de un optimism mai puternic decat media Uniunii Europene. Care sunt efectele unei asemenea stari de spirit?

Dumitru Sandu: Din optimism cresc proiecte. Lumea europeana, lumea moderna se dezvolta pe baza de proiecte. Proiecte concepute de oameni, de jos in sus. Acestea nu cresc din pesimism si din necunoastere. Cu alte cuvinte, optimismul face parte, impreuna cu informatia, din solul de maxima fertilitate pentru proiecte.

EurActiv.ro: Realitatea va contrazice oarecum, domnule profesor. Problema majora a soceitatii romanesti este, in acest moment, tocmai lipsa de proiecte, pasivitatea, asteptarea, absenta implicarii si rezerva de a-si asuma responsabilitati. Cum comentati?

Dumitru Sandu: Studiul arata ca cel mai mare procent de romani optimisti apare in randul nemultumitilor.  La nivel european, suntem primii, ca numar,  care cred ca astazi este rau dar maine va fi bine. Acesta este un optimism dinamic, cu posibilitatea transformarii nemultumirii in actiune. Combinatia insatisfactie plus optimism realmente se regaseste in proiecte, dar in proiecte personale. Romanii au proiecte personale, nu au proiecte comune.

EurActiv.ro: Discutam mult despre incredere, in Justitie, in Guvern, in Uniunea Europeana etc. Conteaza increderea?

Dumitru Sandu: Da, pentru ca face parte din aceeasi familie de asteptari pozitive in legatura cu modul in care cineva de care ai, sau vei avea nevoie, este probabil ca se va purta cu tine. Increderea este asteptare pozitiva in legatura cu ceea ce va face un actor in conditii de incertitudine. Nu discut despre incredere in momentul in care stiu sigur ce se va intampla.

EurActiv.ro:  Care este explicatia lipsei de incredere in institutiile nationale?

Dumitru Sandu: Ceea ce ne intereseaza in chestiunea increderii in institutii nu este nivelul de incredere, ci este stabilitatea increderii. Variatia foarte mare a increderii in institutiile nationale este un  semn ca romanul nu are suficiente radacini institutionale. El nu se bazeaza la fel de mult ca vest europeanul pe modul de lucru si pe eficienta acestor structuri. Daca o simpla intamplare cu un ministru, cu un proces, cu o emisiune la TV este in stare sa modifice dramatic perceptia populatiei, este rau.

EurActiv.ro: Am aflat carui fapt i se datoreaza lipsa increderii, dar care sunt consecintele?

Dumitru Sandu: Sa luam lipsa increderii in Justitie. Daca nu am incredere in Justitie, imi fac dreptate singur Nu este bine. Imi fac dreptare singur poate insemna, in extremis, ca pot fi violent, ca pot face rau, ca pot anula valori fundamentale ale democratiei. Anulez, spre exemplu, ideea de stat de drept.

EurActiv.ro: Dar daca lipsa de incredere in institutiile nationale vine dinspre mediul de afaceri?

Dumitru Sandu: Este simplu. Nu am incredere in administratia publica locala si centrala din Romania, imi deschid firma in Italia, in Spania, oriunde dar nu aici. Lucrul nu este teoretic, el se intampla. Am discutat cu ceva timp in urma cu un roman carea  trait in Spania cativa ani de zile. Stransese bani, venise incoace, cu dorinta sa fie intre ai lui si sa faca afaceri aici, acasa. A incercat doi ani de zile, a vazut cum este cu primaria, cu cozile etc. si a plecat inapoi, in Spania, unde se poate lucra. Increderea este liantul vietii sociale. Nu ai acest ciment, necesar pentru legarea unor lucruri foarte diferite, nu se leaga. Este o resursa regenerabila prin procese de autoinvatare. Nu suntem capabili sa invatam din ce s-a intamplat, din ce se intampla, pierdem aceasta materie prima extrem de pretioasa.

EurActiv.ro: Generalizand, ne putem intreba ce se intampla intr-o societate in care oamenii nu cred deloc in institutiile nationale si cred numai in Uniunea Europeana?

Dumitru Sandu: Are loc o orientare a tuturor comportamentelor noastre de oameni care traiesc aici si acum catre exterior. Incepem sa gandim solutionarea problemelor romanesti numai in functie de discursurile de la Bruxelles. Si nu se poate. Oricat de bune ar fi aceste discursuri, nu se poate. Un mod de gandire social in care centrarea se face sau numai pe exterior, sau numai pe interior este pagubos. Vrem, nu vrem, ne place nu ne place, traim intr-un sat global, alt nume pentru epoca globalizarii. In conditiile in care orice se leaga cu orice, solutia extrema interna sau externa nu functioneaza.

EurActiv.ro: Domnule profesor, majoritatea romanilor sunt nemultumiti de propria viata? Este acesta un aspect ingrijorator ?

Dumitru Sandu:  Ingrijoreaza faptul ca nivel european, daca te uiti la ce explica nivelul de multumire/nemultumire, constati ca aceasta stare de spirit se leaga cu produsul intern brut pe locuitor. Cu alte cuvinte, este un reflex al starii de saracie, la un pol si de dezvoltare, la celalalt pol. Nemultumirea influenteaza foarte multe lucruri. Intre nemultumire si migratia in strainatate exista o relatie directa. Nimeni nu pleaca de prea mult bine bine sa lucreze intr-o tara a carei limba ii este, la inceput necunoscuta, si unde, in multe cazuri, este nevoit sa lucreze la negru.
Incepem sa ne trezim cu noi clivaje, noi rupturi. Ruptura intre cei care au trait strainatatea si cei care nu au trait strainatatea, ruptura intre cei care pot sa plece si cei care nu pot sa plece, intre cei cu relatii si cei fara relatii. Incepem sa vedem o societate romaneasca a unor noi inegalitati, cu care nu am fost obisnuiti  si pe care trebuie sa le invatam rapid sa le citim. Toate aceste exercitii de descifrare a ceea ce spune lipsa de satisfactie, de incredere, optimismul toate trebuie facute rapid de catre elitele societatii, in primul rand. In asa fel incat sa se ajunga rapid la politici publice care sa contracareze problemele. Daca nici cunoasterea sau intuitia nu se misca mai repede, nu cu un pas, ci cu multi pasi fata de ce se intampla, solutionarea problemelor va fi foarte grea.

EurActiv.ro: Romanul mediu este foarte asemanator cu europeanul mediu cand raspunde la intrebari privind valorile europene. In ambele cazuri drepturile omului, pacea sunt principalele optiuni. In Romania insa nu exista luari de pozitie reale ale societatii civile in ceea ce priveste aceste valori. Aparent doar mimam atasamentul fata de aceste valori, indispensabile unei societati democratice. Cum comentati?

Dumitru Sandu: O buna parte din raspunsurile pe care le dau oamenii in legatura cu aceste valori sunt de circumstanta. Atata vreme cat la televizor se vorbeste frumos despre drepturile omului sau despre spiritul antreprenorial, publicul sustine ca le considera importante. Ratiunile pentru care se intampla asa sunt insa putin diferite intr-o tara saraca fata de una prospera.  Intr-o societate saraca, marcata de probleme ale functionarii institutiilor, este firesc ca valorile fundamentale sa fie „citite” economic.

A consemnat Ioana Speteanu

[EurActiv.ro]