Odata cu raspandirea pe scara larga a telefoanelor mobile au aparut si multe teorii despre posibilelele efecte secundare ale acestora asupra sanatatii. Desi s-au facut mai multe studii in aceasta directie, dovedirea posibilelor riscuri asupra sanatatii este greu de realizat, iar pentru industria telecomunicatiilor argumentele sunt neconvingatoare.

Telefoanele mobile actioneaza doar intr-o mica masura in spectrul radio, care face parte din spectrul electromagnetic ne-ionizat si despre care se stie ca nu are efecte daunatoare asupra sanatatii.
Pentru ca, in prezent, antenele telefoanelor mobile asigura o acoperite aproape totala si aparatele mobile sunt foarte aproape de parti importante ale sistemului nervos, oamenii de stiinta au inceput sa faca cercetari detaliate asupra potentialelor riscuri asupra sanatatii pe care le implica folosirea telefoanelor mobile.

In 1999, Comisia Europeana a impus primul standard european privind expunerea la campurile electromagnetice generate de telefoanele mobile. Standardul a fost inclus in directiva 1999/5/EC si obliga producatorii sa garanteze ca produsele lor nu cauzeaza probleme de sanatate.

Mai mult, Comisia a considerat necesara promovarea unui proiect comunitar care sa protejeze masele impotriva efectelor nocive ale radiatiei ne-ionizate. Acesta a fost inclus ca parte din demersurile de asigurare a unui nivel ridicat de protectie a sanatatii cetatenilor din Uniune.

Desele schimbari din domeniul telefoniei mobile si lipsa unor prevederi sau a unei ghidari adecvate au dus la o stare de confuzie si insecuritate printre cetateni si au subminat, de asemenea, increderea in institutiile ce au in vedere protectia sanatatii.
Un asemenea cadru legal a fost pus in aplicare la recomandarea Consiliului in articolul 152 al Tratatului Comunitatii Europene, care acopera principii generale privind limitarea expunerii la telefoanele mobile, pentru a preveni efectele secundare asupra sanatatii.
In iunie 1998, Comisia a propus Consiliului un proiect de recomandare privind limitarea expunerii cetatenilor la campurile electromagnetice (0 Hz- 300 Ghz). Consiliul a adoptat recomandarea la 12 iule 1999.
Principalele masuri propuse:
- Limitarea expunerii la campuri electromagnetice
- Informarea publicului asupra riscurilor existente si a masurilor de protectie privind expunerea la campuri electromagnetice
- Stabilirea uneor standarde europene privind campurile electromagnetice

Recomandarea solicita statelor membre sa raporteze Comisiei fiecare regula (corelata sau nu cu aceste domeniu) ce ar putea fi adoptata la nivel national. Un  raport al Comisiei din 2002 prezinta un update al eforturilor pe care statele membre le-au facut pentru reducerea riscurilor prin expunerea la campurile electromagnetice.
Principalele aspecte analizate se refera la:
- Riscurile speciale in ceea ce priveste copiii
- Implicatiile survenite in cazul proximitatii fata de statiile de emisie. Argumente pro si contra referitoare la folosirea aparatelor hands-free
- Credibilitatea cercetarilor realizate
- Masuri ce ar trebui adoptate la nivel guvernamental

Principalele subiecte dezbatute:
- Utilizarea actuala a telefoanelor mobile de catre un procent tot mai mare al populatiei a dus la o lipsa de date privind efectele pe termen lung ale expunerii la radiatiile telefoanelor mobile si antenelor principale de emisie. Doua studii desfasurate pe parcursul a zece ani in Marea Britanie si alte cinci tari nordice sunt cele mai de durata cercetari in ceea ce priveste cercetarile in domeniu.
- De asemenea, lipsesc date stiintifice privind ricurile expunerii la radiatiile emise de antenele retelei de telefonie mobila. Odata cu aparitia generatiei de telefoane 3G, aceste retele sunt mai dese si din ce in ce mai puternice.
- Proiectul REFLEX din cadrul Programului de Cercetare Cinci (FP5) a furnizat rezultatele unui studiu in-vitro asupra riscurilor potentiale ale expunerii la campuri electromagnetice
- Proiectul GUARD (FP5) a emis rezultate despre efectele telefoanelor celulare GSM asupra sistemului auditiv
- Proiectele EMF-NET si EMFnEAR (FP6) prevazute pentru urmatorii ani, vor cerceta indeaproape efectele biologoce ale campurilor electromagnetice si existenta unor posibile efecte negative ale  telefoanelor mobile 3G (UMTS).
- Efectele nocive ale undelor radioactive, care intial nu au fost recunoscute ca fiind daunatoare sanatatii, sunt adesea citate ca pretext pentru o abordare atenta a problemei de catre institutiile decizionale.

Pozitii ale Actorilor UE:

Opiniile diverselor cercetari efectuate converg aproape in unanimitate catre concluzia ca nu exista dovezi stiintifice referitoare la legatura dintre undele electromagentice emise de telefoanele mobile si aparitia diverselor boli. Acest lucru a fost confirmat de un studiu efectuat de catre un grup de cercetatori de la Insitutul de Cercetare a Cancerului din Londra si publicat pe 30 august 2006, in British Journal of Cancer. Studiul a analizat posibila legatura dintre folosirea telefoanelor mobile si aparitia unei tumori benigne la nervul care face legatura dintre ureche si creier. Acest nerv fiind expus radiatiilor provenite de la telefonul mobil, ar fi cel mai afectat daca ar exista reale riscuri de sanatate datorita radiatiilor.
Cercetatorii au descoperit un numar usor mai ridicat de persoane care au manifestat tumori localizate la urechea pe care o foloseau cel mai frecvent in timpul convorbirilor la telefonul mobil. Dar nu s-a gasit vreo legatura directa si evidenta intre numarul si durata convorbirilor telefonice sau a timpului total al folosirii telefonului mobil si aceasta tumora a sistemului auditiv. Concluziile studiului sunt valabile doar in cazul unei situatii de folosire zilnica a telefonului mobil timp de pana la 10 ani, iar acesta nu a luat in calcul si riscurile produse de radiatiile de la retelele de antene.

Linkuri:

Documente oficiale ale UE:

Organizatii Internationale

Guverne

Federatii Industriale

Think-tank-uri si organizatii academice

Dosare de presa