1.100 de oi, câțiva măgari și câini ciobănești de nădejde. Asta este averea, dar și afacerea lui nea’ Tudorică din Balta Doamnei, cu care am vorbit la Indagra, unde a venit să le arate orășenilor, dar și posibililor parteneri de afaceri, animalele.

Nea’ Tudorică este singurul oier din Balta Doamnei, județul Prahova, zona dezvoltându-se mai mult pe creșterea și cultivarea legumelor.

Comuna Balta Doamnei se află la vreo oră de mers cu mașina din București. Pe vremuri, așezarea se numea Curcubeul Doamnei și făcea referire la doamna Elina, soția lui Matei Basarab, care  avea aici bălți și heleșteie cu pește. În anul 1889 comuna Balta Doamnei este oferită regelui Carol I, fiind una dintre cele 12 domenii ale Coroanei. Localnicii sunt oameni muncitori și au înțeles că dacă muncesc și își dau interesul, pământul rodește și animalele se înmulțesc și dau produse de calitate. Nu este raiul pe Pământ, dar localnicii știu că nimeni nu vine să facă treabă în locul lor. Cât despre accesarea de fonduri europene, se pare că sunt încă mulți pe care îi sperie birocrația și raportarea banilor.

„Să știți că am luat în calcul să accesez și fonduri europene, dar m-am răzgândit. Eu vreau să dorm liniștit cu capul pe pernă. Eu consider că dacă primești bani, așa, de undeva, ai o grijă. Mai ales că pui semnătura, iar dacă vine cineva în control și nu corespunde, nu se întâmplă ceva frumos. Așa, știu că eu dorm liniștit pe perna mea, îmi văd de oile mele, mai avem și subvențiile astea, ne mai ajută și statul. Eu zic că este cel mai bine așa!”, este de părere ciobanul Tudorică.

Optimismul din unele localități parcă nu ține seama de prea multe. Oamenii din astfel de așezări știu că doar prin muncă vor reuși, statul și Dumnezeu au și ele rolul lor, dar munca este cea care dă tonul. Lucruri de îmbunătățit, vor fi mereu, dar important este că localitatea evoluează. „Eu nu vreau să evoluez dintr-o dată, fără să muncesc. Iar dacă mâine-poimâine vreau să îmi cumpăr un bun, știu că e pe muncă cinstită”, concluzionează nea’ Tudorică.