Pe ciobanul Marian l-am cunoscut la Indagra și pentru el afacerea cu oi nu este deloc una care să îi aducă bucurie. I-am văzut mâinile mari, brăzdate de muncă, i-am ascultat nemulțumirile, i-am înțeles tristețea. Anul trecut avea 1.000 de oi. În primăvară a vândut jumătate pentru că afacerea nu mai este rentabilă.

Prețul materiei prime - lână, lapte, este atât de mic, încât ciobanul nu poate trăi din păstoritul oilor. 

La marele târg de la București, Marin a venit cu câteva oi, o iapă de rasă românească cu mânz și câțiva puiuți de câini ciobănești. Nu să vândă, neapărat, ci să arate lumii ce animale frumoase are.

De loc e dintr-o comună din județul Argeș, este cioban din tată în fiu, dar astăzi este dezamăgit. „Să știți că ciobanii nu s-au pricopsit vreodată. Mândria noastră și avuția noastră sunt turmele, oile. Să îmi arate și mie cineva un cioban care și-a cumpărat elicopter. Noi nu mai avem loc să mai vindem nimic, peste tot în toate piețele e plin de negustori. Ați mai văzut dumneavoastră vreun producător în piață?”, întreabă, retoric, ciobanul.