La final de proiect, EurActiv România prezintă rezultatele "The Uncountried". Parlamentul European și organizațiile internaționale, ONU și OIM, se alătură dezbaterii cu tema "Într-o lume radicalizată, cine stă alături de refugiați?".

În cadrul proiectului "The Uncountried" au fost documentate dificultăţile şi tragediile imigranţilor şi refugiaţilor recenţi sau de mai lungă durată din Orientul Mijlociu care au ajuns în Turcia, Bulgaria, Serbia şi România, fiind dezvoltate şi publicate 13 materiale multimedia care descriu situaţia refugiaţilor din ţările amintite, precum şi un documentar care reuneşte toate testimonialele obţinute.

Situația refugiaților în Europa, în contextul unei lumi radicalizate, este discutată și dezbătută, vineri, la sediul Parlamentului European de la București, de către reprezentații EurActiv România, președintele Manuela Preoteasa și managerul de dezvoltare Andrei Schwartz, împreună cu eurodeputatul Norica Nicolai, vicepreședinte al Grupul Alianței Liberalilor și Democraților pentru Europa, reprezentantul Agenției ONU pentru Refugiați în România Eduardo Yrezebal, ofițerul-șef pentru operațiuni de la Organizația Internațională pentru Migrație (Biroul din România) Mihail Clondir și directorul Direcției Azil și Integrare Mircea Băbău.

Dezbaterea este organizată de EurActiv România și Biroul de Informare la Parlamentului European în România.

Bogdan Bârlă (Parlamentul European, Biroul de Informare de la București)

  •  Parlamentul European a fost implicat încă de la început în adoptarea unor măsuri legislative în ceea ce privește imigrația și în organizarea de dezbateri politice în această situație.

Manuela Preoteasa (EurActiv România)

  • Astăzi, la acest eveniment, nu noi, cei care am realizat The Uncountried, vorbim aici. Azi, vorbesc ei. Li se spune refugiați. Noi i-am numit The Uncountried. Este vorba de oamenii aflați în situații-limită, oamenii aflați în situații de conflict sau de război.
  • Acest proiect ne-a făcut să reflectăm mai mult asupra temei, aș merge până acolo încât să spun că ne-a schimbat întrucâtva, pentru că ne-a făcut să ne gândim ce înseamnă cuvântul "refugiat".
  • Sensul care își vine prima oară în minte este acela a cuiva care caută adăpost. Dar te gândești mai puțin de ce caută. Te gândești mai puțin la sintagma "refugiat de război",  "refugiat de conflict" sau "refugiat din cauza atentatelor".
  • Ei se refugiază din cauza a ceva, nu pentru că vor, nu pentru că ar avea de ales. De ce le dăm lor cuvântul astăzi? Tocmai pentru a înțelege aceste cauze. Cine sunt ei?
  • Hassan (18 ani), care ar fi trebuit să fie alături de noi, dar acum câteva zile a plecat în străinătate pentru a doua intervenție chirurgicală la picior, pe prima a avut-o în România. A fost împușcat în picior, în condițiile în care, în același moment îi mureau prietenii, care au fost împușcați mortal. La 14 ani i se întâmpla acesta, când ambii părinții i-au pierit în explozii. Colegii mei l-au întâlnit în Giurgiu, prin intermediul organizației JRS.
  • Al doilea este din Siria. Elias nu a ajuns până în România, s-a oprit în Bulgaria. Este acum professor la Universitatea din Sofia și lucrează de asemenea în doemniul IT. A fost jurnalist în țara lui ziarist, dacă îi putem spune așa, a lucrat pentru agenția de știri guvernamentală, Sana, trebuia să facă acest compromise, de fapt, nu putea relata cu obiectivitate și a fugit, pentru că i-a dictat conștiința că nu poate să intre în acest joc al manipulării.
  • Un caz asemănător, o persoană care a lucrat în mediul de business, a lucrat într-o corporație, în Afganistan. Nu i-am putut da numele. Inițial, a vobit spunându-și numele, dar, după aceea, ne-a sunat și ne-a rugat să-i protejăm identitatea, pentru că mama lui este încă acolo și se teme pentru viața ei.
  • Acestea sunt doar câteva exemple. Îi avem pe super-eroii pe care i-am întâlnit în Serbia, copiii. Copiii refugiaților. Și zeci de refugiați pe care colegii mei i-au întâlnit la fața locului. Lor le vom da cuvântul astăzi.
  • Salgado, un cunoscut fotograf care aproape că putem spune că și-a trăit viața lângă refugiați, s-a consumat foarte mult prin ceea ce făcea, spunea că fotograful - și voi extinde termenul și asupra celor care filmează - este o un desenator care lucrează cu lumini și umbre. 

Norica Nicolai (eurodeputat S&D)

  • Eu întotdeauna fac diferența între migrație și situația de refugiat pentru că suntem în două situații juridice, din punct de vedere al dreptului european, distincte. Când vorbim despre refugiați, vorbim de Convenția de la Geneva și de obligativitatea statelor membre de a-i respecta prevederile.
  • Deși ONU sau Agenția de refugiați lucrează, resursele financiare internaționale sunt departe de a fi la limita decenței. O persoana primește pentru o lună de ședere în campus cam 25 de euro. Foarte puține ONG-uri aleg să se mai implice, așa că ONU se confruntă cu o criză dpdv al resurselor.
  • M-a impresionat în mod deosebit ideea de speranță pe care o au familiile care locuiesc în acest tabere de refugiați și copiii care se nasc acolo.
  • Nu se gândesc la Europa, se gândesc la Siria. Sunt oameni cu nivel mediu de trai, fac parte din clasa mijlocie, dar sunt și foarte mulți intelectuali.
  • În opinia mea, fluxurile migratoare nu se vor tempera. Siria va fi în continuare o problemă pentru întreaga comunitate internațională. Probabil ne putem aștepta și la un conflict Qatar-Kuweit și cu siguranță Libia va reizbucni, ca și zona din jurul ei.
  • Aceste fluxuri de migranți trebuie să fie o prioritate pentru Uniunea Europeană.
  • Este o situație care va mai rămâne permanentă pentru încă câțiva ani de zile.
  • Cu situația migrației ne vom mai confrunta pentru că nu există voință politici și nici capacitate. Uniunea Europeană a fost limitată în abordarea vecinătăților.
  • Pentru noi e important ca populația să renunțe la invidivualism și să accepte ideea de empatie, solidaritate, sprijin.
  • Cred că trebuie să sprijinim societatea civilă, inclusiv prin campanii de informare. Și Parlamentul, cât timp subiectele au fost în media, și el a acordat atenția, când au dispărut, au disparut și din dezbaterile lui.
  • E foarte dificil să ai o opțiune de politică, ceea ce Europa a conturat până acum este o opțiune bazată pe valori, sper sa poată să o suporte financiar.
  • Cred că este foarte puțină informație concretă și corectă și foarte multă manipulare. Face foarte mult rău deciziilor politice, mai ales din cauza populismului.
  • Au început săptămâna asta câteva dezbateri cu privire la migrație.
  • Nu cred că o să avem un acord comun cu privire la politicile de azil, sunt prea multe păreri diferite. Totuși, lucrurile nu au avut o amploare de tip catastrofic.
  • Aceste chestiuni sunt luate acum în discuție și de statele nordice.
  • Nu putem avea răspunsuri care să fie dincolo de un curent deja format în opinia publică. Există un anume tip de radicalizare, nici Guvernele nu au capacitatea de a le explica omenilor ce se întâmplă, iar astfel tentația de a aluneca într-un anume tip de populism e mare.
  • Faptul că în acest fenoment de migrație vin niște persoane cu un anumit tip de trai, pentru că migrația e scumpă și nu oricine își poate permite să plece într-un spațiu mai prietenos, cred că cu migrația ne vom mai confrunta.
  • Libia este deja un stat eșuat în opinia mea. Atâta vreme cât SUA și Rusia nu vor alege să-și dea mâna, Siria va fi o sursă de refugiați. O săptămână bombardează rusii, o săptămână americanii, și după toată lumea vinde tot ce are în materie militară.Țara va rămâne destabilizată chiar și cu plecarea lui Assad.
  • Arabia Saudită nu este deloc un model de urmat pentru celelalte state arabe.
  • Probabil statele care nu își vor cheltui bugetul european, le vor îndrepta spre aceste probleme. În viitorul buget sunt tot felul de încercări.
  • Migrația a și schimbat atitudinea politică a Uniunii Europene.
  • Oamenii se consideră îndreptățiți să reacționeze și să reacționeze negativ. Atitudinea populației nu este încurajatoare.
  • Cred că România trebuie să spună "da" refugiaților. Trebuie să încurajăm ONG-urile care lucrează. Cei despre care vorbim sunt oameni, la fel ca noi, doar că au ceva mai multe probleme.

Cătălin Gomboș, jurnalist: Refugiatul pleacă, nu ca să caute o viață mai bună, ci pentru a-și salva viața.

Mihail Clondir (OIM)

  • În ultimii 2 sau 3 ani, nicio activitate de-a noastră nu a avut așa mare intensitate, asta înseamnă că a fost nevoie de expertiza noastră. Și noi am avut nevoie de ajutor, de instituții pe care să ne bazăm, să facem strategii.
  • Migrația aduce beneficii țărilor migrante și țărilor care primesc acești migranți. Asta înseamnă că toți beneficiază de pe urma ei, dar nu înseamnă că este foarte ușor de înțeles sa nu aduce suferințe. Sunt implicate în migrație și traficul de droguri, și traficul de persoane, de minori neînsoțiți.
  • Noi lucrăm mai puțin cu refugiații, dar suntem totuși implicați în proiecte de relocare, avem activități de integrare, cursuri de limbă, de meserii, ajutor pentru a obține locuri de muncă și locuințe.
  • Spunem că lucrăm bine, dar ne trebuie un suport mai consolidat un partea societății civile. Trecând peste cifre și considerații, rămâne tragismul.
  • Avem situații de cifre, oameni, incidente, satisfacții pe care le primim de la colegii noștri din Europa, pe care le pot folosit toate autoritățile, să vadă câți oameni au venit, unde, câți au decedat.
  • În România, public nu știe care e situația. Au rămas cu stereotipuri din presă. La noi, lumea crede că sunt oameni care vin să ne ia locurile de muncă, care au gânduri teroriste, sau au venit să ne convertească la religia lor.
  • Ar fi o mare și importată activitatea aceea de a conștientiza românii cu privire la migrație, chiar dacă e nereglementată și poate vin ilegal, că totuși acești oameni vin mânați de glonț și de frica de persecuție, care la noi e greu de înțeles.

Mircea Băbău (DAI)

  • Toți refugiații sunt migranți, dar nu toți migranții sunt refugiați.
  • România are tradiții în găzduirea refugiților. A acordat o atenție permanentă azilului. A elaborat trei legi în această privință. Avem și o lege a integrării din 2004, sunt puține state membre care au așa ceva.
  • Este important, azilul face parte din imigrație. Suntem printre puținele state membre în care aceeași instituție se ocupă și de azil și de integrare. Avem 6 centre cu posibilatete de suplimentare cu ajutorul MAI. Numărul de cereri de azil nu este în general atât de mare, avem în jur de 1500 pe an, anul acesta avem 1800. Asta datorită în special modificărilor din regiune.
  • România este printre țările cu cele mai scurte proceduri de azil, nu vrem să îi ținem pe cei care solicită azil într-o stare de incertitudine.
  • Integrarea este cel mai dificil proces, nu există nici măcar o soluție pe țară de origine. Există o mare de probleme care trebuie acoperite. Suntem chiar într-un proces de modificare a ordonanței privind integrarea.
  • Din perspectivă europeană, reprezentații Comisiei și Consiliului au luat două decizii foarte bune, legate de relocarea din Grecia și Italia.
  • România contribuie cu experți în cele două țări.
  • România relocă și din țări terțe.

Proiectul nostru

Ruta pe care refugiații curg din Siria spre Europa nu s-a închis după vârful din anul 2015. Doar numărul celor care ajung în Vestul bogat și plin de oportunități a scăzut, după ce traseul s-a îngreunat mult față de conjunctura favorabilă din urmă cu un an și ceva.

Unele state și-au închis, practic, granițele, forțând valul de oameni sa le ocolească sau blocând pur si simplu drumul lor spre visul european.

Ajutarea refugiaților este în continuare o problemă pentru statele sărace din regiune, care nu au suficiente resurse pentru a-i găzdui și care s-au trezit, peste noapte, cu mii de oameni vulnerabili pentru care trebuie să asigure condiții minime de viață.

EurActiv România a documentat cu sprijinul financiar oferit de German Marshall Fund – Black Sea Trust, dificultățile și tragediile imigranților și refugiaților mai vechi sau mai noi din Orientul Mijlociu care bat la poarta Europei. Ne-am uitat mai atent la provocările cu care se confruntă, dar și la oportunitățile pe care le pot accesa pentru a-și reface viața, la povești de groază despre modul în care oamenii au scăpat de la moarte și la exemple formidabile de compasiune, la prejudecăți înșelătoare și neînțelegeri ce privesc realitățile zilnice și la cazuri extraordinare de integrare.