Unul din patru: 25 de milioane de copii din Europa, în risc de sărăcie sau excluziune socială
În 2015, în jur de 25 de milioane de copii, sau 26,9% din populația cu vârsta cuprinsă între 0 și 17, din Uniunea Europeană au fost expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială, arată un comunicat Eurostat.
Acest lucru înseamnă că ei trăiau în gospodării, în cel puțin una dintre următoarele trei condiții: erau expuși riscului de sărăcie după transferurile sociale (sărăcia veniturilor), o severă lipsă materială sau cu o intensitate a muncii foarte scăzută.
Începând cu anul 2010, procentul copiilor expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială în UE a scăzut ușor, de la 27,5% în 2010 la 26,9% în 2015.
Cu toate acestea, în statele membre ale Uniunii Europene au fost observate tendințe contrastante.
Aceste cifre sunt publicate de Eurostat, biroul de statistică al Uniunii Europene, cu ocazia Zilei Universale a Copiilor, sărbătorită pe 20 noiembrie.
Ponderea cea mai mare a copiilor cu risc de sărăcie sau a ratei de excluziune socială este în România și Bulgaria, iar cele mai scăzute sunt în statele membre nordice ale UE.
În 2015, mai mult de o treime din copii erau expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială în șase state membre: România (46,8%), Bulgaria (43,7%), urmată de Grecia (37,8%), Ungaria (36,1%), Spania (34,4%) și Italia (33,5%).
La capătul opus al scalei, cele mai mici ponderi ale copiilor expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială au fost înregistrate în Suedia (14,0%), Finlanda (14,9%) și Danemarca (15,7%), înaintea Sloveniei (16,6%), Țările de Jos (17,2%), Republica Cehă și Germania (18,5%), în 2015.
Cea mai mare scădere a copiilor expuși riscului de sărăcie sau rata de excluziune socială este în Letonia, în timp ce cea mai mare creștere în Grecia.
În aproximativ jumătate din statele membre ale UE, riscul de expunere la sărăcie sau excluziune socială a crescut între 2010- 2015, cele mai mari creșteri fiind înregistrate în Grecia (de la 28,7% în 2010 la 37,8% în 2015, sau +9,1 puncte procentuale), Cipru (pp 7.1) și Italia (+4,0 pp).
În schimb, cea mai mare scădere în rândul statelor membre ale UE a fost observată în Letonia (de la 42,2% la 31,3%, sau -10.9 puncte procentuale), urmată de Bulgaria (-6.1 pp) și Polonia (-4,2 pp).
La nivelul UE, procentul din totalul populației cu vârsta sub 18 ani expusă riscului de sărăcie sau excluziune socială a scăzut cu 0,6 puncte procentuale, de la 27,5% în 2010 la 26,9% în 2015.
Nivelurile scăzute de educație parentală crește semnificativ riscul de sărăcie sau excluziune socială în rândul copiilor din toate statele membre ale UE. Procentul copiilor expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială în UE scade odată cu nivelul de educație al părinților lor, așadar.
În 2015, aproape două treimi (65,5%) din totalul copiilor ai căror părinți au avut un nivel scăzut de educație (învățământ secundar inferior) au fost expuși riscului de sărăcie în UE în 2015, în comparație cu cei 30,3% dintre copiii care locuiesc cu părinții care au avut un nivel mediu de educație (învățământ secundar superior) și 10,6% dintre copiii cu părinți cu un nivel de învățământ superior (învățământ terțiar).
Acest patern a fost observat în toate statele membre ale UE în 2015.
Cele mai mari diferențe între ponderea copiilor cu risc de sărăcie sau de excluziune socială, care au trăit într-un nivel scăzut de educație sau în gospodării cu studii superioare au fost găsite în Slovacia (94,4% dintre copii aflați gospodării cu nivel scăzut educațional, comparativ cu 11,0% - nivel de educație ridicat a gospodăriei - deci un decalaj de 83,4%), Bulgaria (79,4%) și Republica Cehă (78,6%).
În schimb, cele mai mici diferențe s-au observat în Danemarca (34,7%), urmat îndeaproape de Estonia (35,7%) și Portugalia (38,4%).
Background
Datele cu privire la riscul de sărăcie sau excluziune socială prezentate se bazează pe statistici UE privind venitul și condițiile de viață (EU-SILC). Sondajul EU-SILC este sursa de referință a UE pentru statisticile comparative privind distribuția veniturilor, sărăcia și condițiile de viață.
Populația de referință sunt copii, cu vârste cuprinse între 0 și 17, care trăiesc în toate gospodăriile particulare. Persoanele care locuiesc în gospodării colective și în instituții sunt în general excluse din populația țintă, precum și părțile mici și îndepărtate ale teritoriului național de cel mult 2% din populația națională.
Copiii expuși riscului de sărăcie sunt cei care trăiesc într-o gospodărie cu un venit disponibil echivalent sub pragul riscului de sărăcie, care este stabilită la 60% din mediana națională a venitului disponibil echivalent (după transferurile sociale).
Venitul echivalat este calculat prin împărțirea venitului total al gospodăriei după mărimea sa, determinat după aplicarea următoarelor ponderi: 1,0 până la primul adult, 0,5 la fiecare alți membri ai gospodăriei în vârstă de 14 ani și 0,3 la fiecare membru al gospodăriei în vârstă de mai puțin de 14 de ani.
Copii sever săraci material trăiesc în gospodării cu condiții de viață constrânsă de o lipsă de resurse și experimentează cel puțin 4 din cele 9 elemente de privare: nu își pot permite 1) să plătească chirie / ipoteca sau facturile la utilități la timp, 2) să încălzească locuința, 3), să facă față unor cheltuieli neașteptate, 4) să mănânce carne, pește sau o proteină echivalentă în fiecare a doua zi, 5) o vacanță de o săptămâna departe de casă, 6) o mașină, 7) o mașină de spălat, 8) un televizor color, sau 9) un telefon (inclusiv telefonul mobil).
Copiii care trăiesc în gospodării cu intensitate de lucru foarte scăzută sunt cei cu vârsta cuprinsă între 0 și 17 ani care locuiesc în gospodării în care, în medie, adulții (în vârstă de 18-59 ani, cu excepția studenților) au lucrat mai puțin de 20% din potențialul lor total de muncă pe parcursul anului trecut.
Numărul total de copii expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială este mai mic decât suma numărului de copii în fiecare dintre cele trei forme de sărăcie sau excluziune socială ca unii copii sunt afectate simultan de mai mult de una dintre aceste situații.
Comentarii