Ce șanse are România să egaleze alte state sau să implementeze la rândul ei proiecte revoluționare în administrația publică; ce rol are inovarea în instituțiile statului; de ce sunt importante parteneriatele globale pentru dezvoltarea durabilă?

Sunt întrebări la care ne-a răspuns Edwin Lau, șeful Diviziei Reforma Sectorului Public din cadrul Direcției de Guvernanță Publică și Dezvoltare Teritorială a Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD). 

Într-un interviu acordat în exclusivitate pentru EurActiv.ro, în cadrul evenimentului de lansare a Laboratorului de Inovare în Politici Publice, organizat în Bruxelles între 17-18 octombrie, domnul Edwin Lau a vorbit despre inovarea în sectorul politicilor publice prin reducerea costurilor, eficientizarea muncii și creșterea economică susținută. 

EurActiv.ro: Ce ne puteți spune despre contribuția dvs. la proiectul-pilot „Laboratorul de inovare în politici publice” ce urmează să funcționeze în cadrul Centrului Comun de Cercetare al Comisiei Europene?

Sunt responsabil de punctul de observație al OECD privind siguranța inovației publice, ceea ce s-ar traduce mai degrabă printr-un „observator” virtual care își propune să identifice și să lucreze cu oameni care inovează peste tot în lume.  Vrem ca oamenii să realizeze că nu sunt singuri, că există alți oameni care se confruntă cu provocări asemănătoare și, lucrând unii cu alții și făcând schimb de experiență, să reușească să depășească aceste obstacole. 

Conștientizăm însă că nu putem împărtăși totul printr-o bază de date on-line deoarece vorbim de informații care sunt extrem de detaliate atunci când când vine vorba de inovare și, de asemenea, de cunoștințe netestate, de regulă,  cunoștințe pe care le avem dar pe care nu le putem explica încă. De aceea vrem ca oamenii să utilizeze acest „observator”, pe care noi [OECD – n.r.] l-am intitulat OPSI (Observatory for Public Sector Innovation), un instrument inspirat din experiențele proprii ale celor implicați, care le permite oamenilor să intre în contact direct unii cu alții și să acționeze fără să fie necesar ca noi să facem întotdeauna parte din acest dialog, ca intermediari.  

EurActiv.ro: Există vreun exemplu de bune practici pe care ni-l puteți menționa?

Vă pot oferi chiar două. Primul se referă la punctele de contact care sunt de fapt oamenii ce joacă într-un fel rolul de observatori, cei care înțeleg modul de funcționare al ecosistemelor inovative din țările lor. În cadrul unei întâlniri cu punctele noastre de contact, delegatul corean a fost atât de interesat de experiența împărtășită de colegul său belgian, în ceea ce privește crearea unui mediu de lucru mult mai prietenos pentru angajați, încât a preluat modelul acestuia la întoarcerea în țară. Ideea stă în felul următor:  fără să implice costuri foarte mari (investite în birouri) și pentru a îmbunătăți cât mai mult calitatea vieții funcționarilor publici, ambii au diversificat opțiunile angajaților, permițându-le acestora să  lucreze nu doar de la birou, ci și de acasă, beneficiind în continuare de tot sprijinul necesar care să le permită în continuare să fie productivi. 

Un al doilea exemplu ni-l oferă Finlanda. De exemplu, atunci când guvernul finlandez a adus în discuție fondurile privind inovarea, reprezentantul guvernului american a ascultat cu foarte mare atenție modelul propus de finlandezi  și a realizat că abia acum înțelege maniera în care trebuie privite inițiativele prezidențiale (luate la nivel orizontal) din țara lui. Cu toate că SUA aveau aceste priorități la nivel înalt, nu aveau posibilitatea de a progresa. Astfel, a fost creat un fond susținut de toate agențiile guvernamentale, fapt ce le-a permis să plătească aceste inițiative inovatoare. Nu putem vorbi însă de  copierea unei idei ci, mai degrabă, de discuțiile directe cu alte state și de schimbul de idei care îți permit să acționezi diferit și să te dezvolți. 

 Sursă foto: Twitter PolicyLab4EU

EurActiv.ro: Credeți că o țară din Europa de est, nu foarte dezvoltată și poate nu la fel de inovatoare în sectorul public, poate face schimb de experiență cu alte state? Cât de dificilă este reducerea inegalităților?

Când vine vorba de inovare, consider că cel mai important este să înțelegem care sunt condițiile pre-inovării. De exemplu, dacă îți propui să le oferi angajaților mai multă libertate de acțiune la locul de muncă, trebuie în aceeași măsură să te asiguri că deții sisteme puternice împotriva corupției sau a conflictului de interese. Același lucru se aplică și în ceea ce privește nivelul de aptitudini și capacități din sectorul administrației publice. De aceea, consider că țările est-europene au aceleași capacități cu țările mult mai dezvoltate, au aceiași oameni care pot la rândul lor să fie inovativi. Astfel, nu cred că problema le aparține indivizilor, ci există domenii pe care trebuie să le sprijinim mai mult, care trebuie înzestrate cu competențe mai bune și cărora trebuie să le oferim mai multă siguranță. Doar așa, tipul de inovare pe care aceste state îl propun se va păstra în întreaga structură și va putea sprijini obiectivele guvernului respectiv. 

Or, asta înseamnă că inovarea nu vine din neant, ci se formează într-o instituție care funcționează corespunzător, de aceea problema ar trebui pusă în sensul că instituțiile trebuie ajutate mult mai mult în țările est-europene.

EurActiv.ro: Ce sugerați guvernului român în această situație? Ce ar trebui să facă ca prim pas în inovarea politicilor publice? 

Nu intenționez să dau sfaturi țărilor, fără să știu prea multe despre contextul lor soci-politic, însă cred totuși că țările est-europene încearcă să facă foarte multe cu resusrse limitate, înregistrează procente mai scăzute în ceea ce privesc cheltuielile și angajările în sectorul public și de aceea trebuie să își prioritizeze nevoile, pentru că nu pot rezolva totul deodată. Un punct de plecare este însăși alinierea programului guvernamental cu viziunea premierului și a cabinetului său.

Am lucrat cu câteva țări est-europene, în special cu Estonia care poate nu are aceeași situație cu România. Însă, în ciuda crizei financiare, Estonia a stabilit că unele lucruri rămân  inviolabile și trebuie să nu fie afectate și ne referim aici mai exact la sistemul de pensii și serviciile sociale. Dacă restul domeniilor au fost „sacrificate”, estonienii fiind obligați să taie și să reducă peste 25% din cheltuieli, s-au asigurat că respecte domeniile „sacre” care nu au fost afectate de măsurile restrictive impuse de criză. Cred astfel că rezultatele lor au fost impresionante deoarece s-au putut întoarce treptat la situația precedentă acestei perioade foarte dificile pentru că ei au reușit să mențină încrederea cetățenilor prin păstrarea promisiunilor și protecția acestor domenii. Acum, după ce au revenit la normal, se gândesc cum să ajute acele zone care au avut de suferit cel mai mult din pricina crizei.