Au cetățenii vreo responsabilitate la nivel personal în combaterea foametei pe plan global, precum cei din Berlin, unii participanți la International Green Week?

Desigur, absolut! De aceea și ministerul nostru va organiza în premieră o expoziție tematică în cadrul Green Week. Consumatorii trebuie să fie atenți nu numai la drepturile lor, la calitatea produselor dar și la originea și metodele folosite în recoltarea acestora. Multe dintre produsele alimentare consumate astăzi în Germania privin din țări în curs de dezvoltare. Gândiți-vă în primul rând la banane, cacao, cafea, orez și condimente. Consumatorii resposabili pot contribui la îmbunătățirea lumii în care trăim. 

Cum anume mai precis?

De exemplu, dacă un kilogram de banane are un preț de ofertă de 1.5 euro, oricine ar trebui să se întrebe dacă respectivele fructe nu provin dintr-o recoltă produsă prin metode nesustenabile pentru lucrătorii care au muncit la cultivarea și culegerea acestora. Pe plantațiile de banane, în zilele noastre, sute de mii de copii lucrează pentru sume foarte mici, cu costuri pe termen mediu și lung nu numai în ceea ce privește sănătatea acestora, mulți dintre ei fiind tratați precum sclavii. De aceea vrem să promovăm consumul responsabil de fructe, inclusiv cel de banane, în Germania.

Am întreprins deja măsuri în acest sens în ceea ce privește consumul de cacao, cafea și bumbac și vrem să includem multe alte produse în politicile noastre privind promovarea sustenabiliății și responsablității sociale, în cooperare cu consumatorii și cei ce se ocupă de desfacerea acestora pe  piață. Produsele importate în Germania prin mecanisme comerciale juste au impact asupra ecosistemelor locale și generează venituri suplimentare pentru cei ce lucrează la cultivarea și recoltarea acestora, asigurându-le astfel un viitor mai bun.

Germania este un fel de campioană mondială a ofertelor de preț practicate în mod curent, având cele mai mici prețuri pentru alimente în comparație cu alte țări și regiuni. Pe de altă parte, germanii au adoptat în trecut o mentalitate potrivit căreia profitul maximum, cu orice preț, este acceptabil din punct de vedere economic. Cum intenționați să abordați această problemă?

Această atitudine trebuie să se schimbe. La primul capăt al fiecărui lanț de producție economică se află una sau mai multe ființe umane de care trebuie să ținem cont. În urmă cu o jumătate de secol, cetățenii germani consumau 40% din venituri pe alimente în timp ce astăzi această pondere s-a redus la 8%. Aceste date arată faptul că avem disponibilitățile financiare să ne comportăm în mod responsabili în ceea ce privește alimentele consumate și contextele în care acestea sunt produse. Avem capacitatea și resursele să modificăm condițiile de muncă, uneori inumane, pe care cei ce trăiesc în țări în curs de dezvoltare trebuie să le suporte, în primul rând devenind consumatori informați și responsabili. Este inadmisibil ca 90% dintre cei 800 de milioane de oameni care suferă de foamete și malnutriție pe plan global să se regăsească în mediul rural, acolo unde este produsă hrana. 

Ce face Ministerul German al Cooperării și Dezvoltării Economice pentru combaterea foametei pe plan global?

Combaterea foametei este unul dintre principalele obiective. Populația globului se mărește zilnic cu 230.000 de oameni care au nevoie la rândul lor de hrană lichidă și solidă. În acest moment construim 13 centre științifice în domeniul științelor agricole în Africa și India, toate cu scopul îmbunătățirii productivității recoltelor locale, transferând metode și rezultate ale cunoașterii științifice și investind în pregătirea specialiștilor capabili să le adapteze pe plan local. Am deschis cel mai nou centru în Benin la începutul acestui an.

Astăzi recoltele anuale de orez sunt de 1.5 tone la hectar. Putem crește această productivitate prin metode regionale de cultivare, varietăți de cultură adaptate local care își propun să crească recoltele locale de 5 tone/hectar în 3-5 ani. Dacă aceste planuri se vor realiza, putem spera că o lume fără foamete nu este un lucru imposibil. Prezervarea monopolului cunoașterii în domeniul științelor agricole pentru fermierii din țările dezvoltate este echivalentul unui masacru organizat, chiar și numai în mod pasiv. Această idee a lui Mahatma Gandhi continuă să mi se pară reală chiar și în condițiile globalizării digitale actuale.

Ar putea combarerea sărăciei pe nivel global să contribuie la reducerea numărului celor ce aleg să  migreze spre Europa?

Trebuie ținut cont de acest aspect. Cei care nu au nici o opțiune în fața foametei sunt cei mai hotărâți să acționeze în mod radical, și chiar violent până la extrem, pentru a putea supraviețui. Foametea este factorul decisiv pentru numeroase crize politice, precum cea din Siria. Între 2006 și 2011, aceasta a fost lovită de una din cele mai grave secete și valuri de căldură din ultimii 200 de ani. 80% din efectivele turmelor de animale au murit, foametea a prins contur și populația a fost mult mai  influențabilă în aderarea la curente și grupări radicale. Lupta pentru supraviețuire duce de multe ori la încălcarea normelor de conviețuire, la creșterea infracționalității mici și la confruntarea cu legea. Observăm prezența acestui factor nu numai în Siria, el este chiar prevalent în alte țări afectate. 

Unde, mai exact?

Foametea este o cauză majoră pentru părăsirea forțată a locurilor de origine și a migrație economică. Doar în Africa, circa 20 de milioane de oameni s-au strămutat sau au fost strămutați din cauza schimbărilor climatice. Încălzirea globală a făcut aproape imposibilă cultura solului în anumite zone ale Africii subsahariene. Cercetători științifici din Potsdam au estimat că încălzirea globală cu mai mult de două grade Celsius va avea drept efect primejduirea traiului unui număr mult mai mare de oameni, de la 100 la 200 de milioane.

Ce se poate face?

Trebuie săregândim relațiile de cooperare în domeniul dezvoltării. Celor care cred că Germania sau Europa ar trebui să se izoleze de cei supuși unor condiții nedrepte de muncă și comerț în țările de origine și de exploatare injustă a resurselor locale le spun că dacă vom proceda în acest fel, vom plăti un preț extrem de mare. Nu vom putea să primim în bune condiții și să integrăm un alt milion de refugiați în acest an.

Care este poziția Europei în această privință?

Este o mare rușine că noi, europenii, nu abordăm cauzele acestei crize a migrației în măsura necesară rezolvării acesteia. Acest lucru este cu atât mai valabil pentru țările aflate aproape de Uniunea Europeană unde avem responsablitatea să acționăm. Astfel, avem nevoie urgentă de un program de parteneriat paneuropean pentru regiunea mediteraneană. Numai în Egipt cinci milioane de copii trăiesc în condiții indecente. Jumătate din tineretul din această țară nu are acces la locuri de muncă și la perspectivele unui viitor decent. În alte țări nord africane situația este similară. De aceea am lansat inițiative de pregătire și specializare în multe alte țări, precum Maroc.

Ce întreprind autoritățile germane pentru îmbunătățirea condițiilor de viață în taberele de refugiați originari din Siria?

Ne-am triplat eforturile în această regiune în ultimii doi ani. Însă nu vom putea rezolva situația acționând singuri. Este absolut nerealist să te aștepți ca oamenii să accepte să trăiască în noroi, fără hrană suficientă, rațiile fiind reduse. Vor căuta să migreze. Am cerut, printr-o inițiativă comună europeană suma de 10 miliarde euro, bani care vor putea fi folosiți pentru stabilizarea regiunii și pentru a oferi motive de a rămâne în regiunile de origine și a nu migra în Europa. Astăzi regiunile Germaniei cheltuiesc circa 17 miliarde de euro pentru asistența și integrarea refugiaților. Este absurd. Fiecare euro pe care îl investim în ajutarea acestor oameni să își poată crea opțiuni de viață în regiunile natale poate avea un efect dublu sau chiar triplu pe termen lung. Este vorba despre o investiție pe termen lung.

Interviu preluat de pe EurActiv.com.