Potrivit unui raport recent realizat de Programul Națiunilor Unite pentru Dezvoltare (UNDP), în colaborare cu cei de la Climate Vulnerable Forum, dacă statele lumii își asumă îndeplinirea ambițiosului obiectiv privind limitarea încălzirii globale la 1.5 grade Celsius, dacă ne raportăm la PIB-ul global, economia va înregistra o creștere semnificativă, de aproximativ 10 procente, ce ar echivala cu aproximativ 12 trilioane de dolari. Pentru ca acest scenariu optimist să se adeverească, autorii raportului susțin că menținerea limitei de 1.5 grade Celsius este posibilă prin reducerea emisiilor de carbon, la nivel global, și printr-o creștere a cotei de investiții în energia regenerabilă de aproximativ 100% din mixtul energetic global. 

Co-editorul raportului, Michiel Schaeffer, susține că impactul și riscurile geofizice și biologice diferă substanțial când vorbim de o jumătate de grad în plus sau în minus: „atât pentru țările dezvoltate cât și pentru cele în curs de dezvoltare, cele mai mici pagube ale schimbărilor climatice cu 1.5 grade Celsius reprezintă calea spre o creștere economică și spre oportunități de dezvoltare ce pot fi conservate. Însă, în lipsa oricăror acțiuni climatice, aceste oportunități vor fi substanțial reduse până în 2040”. 

De asemenea, Matthew McKinnon – manager de proiect în cadrul Programului de Dezvoltare al Națiunilor Unite (UNDP) – susține că raportul este în concordanță cu tendințele industriale recente, prezentând dovezi suplimentare care resping opinia potrivit căreia reducerile de emisii ar fi incompatibile cu creșterea economică: „este total pe dos: schimbările climatice sunt atât de amenințătoare la adresa creșterii economice încât neabordarea acestora ne pune în fața celei mai mari obligații cu care ne confruntăm (…) acum provocarea este să asigurăm un acces cât mai larg  la acțiunile climatice active”.

În linii mari, documentul analizează beneficiile și oportunitățile scăderii încălzirii globale chiar și cu o jumătate de grad, obiectiv inclus pe agenda Acordului de la Paris, stabilit în luna decembrie 2015. Mai exact, limitarea creșterii încălzirii globale la 1.5 grade Celsius presupune:

• O creștere a economiei globale cu cel puțin 10% din PIB, până în 2050. Emisiile globale s-au stabilizat începând cu 2013-2014, în ciuda creșterii economice mondiale, cu 3 procente pe an. Asta înseamnă că o creștere economică puternică este posibilă doar prin reducerea semnificativă a emisiilor de carbon.
• O creștere a locurilor de muncă în domeniul energetic cu 68% până în 2050, comparativ cu previziunile politicilor în domeniu deja existente, dat fiind faptul că biomasa sustenabilă și hidroenergia regenerabilă contribuie semnificativ la crearea locurilor de muncă.
• O reducere cu cel puțin o lună/an a valurilor de temperatură extrem de ridicată, înregistrate în special în regiunile tropicale și subtropicale, în state în curs de dezvoltare și extrem de sărace, care ar putea beneficia astfel de protejarea vieții și sănătății locuitorilor precum și de conservarea rezervelor de apă și reducerea cheltuielile agricole.
• Scăderea riscului de inundațiilor, la nivel global, în special în teritoriile amenințate deja de nivelul crescut al mărilor și oceanelor și de topirea calotei glaciare din Groenlanda (care ar echivala cu creșterea nivelului mării cu 7 metri).
• Conservarea a cel puțin 10% din recifele de corali, amenințate cu dispariția totală din pricina încălzirii globale;
• Scăderea poluării aerului, fenomen care ucide anual aproximativ 7 milioane de oameni, în toată lumea, plasându-se în fața altor riscuri precum tutunul sau consumul de alcool. Cele 3 milioane de decese premature atribuite poluării aerului, a centralelor energetice, autovehiculelor, a industrializării puternice dar și a incendiilor domestice extrem de frecvente înregistrate pe continentul asiatic ar putea ajunge în 2040 la 4.5 milioane de decese în lipsa unor măsuri active și fără o schimbare semnificativă a politicilor globale.
• Limitarea riscurilor în cazurile unor culturi agricole precum grâul, în principalele regiuni de dezvoltare, chiar și cu aproximativ 10-15% și asigurarea securității alimentare. Lipsa oricăror măsuri în acest sens ar conduce la scăderea numărul culturilor agricole cu cel puțin 5%, până în 2050.
• Energia din surse regenerabile rămâne cheia abordării sărăciei energetice, aproape toate statele putând fi capabile să își susțină o parte din nevoile energetice curente prin surse regenerabile. Sărăcia energetică afectează 2.4 miliarde de oameni, din care 1.2 miliarde nu au acces deloc la electricitate în secolul XXI. Din acest motiv, energia este un domeniu important  al dezvoltării, care poate afecta munca lucrătorilor sau timpul liber petrecut de aceștia, având totodată și un impact puternic asupra educației și sănătății acestora. De asemenea, sărăcia energetică limitează activitățile comerciale care presupun utilizarea curentului electric. În societățile tradiționale, cele mai afectate de lipsa electricității sunt fetele și femeile, dacă ținem cont de rolul central asumat de acestea în cadrul gospodărie precum și de asumarea unor sarcini domestice care presupun un consum crescut de resurse energetice. Așadar, pentru a fi fezabil acest obiectiv, se preconizează o creștere de 21% a accesului populației la energie regenerabilă (aproximativ 21 milioane de oameni), în următorii ani. Mai mult decât atât, în 2015 energia regenerabilă a reprezentat 90% din totalul noii generații de electricitate. Pentru ca cele 17 Obiective de Dezvoltare Durabilă (ODD) să fie îndeplinite până în 2030, ar fi necesar ca 60% din energia utilizată să provină din afara surselor tradiționale, convenționale.
• Raportul se concentrează și pe problema independenței energetice a statelor lumii care poate fi atinsă doar printr-o reducere semnificativă a combustibililor importați care, în unele state, ating procente între 5 și 35% din totalul importurilor energetice. În prezent, peste 20% din totalul energetic din gospodăriile lumii este importat. În cazul națiunilor puternic industrializate, necesarul energetic importat se dublează (ajungând la 40%). În prezent, la nivel global, 75% din resursele de petrol sunt deținute de 14 țări OPEC, în timp ce jumătate din gazele naturale ale lumii provin din trei țări: Iran, Rusia și Qatar. Iar dacă combustibilii fosili sunt mărfuri globale al căror preț fluctuează în permanență, fiind în strânsă relație cu evenimentele economice și politice, prin contrast, subliniază raportul, energia regenerabilă abundă în întreaga lume, astfel încât, realmente fiecare țară poate deveni auto-sustenabilă din punct de vedere energetic. De exemplu, anumite țări utilizează deja la capacitate maximă (100%) resursele regenerabile, pe perioade îndelungate de timp. În 2015, Costa Rica a funcționat timp de 285 de zile doar pe baza resurselor energetice hidroelectrice, geotermale, eoliene și solare.

Anul 2015 a reprezentat o imensă oportunitate în ceea ce privește transformarea dezvoltării sustenabile. Atât Acordul de la Paris privind schimbările climatice, cât și adoptarea noii Agende pentru Dezvoltare 2030, prin cele 17 Obiective de Dezvoltare  Durabilă (ODD), au lansat o nouă direcție în politica dezvoltării globale: cea a responsabilizării comune, a solidarității și cooperării în fața celor mai mari provocări ale momentului. Autorii raportului sugerează că lupta comună pentru menținerea limitei de 1.5 grade Celsius ne ajută într-o bună măsură să îndeplinim o parte din ODD-uri. Astfel, limitarea încălzirii globale contribuie cu precădere la:

• reducerea sărăciei
• eradicarea foametei
• asigurarea sănătății și bunăstării populației
• oferirea unei educații de calitate
• asigurarea egalității de gen
• munca decentă și creșterea economică
• reducerea inegalităților
• asigură orașe și comunități durabile și
• presupune acțiunea climatică.

În acest sens, analiza experților indică faptul că prioritățile globale se intersectează de cele mai multe ori și cu cele naționale/locale.

Concluziile specialiștilor subliniază importanța unei jumătăți de grad care ar putea schimba gravitatea unor fenomene naturale extreme precum uraganul Sandy (2012), taifunul Yolanda (2013), superciclonul Pam (2015) sau uraganul Matthew (2016). Mai mult decât atât, atenționează raportul ONU, dacă trecem de limita de 1.5 grade Celsius, nu doar că vom fi martorii unor fenomene meteorologice asemănătoare celor menționate dar, cel mai probabil, vom asista neputincioși la dispariția unor țări precum Kiribati, insulele Marshall sau Maldive sau a unor teritorii joase din Bangladesh, Egipt, SUA și Vietnam ce vor fi înghițite de oceanele sau mările lumii. Așadar, dacă obiectivele ambițioase nu sunt îndeplinite pe deplin de politici actuale, este timpul ca țările lumii să își asume obligația comună de a remedia distrugerile și de a diminua posibilele pagube viitoare. 

Concluziile raportului, intitulat „Monitorul reducerii emisiilor de carbon” (Low Carbon Monitor), au fost prezentate în cadrul conferinței internaționale pe tema schimbărilor climatice, organizată de ONU în Marrakech (UNFCCC COP 22).