„O educație de calitate pentru toți”

Cum numărul persoanelor relocate forțat din pricina conflictelor armate violente crește, automat crește și cererea la educație iar resursele țărilor care adăpostesc refugiații scad treptat. Fără a îndeplini nevoile educaționale ale populațiilor vulnerabile, precum refugiații sau persoanele relocate forțat și fără implicarea efectivă a guvernelor, donatorilor externi, agențiilor umanitare și partenerilor de dezvoltare din sectorul privat, îndeplinirea celui de-al patrulea obiectiv de dezvoltare durabilă (ODD) va fi imposibilă pănă în 2030. 

De aceea, lipsa educației pentru cele 6 milioane de refugiați de vârstă școlară afectează nu doar indivizii ci și familiile acestora și societățile în care trăiesc și reduc oportunitățile pentru dezvoltarea pașnică și durabilă a lumii în care trăim, arată un raport întocmit de UNHCR în 2016. 

Adesea, trăind deja în regiuni sau state în care autoritățile fac mari eforturi pentru integrarea propriilor cetățeni în cadrul sistemului educațional, odată ce își părăsesc țările de origine, refugiații întâmpină dificultăți în căutarea școlilor potrivite și se adaptează destul de greu sistemelor de predare străine, în special din pricina barierei lingvistice dar și din cauză că au fost obligați să își întrerupă brusc studiile în țările de origine. 

Raportul UNHCR subliniază faptul că oportunitățile de învățare se diminuează extrem de mult atunci când copiii sunt obligați să își părăsească locuințele sau țara și, pe măsură ce aceștia cresc, accesul la educație este vizibil diminuat.  

Educație de calitate este „ancora” care va ține în școală copiii, încurajându-i să își continuă studiile și formarea pe tot parcusrul vieții. De aceea, educația are un efect protector numai dacă aceasta este de bună calitate. Cheia către o educație de calitate constă în politici educaționale solide și incluzive precum și profesori motivați și bine pregătiți, lucru greu de realizat în statele care adăpostesc refugiați.

De asemenea, școlile  ar trebui să fie refugii sigure. Ele pot avea un rol însemnat în identificarea copiilor refugiați care sunt victime ale abuzurilor, violenței sexuale sau discriminării pe criterii de gen, precum și recrutarea forțată, școala putând să-i conecteze pe aceștia direct cu serviciile corespunzătoare problemei pe care o au.

Ca exemplu pozitiv al rolului pe care îl poate juca educația în cadrul societății, estimările UNESCO indică faptul că până în 2030, educarea mamelor tinere, din învățământul secundar din regiunea Africii sub-sahariene ar preveni decesul a 3,5 milioane de copii între perioada 2050-2060. În plus, dacă toate fetele ar beneficia de educație la nivel secundar, căsătoriile fetelor extrem de tinere ar scădea cu aproape două treimi, în timp ce 59% dintre acestea nu ar mai rămâne însărcinate în regiunile din Africa sub-sahariană și Asia de sud și vest, unde sunt adăpostiți o mare parte dintre refugiați. 

„Educația trebuie să le permit tinerilor să prospere, nu doar să supraviețuiască”

„Cum comunitatea internațională caută cea mai bună soluție la criza refugiaților, este esențial să gândim dincolo de supraviețuirea de zi cu zi [n.r. a acestor oameni] (..) Educația le permite refugiaților să modeleze în mod pozitiv viitorul atât țărilor de azil cât și celor de origine, atunci când aceștia se vor întoarce într-o bună zi”,

crede Filippo Grandi, înaltul comisar ONU pentru refugiați.

În prezent, 16.1 milioane de refugiați se află sub mandatul UNHCR. Acestora li se adaugă alte 5.2 milioane de palestinieni înregistrați de UNRWA. Mai mult de jumătate dintre ei sunt copii iar 6 milioane dintre acești copii sunt de vârstă școlară primară și secundară. 

Experții UNHCR estimează că durata medie a timpului petrecut în exil de către un refugiat ajunge la aproximativ 20 de ani, un timp mult mai mare decât întreaga copilărie a acestor persoane. Din acest motiv, trebuie să avem o imagine de ansamblu a problemei și să încercăm să gândim și dincolo de nevoia de supraviețuire a lor.

Refugiații au competențe, idei, speranțe și vise. Ei se confruntă cu riscuri și provocări uriașe însă ei sunt în aceeași măsură puternici, rezistenți și creativi, plini de energie și dorința de a-și modela propriile destine, arată raportul UNHCR.

Grandi consideră că avem de-a face cu o criză cu care se confruntă milioane de copii refugiați:

„Educația pentru refugiați este extrem de neglijată, în special atunci când se numără printre puținele oportunități pe care le avem pentru a transforma și a construi noua generație astfel încât aceasta să poată schimba soarta zecilor de milioane de oameni la nivel global, nevoiți să își părăsească căminele”,

este de părere acesta. 

Școlarizarea copiilor și tinerilor refugiați în cifre

Unul din 200 de copii din întreaga lume este refugiat și unul din 8 migranți din lumea întreagă este copil. Față de 2005, în 2015 au fost de două ori mai mai mulți copii refugiați în întreaga lume. De asemenea, la nivel global, 50 de milioane de copii au migrat de-a lungul granițelor sau au fost forțați să își părăsească țările de origine, arată raportul Uprooted. The Growing Crisis for Refugee and Migrant Children, publicat de UNICEF. Dintre aceștia, 28 de milioane au fost dezrădăcinați ca urmare a unor conflicte abominabile. Între 2010 – 2015, UNICEF susține că 75% dintre acești migranți sunt copii. Totodată, 7 din 10 copii care au solicitat azil în Europa în anul 2016 provin din Siria, Afghanistan și Irak. 

„De fiecare dată când lumea întreagă privește imaginea unui copil refugiat și nimic nu schimbă soarta acestuia sau a altor milioane de copii, ochii istoriei se ațintesc asupra noastră, a tuturor”,

susține Anthony Lake, directorul executiv al UNICEF. 

În primii zece ani ai secolul XXI, media refugiaților la nivel global înscriși în școli era stabilă. Din 2011 aceasta a crescut în medie cu 600,000 de copii și adolescenți pe an, ajungând doar în 2014 la o creștere cu 30%. La acest ritm de creștere, UNHCR estimează un necesar de cel puțin 12,000 de săli de clasă noi și o creștere suplimentară a numărului de profesori cu cel puțin 20,000, în fiecare an. 

Sursă fotografie: captură ecran din raportul UNHCR, Missing Out: Refugee Education in Crisis

Potrivit cifrelor UNESCO și UNHCR, pentru anii 2014 și 2015, la nivel global, rata de înscriere a copiilor în învătământul primar era de 91%, în timp ce doar 50% dintre copiii refugiați urmau cursurile școlilor primare iar 1.75 de milioane nu aveau unde să meargă la școală. 

Cu cât copiii refugiați sunt mai mari, cu atât oportunitățile de învățare devin mai reduse. Riscul ca adolescenții refugiați să nu meargă la școală este de cinci ori mai mare decât media globală. Astfel, dacă la elevii din învățământul secundar global procentul atinge 84% din totalul acestora, doar 22% dintre refugiații adolescenți sunt înscriși la școală, în timp ce 1.95 milioane nu frecventează cursurile .

Sursă video: UNHCR via YouTube.com 

În ceea ce privește înscrierea la studiile superioare, rata globală era de 34% în timp ce numai 1% dintre tinerii refugiați promovau studiile universitare. 

În aproximativ 86% dintre cazuri, refugiații sunt găzduiți în state dezvoltate ale lumii și mai mult de jumătate dintre copiii și adolescenții refugiați din întrega lume care nu sunt înscriși la nicio școală sunt în Ciad, Republica Democrată Congo, Etiopia, Kenya, Liban, Pakistan și Turcia.

 În cazul crizei siriene, raportul arată consecințele dramatice ale conflictului armat, care macină țara încă din 2011, asupra educației tinerilor și copiilor sirieni. Astfel, dacă în 2009 94% dintre copii erau înscriși în școlile primare și secundare, în iunie 2016 procentul era de doar 60%, ceea ce însemnă că 2.1 milioane de copii și adolescenți sirieni nu aveau acces la educație în această țară. În țările vecine, peste 4,8 milioane de refugiați sirieni au fost înregistrați de UNHCR și dintre ei, 35% sunt de vârstă școlară. În Turcia, doar 39% dintre copii și adolescenții refugiați au fost înscriși în învățământul primar și secundar, în Liban doar 40% iar în Iordania 70%. Asta înseamnă că aproape 900,000 sirieni refugiați de vârstă școlară nu sunt înscriși în niciun sistem de învățământ. 

Grandi este de părere că doar dacă comunitatea internațională investește în acest domeniu putem vedea progrese ca cele înregistrate în Egipt, Iordania, Liban sau Turcia iar aceste investiții sunt în beneficial întregii comunități:

„Refugiații parcurg două călătorii: una care duce la speranță, cealaltă la disperare. Depinde de noi să îi ajutăm să găsească calea cea bună”,

spune Grandi.

Raportul Missing Out: Refugee Education in Crisis poate fi consultat integral în limba engleză aici.