Andriukaitis a fost până la sfârșitul lunii noiembrie comisar european pentru sănătate și siguranța alimentelor. Este autorul acestui op-ed, care este publicat exclusiv de EURACTIV.

Oamenii s-au ocupat de creșterea plantelor aproape de la începuturile civilizației umane. Am experimentat cu diferite plante și soiuri, obținând rezultate impresionante. Am dezvoltat porumbul din unele varietăți de porumb sălbatic și căpșunile din fructe sălbatice.

Selecția naturală și metodele artificiale au fost utilizate de-a lungul timpului pentru a obține mutații dorite și a dezvolta o plantă îmbunătățită.

Acum am descoperit o metodă mai rapidă pentru a înmulți, combina și produce soiuri mai bune - prin inginerie genetică. Ar putea fi o poveste de succes, nu? Dar vai, un val de suspiciuni și teamă a împins aceste inovații în afara UE.

Munca dificilă a oamenilor europeni de știință a adus beneficii în alte țări, unde inovația nu este sinonimă cu frica. În plus, ceea ce este și mai trist e faptul că procesul riguros de reglementare a devenit atât de anevoios încât a eliminat IMM-urile europene din acest domeniu științific: doar companiile mari, multe dintre ele străine, multinaționalele pot depăși obstacolele și pot realiza profit din această activitate.

Suntem, deci, la o altă răscruce în materie de inovație? Probabil. În contextul schimbărilor climatice și a unei populații mondiale în creștere, siguranța alimentară a devenit o preocupare majoră. Producția internațională de alimente este deja supusă unor presiuni ridicate.

Sunt preocupări legate de stagnarea randamentelor recoltelor din Europa, ba chiar sunt estimări că acestea vor scădea în continuare, inclusiv în cazul principalelor cereale, din cauza schimbărilor climatice.

Pot adăuga aici și degradarea calității solului, utilizarea în exces a pesticidelor, nevoia de a proteja biodiversitatea și polenizatorii. În aceste condiții, chiar ne putem permite să excludem complet noile tehnici de reproducere a plantelor?

Cred că ar trebui să reanalizăm această situație.

Trebuie să îmbunătățim urgent soiurile de plante pentru a le face mai rezistente la boli, dar și în fața altor factori biotici sau abiotici - cu alte cuvinte, este nevoie să facem speciile de plante mai tolerante la secetă sau inundații, mai bogate în nutrienți, dar și complet sigure.

Avem nevoie de inovație pentru a realiza asta. UE ar trebui să fie un lider în acest domeniu. În ritmul în care se schimbă lumea, nu avem luxul să ne bazăm doar pe selecția naturală. Dacă nu suntem dispuși să ne schimbăm și să adoptăm inovația, noi, Europa, ne vom transforma un muzeu al agriculturii.

Reproducerea plantelor este esențială pentru a face față provocărilor și pentru a răspunde nevoilor în schimbare. Avem nevoie de tehnici de reproducere care să fie competitive pe plan internațional și trebuie să promovăm tehnologii și abordări inovatoare și accesibile.

Mai important, este nevoie ca acestea să fie accesibile și organizațiilor mici, private sau de stat. Este posibil să găsim căi care să garanteze un înalt nivel de securitate și o protejare ridicată a biodiversității fără a ne priva de inovație.

Nu este nevoie să menționez că sunt multe abordări în Uniunea Europeană în acest sens. Tehnicile inovatoare de reproducere sunt doar un exemplu care arată progresul în sens pozitiv. Acestea sunt interesante în special pentru potențialul lor de a introduce caracteristici dorite în plante fără a introduce gene străine.

Cele mai cunoscute și cu evoluție rapidă tehnici includ mutageneza țintită, așa-numitele tehnici de editare a genomului. Acestea au arătat un potențial imens într-o gamă largă de utilizări în domeniul agro-alimentar (spre exemplu, îmbunătățirea rezistenței la secetă sau a compoziției în acizi grași a plantelor de soia, rezistența la boli și reducerea colorării cartofilor, dezvoltare și o rată de conversie îmbunătățită a hranei în cazul peștilor).

Aceste tehnici își pot dovedi valoarea și în sectorul sănătății (în terapii genetice și în studiul mecanismelor unor boli). Aceste tehnici ne ajută să progresăm mult mai rapid - dezvoltarea unui nou soi ia doar doi sau trei ani față de peste zece în cazul tehnicilor clasice.

Dezbaterea în privința noilor tehnici de reproducere a plantelor este intensă și deseori bazată pe emoții, precum frica sau profeții privind riscurile. De multe ori, noile tehnici de reproducere sunt denumite de oponenți drept „noile organisme modificate genetic”, cu probleme (nedemonstrate științific) de siguranță sau sunt pur și simplu respinse de agricultura europeană, din motive etice sau de altă natură.

Cred că acesta este un semnal clar că avem nevoie de o dezbatere serioasă pe temă, cu datele pe masă și cu o discuție liberă.

Curtea de Justiție a UE a decis în iulie 2018 că actuala legislație privind eliberarea în mediul înconjurător a organismelor modificate genetic se aplică și organismelor obținute prin noile tehnici de mutageneză.

Tot în 2018, dar în octombrie, grupul consilierilor științifici - care oferă consultanță independentă Comisiei Europene - a emis o declarație în urma verdictului CJUE, prin care susține că noile descoperiri științifice și tehnice semnalează că actuala legislație în domeniul OMG nu mai este adecvată și necesită o revizuire. Grupul consultanților cere o dezbatere mai incluzivă în privința metodelor prin care vrem ca UE să-și producă hrana. Sunt de acord cu aceste concluzii.

Dezbaterea a incitat, de altfel, și comunitatea științifică. Mulți oameni de știință consideră că produsele obținute prin noile tehnici nu trebuie să fie supuse aceleiași legislații ca și cele modificate genetic, subliniind că fermierii și crescătorii europeni, în special IMM-urile, nu vor beneficia de progresul științific și soiurile îmbunătățite.

Este un lucru cunoscut că am lua o poziție clară în această dezbatere în ultimele luni. În toamna anului trecut, la un Dialog cu Cetățenii din Italia, am subliniat că este nevoie să investim bani, timp și resurse în noile tehnici agricole.

Europa nu își poate permite să renunțe și să stea pe margine, când principalii noștri competitori fac progrese!

Faptele vorbesc de la sine. Știm că aceste noi tehnici de reproducere ne pot ajuta să abordăm provocări majore precum siguranța alimentară și intoleranțele la anumite alimente. Potențialul pare nesfârșit, pornind de la îmbunătățirea unor caracteristici agronomice la reducerea nevoii de pesticide și erbicide.

Să luăm exemplul grâului transgenic cu conținut redus de gluten, care ar putea fi folosit pentru producerea de materiale alimentare. Acest tip de grâu a fost dezvoltat de cercetători din Spania și SUA mulțumită unei tehnici de editare a genomului.

Cartofii dezvoltați cu o caracteristică de reducere a colorației maronii și care produc mai puțină asparagină sunt un alt bun exemplu, aceștia având potențialul de a reduce cu 60-70% formarea de acrilamidă atunci când sunt copți, prăjiți sau fripți la temperaturi ridicate.

Alte rezultate ne pot ajuta să combatem boli ale plantelor precum Xylella, nematozii pinului sau altele.

Sunt doctor în medicină; pentru mine este evident că inovarea și cercetarea pot aduce beneficii importante societății. Știința trebuie să fie în mijlocul evenimentelor atunci când evaluăm riscurile și beneficiile pentru oameni, sănătatea animalelor și mediu.

În același timp, trebuie să aruncăm o privire de ansamblu și să intrăm în dialog cu toate segmentele societății; este nevoie să îi ascultăm și pe cei care își exprimă îngrijorarea sau au dubii privind aceste descoperiri științifice. Subiectul este important și de interes general, de aceea trebuie să abordăm îngrijorările publicului, în special pe cele privind valori etice.

Dezbaterea va continua, probabil, ani de zile, și este corect să fie așa, deoarece știința va evolua și vom avea noi provocări de înfruntat. Dar nu ar trebui să o oprim.

Ar trebui să continuăm să discutăm, într-o manieră total transparentă, încercând să evităm prejudecățile și să fim deschiși la opiniile tuturor. Dar aceste discuții nu ar trebui să fie în detrimentul științei și inovației. Este important să agreem că progresul este posibil doar dacă se bazează pe știință. Transparența, etica în domeniul științific este cheia și ține de noi toți să o încurajăm.

UE conduce în lupta, pe baze științifice, contra schimbărilor climatice. Ar trebui să fim un lider și în domeniul inovației în domeniul creșterii plantelor, bazate pe argumente științifice.

Opiniile exprimate în acest articol aparțin autorului și nu reprezintă poziția EURACTIV.

Traducerea și adaptarea de Bogdan Neagu