Proiectul de act, introdus în decembrie, are ca scop simplificarea producției și certificării semințelor, în special pentru soiuri vechi și indigene. Cu toate acestea, propunerea legislativă este controversată, deoarece oponenții acesteia au avertizat că ar putea avea consecințe de anvergură asupra biodiversității agricole croate, scrie EURACTIV Croația.

Atât politica alimentară emblematică a UE, strategia Farm to Fork (F2F - „de la fermă la furculiță”), cât și strategia Comisiei pentru biodiversitate, vorbesc despre importanța conservării semințelor și despre necesitatea facilitării accesului pe piață al soiurilor indigene.

„Comisia va lua măsuri pentru a facilita înregistrarea soiurilor de semințe, inclusiv pentru agricultură ecologică, și pentru a asigura accesul mai ușor pe piață pentru soiurile tradiționale și adaptate local”, se arată în strategia F2F.

La fel, în cadrul celui de-al doilea pilon al politicii agricole comune (PAC), există o prevedere privind „conservarea și utilizarea durabilă și dezvoltarea resurselor genetice în agricultură”.

Cu toate acestea, actul legislativ include o serie de elemente problematice, potrivit asociației croate de agricultură durabilă Biovrt, care, în cooperare cu Asociația Croată a Producătorilor Organici (HSEP) și asociația fermelor familiale croate „Život”, a lansat o campanie, „Sămânța este dreptul nostru uman”, în ianuarie 2021.

Campania solicită ca producătorii să aibă dreptul de a selecta și cultiva semințe în propria fermă și a primit până acum sprijinul a 135 de asociații croate și a peste 31.000 de cetățeni.

Silvija Kolar-Fodor, președintele Biovrt, a subliniat că propunerea legislativă afectează în mod direct mii de fermieri, avertizând că va crește semnificativ prețul produselor și riscul unei creșteri suplimentare a prețului semințelor.

„Producția croată de semințe este insuficientă pentru a satisface nevoile și întregul sistem alimentar al țării noastre este dependent de importuri. În 2019, au fost importate semințe în valoare de 11,9 milioane de dolari (9,9 milioane de euro)”, a explicat reprezentanta Biovrt.

Una dintre problemele esențiale este că legea își propune să introducă termenul „semințe dintr-o exploatație agricolă” - sămânța unei varietăți de plante agricole produse și destinate semănatului exclusiv în propria fermă - și să interzică vânzarea acestora pe piață.

Cealaltă controversă este legată de includerea articolului 16, care restricționează chiar și utilizarea acestora în fermele de familie.

„Acest termen nu există în niciuna dintre directivele UE care reglementează producția de semințe”, a spus Kolar-Fodor, subliniind că Legea semințelor se aplică exclusiv utilizării comerciale și pieței semințelor.

„Proiectul de lege reglementează semințele din exploatațiile agricole și, în același timp, interzice în mod explicit introducerea lor pe piață. Prin urmare, credem că acest termen și toate prevederile care se aplică acestuia ar trebui șterse”, a subliniat ea.

„Nu există restricții noi”, spune ministerul agriculturii

Ministerul Agriculturii susține că noua lege nu impune restricții noi asupra sistemului de producere și certificare a semințelor, ci simplifică introducerea soiurilor vechi și indigene.

Potrivit ministerului, sectorul producției de semințe a crescut cu 23% în ultimii trei ani, dar în fiecare an aproximativ 20% din semințe sunt de o calitate extrem de scăzută - ceea ce duce la o scădere a producției.

„Randamentele semințelor neprelucrate sunt mai mici decât semințele certificate, iar procesarea crește randamentele la aproape 3 tone”, a subliniat ministerul.

Între timp, Agenția Croată pentru Agricultură și Alimentație (HAPIH) a subliniat că prin înregistrarea soiurilor pe Lista Națională a Soiurilor, toate soiurile existente vor fi adunate într-un singur loc, facilitând producția și comercializarea vechilor genotipuri indigene.

Cu toate acestea, Sunčana Pešak, secretarul HSEP, susține că acest lucru este contestabil, subliniind că articolul 16 prevede că fermierii pot cultiva doar semințe certificate pentru uz propriu, cu condiția să poată demonstra originea.

Maja Žulj Mihaljević, de la departamentul de creștere a plantelor de la facultatea de agricultură din Zagreb, a declarat că articolul 16 este o „idee internă a legislatorilor noștri” și nu a fost preluat din directivele UE de comercializare.

Din această perspectivă, măsurile legale de control al semințelor pentru nevoile proprii ale fermierilor sunt mai stricte în Croația în comparație cu alte țări ale UE, a spus ea.

Pešak de la HSEP a explicat că producătorii din alte țări ale UE sunt liberi să cultive semințe fără restricții pentru propriile nevoi și pot folosi soiuri neînregistrate.

„Singurele diferențe se referă la schimburile de astfel de semințe între ei și în ce condiții”, a spus ea.

De exemplu, țări precum Austria, Franța și, recent, Italia au recunoscut importanța schimburilor între producători ca parte a unei „practici de solidaritate importante pentru conservarea și dezvoltarea agrobiodiversității”, a subliniat ea.

Biljana Borzan, raportorul S&D pentru strategia F2F, a subliniat necesitatea susținerii dezvoltării semințelor.

„Având în vedere creșterea importantă a producției ecologice în Croația și planurile de dezvoltare în continuare din strategia F2F, ministerul ar trebui să intervină și să ia măsuri pentru a începe producția”, a spus Borzan, avertizând că fără semințe, „nu există independență în producție”.

„Dar se pare că se întâmplă pe dos”, a avertizat ea.

La 16 martie, comisarul pentru sănătate și siguranță alimentară, Stella Kyriakides, în numele Comisiei, a răspuns la o întrebarea legată de respectarea legislației UE, spunând că nu a fost încă informată cu privire la legea croată.

La cererea Consiliului, Comisia desfășoară în prezent un studiu privind posibilitățile de actualizare a legislației privind comercializarea semințelor.

„Croația are un potențial natural pentru o agricultură durabilă. Cred că noua strategie europeană - Pactul ecologic european - ne va permite să facem progrese substanțiale dacă adoptăm strategii și planuri coerente din timp”, a conchis profesorul Žulj Mihaljević.

Articol realizat de Iva Badanjak și Karla Juničić pentru EURACTIV.hr. Traducerea și adaptarea de Bogdan Neagu