„Ne confruntăm cu o situație de urgență, cu provocări atât economice, cât și de mediu”, a spus Frédéric Lambert, șeful departamentului european și internațional din ministerul francez al agriculturii și alimentației, în cadrul Forumului pentru Viitorul Agriculturii din această lună.

Agricultura contribuie cu 11% la emisiile de gaze cu efect de seră ale UE, iar procentul este de 17% în Franța, potrivit unui raport al principalului sindicat agricol din Franța (FNSEA).

În timp ce se înmulțesc cei care cer „înverzirea” sectorului agricol din Franța, reducerea utilizării pesticidelor și vor ca acesta să răspundă cererii crescânde a publicului pentru alimente sănătoase și durabile, guvernul a menționat, în timpul pandemiei, obiectivul suveranității alimentare.

Dar întrebarea centrală este: cum putem livra atât cantitate, cât și calitate într-un sector marcat de venituri mici, datorii excesive și o rată mare a sinuciderilor?

Agroecologia - o practică „inteligentă”

În planurile sale de reformare a politicii agricole comune (PAC), UE se angajează, printre altele, să consolideze practicile agroecologice.

Aceasta presupune o colecție de practici agricole care vizează reducerea presiunii asupra mediului, reintroducerea biodiversității și conservarea resurselor naturale printr-o abordare sistemică. Acestea includ agricultura ecologică, dar și măsuri agro-ecologice și climatice în agricultura convențională și practicile etichetate ca având „valoare ecologică ridicată”.

„Agroecologia reduce amprenta de carbon a agriculturii, promovează revenirea biodiversității, restabilește fertilitatea solului, previne poluarea aerului și a apei și crește rezistența economică a fermelor care produc alimente sănătoase și accesibile”, a argumentat Comitetul European al Regiunilor (CoR) într-o opinie publicată recent.

Aceasta ar fi o agricultură „inteligentă”, în armonie cu natura, care ar răspunde astfel provocării „transformării sistemice a metodelor de producție agricolă”.

Dar este nevoie de o asemenea abordare pentru a atinge obiectivele europene de „reducere semnificativă a utilizării îngrășămintelor chimice și a pesticidelor, precum și a antibioticelor, până în 2030”, așa cum este subliniat în politica alimentară propusă de UE, strategia Farm to Fork (de la fermă la furculiță - F2F).

Costurile de tranziție, un „obstacol major în calea schimbării”

Chiar dacă practicile agroecologice se pot dovedi profitabile pe termen mediu, tranziția generează adesea costuri imediate semnificative.

Aceste costuri de tranziție „sunt, fără îndoială, o frână majoră pentru schimbare”, potrivit unei declarații publicate în august 2020 de France Stratégie, organul consultativ al guvernului care analizează problemele sociale, economice și de mediu.

Grupul de reflecție instituțional evidențiază, de asemenea, o lipsă de corelație între cele mai multe practici ecologice și ajutorul financiar acordat acestora. Practic, France Stratégie subliniază că subvențiile din PAC sunt încă „prea deconectate de cerințele de mediu” impuse fermierilor.

În acest context, prin intermediul schemelor ecologice recent propuse, Comisia dorește să recompenseze practicile agricole prietenoase cu mediul.

Poziția Parlamentului European în negocierile actuale privind PAC este în favoarea plății în acest fel a cel puțin 30% din subvențiile către fermieri.

„Schemele ecologice fac posibilă o mai corectă luarea în calcul a riscurilor pe care fermierii și le asumă adoptând mai multe practici ecologice”, a spus Lambert. Franța ar presa foarte mult pentru sistemele ecologice obligatorii în negocierile pentru noua politică agricolă, potrivit unor informații din culisele negocierilor.

Strategia „de la fermă la furculiță” se bazează pe competitivitate, dar și pe dorința cetățenilor europeni de a-și schimba obiceiurile alimentare.

Potrivit Comisiei Europene, evoluția pretențiilor cetățenilor provoacă schimbări semnificative pe piața alimentară, iar acestea ar trebui privite ca o oportunitate pentru fermieri de a face un atu din sustenabilitate.

Un sistem alimentar durabil, așa cum este prevăzut în strategia F2F, ar fi „esențial pentru atingerea obiectivelor climatice și de mediu ale Pactului ecologic, îmbunătățind în același timp veniturile producătorilor primari și consolidând competitivitatea Uniunii”.

Nicio tranziție fără remunerație

Subliniind că agricultura este „în primul rând o activitate economică productivă, o profesie din care jucătorii trebuie să poată câștiga un venit”, raportul de orientare pentru 2020 al FNSEA francez insistă asupra unui număr de condiții prealabile esențiale pentru a permite fermierilor să facă tranziția pe care o speră toată lumea.

Printre condiții se numără politici publice proporționale cu ambițiile climatice, eliminarea barierelor în privința inovării și dezvoltării pentru agricultura competitivă, instrumente mai atractive de gestionare a riscurilor și „o politică externă în concordanță cu angajamentele noastre climatice”.

Agricultorii ar trebui, de asemenea, să fie remunerați în conformitate cu angajamentele lor în lupta împotriva schimbărilor climatice, potrivit raportului.

„Nu reglementările și cu atât mai puțin sancțiunile” vor încuraja fermierii să înceapă tranziția, spune raportul, adăugând că nu PAC, „cel puțin nu cu bugetul actual”, va asigura schimbarea într-un mod durabil.

În cele din urmă, doar o remunerație corectă va convinge fermierii să pornească - și să reușească - tranziția agroecologică, potrivit FNSEA. „Acest lucru se va face fie prin prețul produselor, fie printr-o remunerație completă pentru serviciile de mediu în cadrul unui acord contractual reînnoit”, a precizat raportul sindicatului agricultorilor francezi.

Articol realizat de Magdalena Pistorius pentru EURACTIV.fr. Traducerea și adaptarea de Bogdan Neagu