Politica Agricolă Comună ar putea primi mai puține fonduri după 2020, dar România dezaprobă ideea tăierii bugetului UE pentru agricultură și vrea ca acesta să susțină în continuare atât fermierii, prin subvenții directe, cât și dezvoltarea satelor.

Comisia Europeană a publicat săptămâna trecută un document de lucru în care a inclus mai multe opțiuni de analizat, de la menținerea bugetului actual al Politicii Agricole Comune (PAC), la reducerea cu 30%.

Statele membre vor decide în final cum va arăta PAC după 2020, dar, deocamdată, poziția României este clară: vrem ca fondurile alocate agriculturii să nu scadă, chiar dacă asta ar însemna ca țările membre, inclusiv România, să își majoreze contribuția la bugetul total al UE.

Chiar luni miniștrii agriculturii din statele membre se întrunesc în Consiliul UE pentru a discuta viitorul Politicii Agricole, dar negocierile vor continua în lunile care urmează.

Nu doar România se opune reducerii sumelor alocate PAC. Mai toate statele din est, dar și multe voci din economiile dezvoltate ale Uniunii sunt pentru menținerea bugetului actual al PAC, cu condiția unei reforme și simplificări a politicii, pe care de altfel și Bruxelles-ul o dorește.

Într-un interviu acordat EurActiv.ro, Alexandru Potor, secretar de stat în Ministerul Agriculturii, explică poziția României în privința viitoarei PAC și care sunt cele mai sensibile capitole de negociere.


CONTEXT

Statele europene încearcă acum să creioneze bugetul Uniunii post-Brexit, când Marea Britanie nu va mai contribui la sipetul UE, dar nevoile de finanțare vor fi mai mari.

Până la sfârșitul lui 2020, lucrurile sunt clare. Bugetul a fost stabilit cu ani în urmă, britanicii au promis că își vor onora promisiunile, deși vor ieși din Uniunea Europeană în martie 2019, iar banii sunt clar alocați principalelor politici europene.

Dar Comisia Europeană și statele membre trebuie să decidă acum cum va arăta bugetul UE în viitorul cadru financiar multianual, din 2021 în 2027. După plecarea Marii Britanii - contributor net la bugetul UE - resursele vor fi mai mici cu miliarde de euro, dar nevoile de fonduri se anunță mai mari, dat fiind că Uniunea va finanța noi programe în direcții în care nu s-a implicat până acum, precum securitate, apărare sau migrație.

În acest context, principalele politici - cea agricolă și cea de coeziune - care însumează aproape trei sferturi din bugetul UE s-ar putea trezi cu mai puțini bani alocați după 2020.

România vrea menținerea bugetului PAC la nivelul actual și în viitorul cadru financiar multianual, păstrarea celor doi piloni ai politicii - plățile directe către fermieri și fondurile de dezvoltare rurală -, o susținere mai bună a fermelor mici și mijlocii, dar fără a plafona plățile către marii fermieri, simplificarea accesării fondurilor, dar și o evitare a renaționalizării Politicii Agricole Comune, a spus Alexandru Potor, în interviul acordat EurActiv.

Redăm mai jos interviul integral:

EurActiv: Care sunt principalele puncte fierbinți în negocierile pentru viitoarea Politică Agricolă Comună?

Alexandru Potor: Principalele discuții sunt centrate pe chestiunea financiară. Statele membre își doresc, am văzut ca și poziție generală, menținerea unui nivel adecvat pentru Politica Agricolă Comună după 2020, în sensul păstrării nivelurilor actuale, știută fiind temerea legată de diminuarea bugetului comunitar prin ieșirea Marii Britanii din conceptul celor 28 de state membre. Deci aceasta ar fi una dintre principalele discuții. Așteptăm să vedem care va fi comunicarea Comisiei vizavi de cadrul financiar multianual și de-acolo vom ști dacă se propune sau nu o diminuare a fondurilor pentru partea de agricultură. Speranța noastră este să nu se întâmple lucrul acesta.

EurActiv: Care ar fi o posibilă soluție pentru a acoperi gaura lăsată de ieșirea Marii Britanii?

Alexandru Potor: O posibilă soluție este legată de creșterea contribuțiilor naționale la bugetul Uniunii Europene. Acest lucru este discutat, o majoritate a statelor membre s-a pronunțat în favoarea unei asemenea creșteri a contribuțiilor naționale, iar România se află printre aceste state membre care sunt de acord cu o asemenea variantă și sperăm noi că ea va fi îmbrățișată până la urmă la nivel general, pentru a asigura cu adevărat o finanțare cel puțin la nivelul actual, al perioadei 2014-2020.

EurActiv: Având în vedere că încă nu se știe bugetul, care este poziția României, ce am vrea să rămână neschimbat?

Alexandru Potor: Sunt câteva chestiuni sensibile și o să încerc să trec în revistă, foarte pe scurt, cele mai mari dintre ele:

Unu - ne dorim să existe în continuare cei doi piloni, partea de dezvoltare rurală și partea de plăți directe către fermieri, pentru că și-au dovedit viabilitatea. Și asta în contextul în care au fost discuții la un moment dat legat de posibilitatea ca o parte din investițiile din PAC să fie preluate pe politica de coeziune și noi am spus nu, dezvoltarea rurală ar trebui să rămână la nivelul Politicii Agricole Comune.

Pe de altă parte, se vorbește despre necesitatea convergenței interne - și mai direct oarecum, s-a luat în discuție țintirea mai bună a surselor financiare către fermele mici și mijlocii. România susține idea de a avea o finanțare adecvată și pentru fermele mari, și pentru fermele mici și mijlocii. Din toate cele patru variante prezentate în comunicarea Comisiei din 29 noiembrie 2017 pentru realizarea acestui obiectiv, noi nu suntem de acord cu plafonarea și am merge în ideea de a avea o plată redistributivă mai accentuată, pentru a susține, pe această cale, mai bine fermele mici și mijlocii.

Pe partea de convergență externă, România își dorește să ajungem la o egalizare a veniturilor, a plăților directe între fermierii europeni pentru că, în momentul de față, fermierii noștri primesc în jur de 180 de euro plată directă pe suprafață, ca medie, față de 260 de euro media europeană. Și considerăm că, pentru a avea cu toții șanse egale pe piața internă a Uniunii, trebuie să avem și această aducere la același nivel a sprijinului direct către fermieri.

O altă direcție pe care o vizăm și unde ne-am și pronunțat este legată de - trebuie să fiu foarte direct - respingerea ideii de renaționalizare a Politicii Agricole Comune, adică acea cofinanțare națională care a fost la un moment dat vehiculată. Aceasta ar deschide un mare pericol de inechitate și inegalitate între statele membre pentru că posibilitatea ca un stat membru să finanțeze oricât de mult își dorește, chiar și cu banii naționali, plățile directe ar pune în dificultate alte state care, poate, nu ar avea atâtea resurse financiare și asta deja ar dezechilibra politica agricolă, care nu ar mai fi comună.

Pe partea de simplificare, am solicitat reducerea birocrației și a fost preluată de comunicarea Comisiei. Comisarul european Hogan vorbea, și în comunicare dar și în discuțiile ulterioare, despre aceste planuri naționale strategice care ar coborî nivelul de implementare de la nivel comunitar la nivel național, al Politicii Agricole Comune. Ne-a asigurat că aceste planuri naționale strategice nu sunt un pretext pentru o posibilă renaționalizare, pentru că au fost unele state, printre care și România, care au atras atenția asupra unui asemenea pericol.

Cam acestea ar fi principalele repere. Foarte important este că ne dorim să continuăm o finanțare adecvată a dezvoltării rurale. Dezvoltarea rurală este importantă pentru România atât pe partea de infrastructură, dedicată autorităților publice locale, cât și pe partea de stimulare a business-urilor în domeniul agricol, pe partea de dezvoltare a fermelor - cele vegetale, pomicole, zootehnice - dar și pe partea de procesare, pentru instalarea tinerilor fermieri, pentru schimbul de generații, pentru business-urile non-agricole, care au existat în perioada actuală, 2014-2020, dar și după 2021 ne-am dori ca acest tip de intervenții să fie continuat.

EurActiv: Există și o discuție referitoare la modificarea ponderilor între fondurile de dezvoltare rurală și plățile directe către fermieri?

Alexandru Potor: Este un detaliu, aș spune, avansat, să vedem cât anume ar fi de la stat la membru la stat membru alocarea pe cei doi piloni, dar cu toate acestea merită o observație: noi considerăm că posibilitatea transferurilor între fonduri ar trebui să fie menținută. Dacă la un moment dat, prin intermediul acestor planuri naționale strategice, se decide o adaptare a alocărilor între acești doi piloni - așa cum îi vedem astăzi - cel de plăți directe și de dezvoltare rurală, aceasta să poată fi făcută.