Măsurile nou-introduse

În iunie 2013, după luni de negocieri privind cote, subvenții și măsuri de îmbunătățire a răspunderii de mediu, politicienii au aprobat prima mare reformă din ultimii 10 ani a Politicii Agricole Comune (PAC). Dar atunci când noile reguli au intrat în vigoare în 2015, un an mai târziu față de program, o parte din aceiași lideri care le-au aprobat au cerut schimbări pentru politicile prea dificil de administrat.

Privire de ansamblu

Lansată în 1962, Politica Agricolă Comună, sau PAC, reprezintă un sistem de subvenții si programe agricole ale Uniunii Europene care adună cel mai mare buget unic de cheltuieli din Uniune. PAC a fost întodeauna o lucrare în curs de execuție și îmbunătățire. Reformele începute în 1990 au căutat să depășească cotele de producție risipitoare. În 2003, o serie de eforturi au fost făcute pentru a decupla subvențiile de la anumite recolte sau produse, deși înțelegerea finală din 26 iunie 2013, implementată în 2015, a schimbat acest lucru.

”Decuplarea sistematică pare să nu mai fie obiectivul ultim. Cu excepția Germaniei, toate [țările] aleg opțiunea recuplării”, potrivit unei analize realizate de think tank-ul Farm Europe. Noua PAC a întârziat și mai mult eforturile de liberalizare a pieței prin extinderea cotelor pentru zahăr și a drepturilor pentru plantarea viței de vie.

De asemenea, programul a introdus o serie de noi elemente:

• flexibilitate în ceea ce privește transferul de bani între fonduri pentru plăți directe către fermieri (Pilonul 1) și dezvoltare rurală (Pilonul 2);
• stimulente pentru încurajarea oamenilor tineri pentru a deveni fermieri și a susține agricultura în familie;
• armonizarea graduală între plățile Pilonului 1 pentru fermierii din vechile State Membre și cei din țările care s-au alăturat din 2004;
• măsuri de "ecologizare” cu scopul promovării conservării solulului și protejării biodiversității.PAC este prezentată în patru reglementări care acoperă: dezvoltarea rurală, finanțare, plăți directe către fermieri, măsuri de piață.

În sens larg, scopurile sunt:

- asigurararea securității alimentare

- promovarea agriculturii sustenabile și a practicilor de mediu

- susținerea echilibrării dezvoltării pentru evitarea transformării zonelor rurale în sfere de sărăcie.

Procesul legislativ a fost unul istoric – în care pentru prima oară Parlamentul European a avut un rol egal în influențarea finanțării și legislației pentru agricultură, putere obținută prin tratatul de la Lisabona, 2009.

PAC adună aproximativ 40% din cheltuielile Uniunii Europene. Procesul lent de aprobare a echivalat cu întârzierea implementării cu un an mai târziu - în 2015.

Aflați în dificultate din cauza noilor reguli și a cerințelor complexe de raportare, miniștrii de agricultură au cerut simplificarea în anumite domenii cheie, precum ecologizarea și procesul de aprobare a proiectelor de dezvoltare rurală și reducerea cerințelor de raportare pentru organizațile producătoare. Schimbările vor intra în vigoare în 2016.

Probleme de administrare

Când Comisia Europeană a prezentat cadrul pentru Politica Agricolă Comună (PAC) 2014-2020, a fost marcat cel mai ambițios efort de la lansarea programului în 1962 de a lega agricultura de performanța în raport cu mediul.

• Dacian Cioloș, fost comisar european pentru agricultură, a prezentat în octombrie 2011 ”un nou parteneriat între cetățenii europeni și fermierii europeni pentru adresarea provocărilor de creștere, precum și în ceea ce privește securitatea alimentară și folosirea sustenabilă a resurselor naționale.” Însă în următorii doi ani, standardele de mediu propuse au devenit cele mai toxice elemente într-o dezbatere istorică.

Beneficiind de puterile obținute sub tratatul de la Lisabona (2009), Parlamentul European a avut pentru prima oară un rol mai important decât acela de ștampilă în procesul de aprobare a PAC. Liderii naționali, care jonglau simultan cu finanțări de tip bulgăre de zăpadă și crize ale datoriilor, își doreau să aibă un cuvânt mai puternic în ceea ce privește modul în care sunt cheltuite și administrate fondurile PAC.Cu un cost anual de 55 de miliarde de euro, PAC acoperă aproximativ 40% din cheltuielile europene.

• Simon Coveney, Ministrul Agriculturii în Irlanda și negociatorul șef pentru politica 2014-2020 în timpul președinției europene deținută de țara sa în prima parte a anului 2013, a caracterizat înțelegerea finală ca fiind bună pentru agricultură. ”Cred ca am găsit un echilibru pe care toată lumea să-l accepte”, a spus Coveney, fost membru al Parlamentului European. ”Lucrul acesta a fost nou pentru toți. Dar avem responsabilitatea de a livra ceea ce în opinia mea este cel mai important sector în Europa, respectiv industria agricolă și alimentară.”

Dar cu cerneala abia uscată pe înțelegere, statele membre au început să critice faptul că anumite măsuri din noul cadru sunt imposibil de administrat. Într-o scrisoare din 15 decembrie 2014 obținută de EurActiv, miniștrii agriculturii din Republica Cehă, Danemarca, Estonia, Germania, Suedia și Regatul Unit au cerut ”o politică agricolă comună mai simplă și mai eficientă cu locuri de muncă și creștere în inima acestei politici”. Ei au cerut în mod specific schimbării referitoare la reglementările noi privind diversificarea recoltelor, care obligă fermierii să mențină câmpuri înverzite permanent precum și așa-numitele zone de importanță ecologică (EFA) – create pentru a încuraja diversitatea biologică.

Mai multe schimbări sunt așteptate Comitetul Special pentru Agricultură al Consiliului Uniunii Europene a cerut Comisiei în mai 2015 să simplifice Politica Agricolă Comună într-o serie de zone cheie: penalitățile pentru fermierii care nu respectă măsurile de mediu și procesul de aprobare pentru proiecte de dezvoltare rurală. Comitetul a cerut reducerea birocrației pentru organizațiile producătoare.”Simplificarea eficientă” a Politicii Agricole Comune a fost, de asemenea, introdusă în agenda președenției Uniunii Europene deținută de Luxemburg [pdf], în a doua jumătate a anului 2015.

Comisia a anunțat deja șase pași meniți să clarifice politicile legate de administrarea EFA și are timp până în noiembrie 2015 să prezinte alte recomandări pentru restul domeniilor. Schimbările vor intra în vigoare în 2016.

Opinii

Illar Lemetti, Secretarul General Adjunct pentru Politici Agricole și Viața Rurală în Estonia, a declarat pentru EurActiv ca țara sa "nu pune la îndoială beneficile de mediu care urmează să fie obținute, în cazul aplicării pentru suport direct, dar ecologizare așa cum a fost finalizată prin acte delegate și implementate și alte documente îndrumătoare a adus multe detalii care complică procesul atât pentru aplicanți cât și pentru oficiali”.

"Luați de exemplu pragurile diferite și nivelele diverite de scutire pentru diversificarea recoltelor și zonele de importanță ecologică; numărul de controale, numărul de măsurători – chiar și pentru cele mai mici zone de importanță ecologică. Calcularea penalităților pentru cea mai mică abatere de la respectarea zonelor EFA produce reduceri disproporționate ale plăților.",

a declarat Lemetti într-un răspuns transmis pe email, în timp ce evaluarea Comisiei era în curs de desfășurare în luna iulie.

Susținătorii prezervării și conservării și o serie de grupuri de agricultură au argumentat că intervenția guvernelor naționale este cel puțin parțial responsabilă pentru complexitatea rezultată. De exemplu, o cerință care stipulează legarea a 30% din plățile de pe Pilonul 1 – aproximativ 15 miliarde de euro pe an până în 2020 – de performanța de mediu nu a fost de la început parte din discuțiile pentru PAC. Cerința a fost adăugată de liderii naționali în timpul negocierilor pentru bugetul 2014-2020. Analiștii sunt de asemenea de părere că înțelegerea din 2013 este, mai degrabă, o politică agricolă pestriță, decât ”comună”.

Renunțarea la zidul tradițional de protecție dintre Pilonul 1, care este finanțat de Uniunea Europeană, și Pilonul 2, care este împărțit între Uniunea Europeană și statele membre, este un exemplu. Conform think tank-ului Farm Europe, 11 țări, inclusiv Grecia și România, au întărit finanțarea pentru Pilonul 2, în vreme ce alte țări, precum Polonia și Slovacia, au decis să mute banii de la dezvoltarea rurală la suport direct pentru fermieri. Analiști PAC ai grupului arată, de asemenea, că politicile naționale pentru susținerea micilor fermieri variază mult. PAC a la carte Samuel Feret, președintele think tank-ului Groupe de Bruges, a exprimat teama că ”simplificarea” va însemna o reducere suplimentară a standardelor Europene. 

"Compromisurile la nivelul Uniunii Europene sunt mai dificil de atins. Din acest motiv, tendința generală a Politicii Agricole Comune este către meniu - PAC a la carte. ntr-o anumită măsură, PAC nu este atât de comună, cu atât mai mult cât una dintre realizările politice ale reformei este să lase mai multă flexibilitate statelor membre, să le lase să decidă toate detalile implementării. Având în vedere că avem o mai mare flexibilitate, aceasta duce la o complexitate mai mare",

 a declarat Feret pentru EurActiv.

Mandatul Comisiei de simplificare îi ingrijorează pe aceia care au sperat că Politica Agricolă Comună va aborda două provocări demografice principale în agricultură – îmbătrânirea populației de fermieri și declinul micilor proprietari. Ultima problemă este îngrijorătoare în mod particular in Italia, Polonia și România, unde agricultura micilor proprietari are rădăcini adânci. Cele trei țări alcătuiesc împreună 60% din fermele de familie din Uniunea Europeană.

Negociatorii PAC au ajuns la o înțelegere pentru reducerea treptată a sumei pe care un singur producător o poate obține peste 150.000 de euro pentru a combate criticile că PAC sprijină fermierii de bogați și corporațile agricole. Ei au adăugat stimulente atât sub Pilonul 1 și Pilonul 2 pentru fermierii de familie și aceia sub 40 de ani. Dincolo de 2020, Politica Agricolă curentă nu a fost implementată complet până în 2015 – întârziată un an de procesul legislativ și de negocierile lente.

În plus, față de provocările existente, este adăugat conflictul privind sancțiunile între Rusia și Uniunea Europeană care a lovit puternic producătorii de fructe, legume și carne. Există, de asemenea, temeri că o înțelegere comercială cu Statele Unite ar putea eroda o parte din suportul oferit fermierilor europeni. În pofida tuturor provocărilor, ministrul irlandez care a ajutat stabilirea unei înțelegeri în iunie 2013 se situează de partea rezultatelor.

"Sunt convins în continuare că înțelegere pe reforma PAC, stabilită în cursul președenției irlandeze, a fost echilibrată, luând în considerare prioritățile variate ale celor trei instituții implicate – Parlamentul European, Comisia și Consiliul",

 a declarat Coveney pentru EurActiv în iulie 2015. În ceea ce privește controversa prevederilor de mediu, el a declarat: ”discuțiile curente referitoare la ecologizare sunt legate de simplificarea unor reguli detaliate introduse de Comisia Uniunii Europene după înțelegere. ”

Dar deja părțile interesate se uită la 2020, când următoarea Politica Agricolă Comună va fi implementată. Feret, liderul think tank-ului Groupe de Bruges, ar vrea ca următoarea politică să dea mai multă greutate Pilonului 2, partea de dezvoltare rurală unde finanțarea este împărțită între statele membre și Bruxelles. ”Perspectiva in-out reprezintă un mod inteligent de a investi în viitor față de a investi în Pilonul 1”, a declarat Feret. El consideră că există mai multă răspundere în Pilonul 2 și în proiectele mai ”orientate câtre rezultate”.

Bugetul programului:  408,3 miliarde de euro până în 2020

Bugetul total al programului până în 2020 este de 408,3 miliarde de euro, din care 312.7 miliarde de euro vor fi dedicate pentru plăți directe către fermieri, iar 95.6 miliarde de euro pentru dezvoltare rurală. Restul va merge în principal pentru susținerea exportului. Feret nu își face iluzii ca investirea în Pilonul 2, preluând din Pilonul 1, va fi un proces ușor. ”Este posibil din punct de vedere politic dar are nevoie de o nouă manieră de a gândi. Pentru mulți miniștii ai agriculturii, reglementare pentru plăți directe din cadrul Pilonului 1 este cea mai bună metodă de a cheltui bani în fiecare an.

Noi cheltuim banii Uniunii Europene, dar nu avem o analiză reală a plăților directe din cadrul Pilonului”. PAC 2014 - 2020: măsuri 408 de miliarde de euro pentru agricultură PAC nu oferă doar susținere pentru fermieri. Aproape un sfert sau 95 de miliarde de euro din bugetul total al programului pentru perioada 2014-2020 merge către turism și alte proiecte de dezoltare rurală. Cea mai mare parte, 312,7 miliarde, este plătită direct către fermieri.PAC este programul cel mai mare și costisitor al Uniunii Europene, fiind asociat cu fiecare patru euro din zece cheltuiți de Uniunea Europeană.

Aproape 1.100 angajați ai Comisiei în 11 directorate specializate în agricultură sunt implicați în administrarea programului. Autoritățile naționale, regionale și locale joacă toate un rol în administrarea programului, despre care Comisia estimează că are aproximativ opt milioane de beneficiari – populația Uniunii Europene fiind de aproximativ 500 de milioane. În pofida importanței sale monolitice din punct de vedere politic și fiscal, agricultura este o mică parte din economia Europei: fiind asociată cu 1,7% din PIB și 4,6% din piața muncii, arată cifrele OECD.

Uniunea Europeană și Statele Unite concurează pentru a fi cel mai mare exportator agricol al lumii. Comerțul agricol al Uniunii Europene a ajuns la 120 de miliarde de euro în 2013. Protejarea teritoriului de acasă În timpul acesta susținătorii agriculturii de familie argumentează că Politica Agricolă Comună nu merge destul de departe pentru protejarea micilor cultivatori de la o moarte înceată. Majoritatea statelor membre nu au ales până acum să capitalizeze măsurile care permit plăți suplimentare pe Pilonul 1 si împrumuturi în cadrul Pilonului 2 pentru micii crescători.

Ecologizare: Mari ambiții puse în așteptare

Când Dacian Cioloș, comisar pentru Agricultură la aceea vreme, a prezentat propunerea sa pentru PAC 2014-2020 (12 octombrie 2011), el a vorbit despre transformarea agriculturii în sensul responsabilizării, din punct de vedere ecologic, cerând fermierilor: să mențină permanent pășunile; să diversifice culturile, fermierii find obligați să crească cel puțin trei recolte pe pământul lor arabil, dintre care două să reprezinte cel puțin 5% din pământ fiecare, iar ultima nu mai mult de 70%, să mențină zonele de importanță ecologică (EFA) la cel puțin 7% din terenurile agricole - excluzând zonele verzi permanente - prin margini de câmp, garduri vii, copaci, terenuri necultivate, elemente de peisaj, biotopuri, zone de protecție și păduri.

Liderii naționali și-au exprimat teama că propunerile vor fi foarte greu de suportat, în vreme ce o parte din grupurile de agricultură și-au arătat îngrijorarea că vor fi blocate în reguli de mediu standardizate în pofida diverisității de peisaj a agriculturii europene. În același timp, grupurile de mediu au văzut în aceste eforturi un bun început pentru o Politică Agricolă Comună mai verde.

Diferit față de propunerea inițială a Comisiei, măsurile aprobate în iunie 2013: Scutesc fermele de mai puțin de 15 hectare de la cerința de a crea zone de importanță ecologică. Inițial, cerința era aplicată pentru 5% din terenurile agricole cu o posibilitate de creștere la 7%, în funcție de evaluarea din 2017. Modificarea planului Comisiei scutește de la reguli mai mult de o treime din terenurile agricole și 89% din fermieri. Scutesc fermele de mai puțin de 10 hectare - o treime din fermele europene – de la diversificarea recoltelor.

Fermierii care au între 10 și 30 de hectare trebuie să planteze două recolte, cei care au peste 30 de hectare trebuie să planteze 3. Aproape 75% din teren poate fi acoperit cu o singură recoltă principală. Scutesc fermierii de la anumite legi de mediu si poluare a apei, în pofida eforturilor Comisiei și a unor membri ai grupului verde din Parlamentului European de a aduce agricultura în linie cu alte industrii. Scurgerile agricole reprezintă o sursă principală pentru contaminarea cu azotat a surselor de apă dulce, conform activiștilor de mediu.

Plăți: Mai mici pentru fermele mari, mai mult pentru armonizare Politica Agricolă Comună reduce treptat plățile din cadrul pilonului 1 către corporațiile agricole și proprietarii mari de pământ care primesc mai mult de 150.000 de euro pe an. De asemenea, sporturile în aer liber și facilitățile recreative nu mai pot fi clasificate ca oferind beneficii agricole.

În trecut, 20% din fermieri au primit 80% din plățile din cadrul Pilonului 1. Va exista o ”convergență graduală” a plăților de subvenție între fermierii din cele 15 state membre vechi ale Uniunii și cele 13 care s-au alăturat în 2004, inclusiv cel mai recent – Croația. Acesta a fost un punct de convergență pentru fermierii baltici care, în mod obișnuit, au primit o treime din ce au primit cei din vest. PAC impune ca niciun stat să primească mai puțin de 75% din media europeană până în 2019. Un nou ”sistem de plăți de bază” va impune plata pe hectar și va obliga guvernele naționale să aloce cel puțin 70% din fondurile pentru Pilonul 1 pentru aceste plăți.

De asemenea, nou este Fondul de Rezervă pentru Criză în valoare de 400 de milioane, creat pentru a asigura fermierii împotriva dezastrelor naturale. Suport: Un stimulant pentru tinerii mici fermieri Politica Agricolă Comună este presărată cu stimulente pentru ajutarea micilor proprietari să rămână în agricultură și să schimbe demografia unei profesii unde peste 80% din fermieri au vârste mai mari de 40 de ani. Producătorii de alimente cu un număr mic de hectare pot fi eligibili pentru plăți suplimentare de până la 1.250 de euro pe an, în vreme ce guvernele naționale pot folosi până la 2% din fondurile pentru Pilonul 1 pentru a încuraja oamenii sub 40 de ani să devină fermieri.

Politica Agricolă Comună deschide ușa pentru acordarea unor granturi (până la 70.000 de euro) fermierilor sub 40 de ani folosind Pilonul 2, în vreme ce fermierii mici vor fi eligibili pentru asistență de start-up de până la 15.000 de euro. Într-o altă schimbare majoră față de trecut, liderii politicii au susținut eforturile de a permite guvernele naționale să aibă flexibilitatea de a muta fonduri din cadrul Pilonului 2 în cadrul Pilonului 1 pentru a acorda un suport suplimentar pentru producătorii de alimente.

Cote: Reducere etapizată Conduși de Michel Dantin (Franța, PPE), membrii Parlamentului European au folosit noua lor putere legislativă pentru a amâna eforturile de liberalizare a pieței susținute de Comisie. De exemplu, ei au votat extinderea cotelor pentru zahăr și a drepturilor pentru plantarea viței de vie care ar fi expirat în 2016. Cotele pentru zahăr vor expira în 2017, doi ani mai târziu față de ceea ce a fost stabilit inițial în înțelegerea din 2005. Membrii Parlamentului European au reușit să introduce o nouă schemă pentru plantarea viței de vie după 2016, care va permite o creștere treptată – de până la 1% pe an – față de protecția pentru crescătorii de struguri.

POZIȚII

Duelul sancțiunilor dintre Uniunea Europeană și Rusia reprezintă o importantă sursă de îngrijorare pentru fermieri. Copa-Cogeca, organizația fermierilor europeni și a cooperativelor agricole, a primit cu bucurie anunțul Comisiei Europene în iulie 2015 privind planurile de a susține fermierii loviți de embargo-ul commercial, rezultat din conflictul din Ucraina.

"Producătorii europeni de lactate, carne de porc, fructe și legume suferă enorm de pe urmă restricției de export impuse de Federația Rusă",

a declarat Pekka Pesonen, secretar general Copa-Cogeca, pe 13 iulie 2015 [pdf]. Embargoul comercial ”a tăiat aproape jumătate, 5.5 miliarde de euro, din exporturile noastre agro-alimentare. De accea primim cu bucurie anunțul lui Phil Hogan (comisarul pentru agricultură), făcut în cadrul întălnirii de astăzi a miniștrilor europeni ai agriculturii, de a prezenta… o propunere de a susține producătorii de fructe și legume în urma crizei din Rusia. Aceasta va ajuta stabilizarea pieței, dar trebuie să analizăm detaliile mai întâi.”

”Salutăm, de asemenea, ca un pas înainte intenția Comisiei Europene de a extinde intervenția publică a Uniunii Europene și măsurile de depozitare în sectorul de lactate”, a spus Pesonen.

"Dar cu prețurile producătorilor mult sub costurile de producție din multe țări, prețul de intervenție pentru lapte al Uniunii Europene trebuie crescut pentru a lua în considerare costurile de producție mai mari. Îndemnăm, de asemenea, Comisia să avanseze plățile directe înainte de 1 decembrie și să se asigure că super-taxele din 2014/2015 se întorc în sectorul de lactate pentru a ajuta fermierii din industrie cu probleme de flux de numerar."

Liderul Copa-Cogeca a îndemnat totodată Uniunea Europeană să încurajeze Moscova să ridice interdicția asupra importurilor de carne de porc din UE.

Într-o declarație care anunța șase pași de ”simplificare” a zonelor de importanță ecologică, Phil Hogan, Comisarul pentru Agricultură, a spus (11 mai 2015):

"O parte din propunerile care vizează plățile directe nu necesită schimbări în regulile legislative, dar pot fi implementate la nivelul îndrumărilor curente și aplicate începând cu acest an. Intenționez să urmez aceste propuneri prin efectuarea a șase schimbări concrete care vor facilita viețile fermierilor și administratorilor naționali."

Miniștrii agriculturii din republic Cehă, Danemarca, Estonia, Germania, Suedia și Regatul Unit i-au scris noului Comisar Phil Hogan pe 15 Decembrie 2014 să schimbe măsurile de ecologizare ale Politicii Agricole Comune.

În scrisoare, ei au spus:

"Așa cum veți constata, administrațile statelor membre și Servicile Comisiei dumneavoastră lucrează din greu să asigure o implementare eficientă și efectivă a reformei PAC, în mod particular a noii scheme pentru plăți directe și a cerințelor de ecologizare. În lumina experiențelor noastre, credem că există un număr de oportunități pentru a simplifica cerințele centrale ale Politicii Agricole Comune și salutăm anagajamentul dumneavoastră pentru revizuirea aspectelor politicii pentru a obține un sistem simplu, efficient și flexibil."

”Suntem în mod particular dornici să colaborăm cu dumneavoastră pentru cerințele de ecologizare care sunt din păcate complexe. Astfel, vă rugăm să cereți Comisiei să adopte o abordare pragmatică pentru interpretarea îndrumărilor pentru ecologizare, având în vedere că aceste cerințe intră în vigoare anul viitor”, menționează scrisoarea.

În comentariul EurActiv publicat după emiterea de către Consiliu a cererii pentru simplificare în mai 2015, Angelo Caserta de la grupul de mediu BirdLife Europe a acuzat statele membre de folosirea simplificării pentru a slabi eforturile de a sprijini practicile agricole sustenabile.

"Comisia a propus initial să lege plățile de forme de practici agricole bune. Însă, în numele flexibilității și subsidiarității, statele membre au cerut derogări și scutiri, conducând la o politică agricolă complexă care este puțin probabil să livreze. Aceiași actori care au creat această complexitate cer acum simplificarea, chiar înainte de începutul implementării politicilor. Ne putem întreba dacă aceste cereri sunt făcute cu bună credință sau dacă adevăratul scop este să continue demantelarea a puținului care a mai rămas din carcasa verde și goală a PAC",

a scris Caserta.

Coaliția Lanțului Agro-Alimentar (AFCC), care reprezintă 11 asociații din industrie, a prezentat pentru Phil Hogan, comsiarul agriculturii, la expoziția universală de la Milano, 29 iunie 2015, o declarație comună asupra viitorului agriculturii și industriei alimentare.Alexander Doring, președintele AFCC și Secretarul General al Federației Europene a Producătorilor de Furaje, a declarat: "AFCC este mulțumită să vadă anagajamentul Comisarului Hogan pentru stimularea inovației în lanțul agro-alimentar (…). Membrii AFCC insistă pe nevoia de a remodela cadrul de politici publice a Uniunii Europene prin eliminarea blocajelor și asigurarea de stimulente pentru favorizarea dezvoltării unui instrument comprehensiv de inovație care să permită partenerilor lanțului agro-alimentar european să devină mai productivi într-un mod sustenabil.

În "Evaluarea și Monitorizarea Politicii Agricole” pentru 2015, OECD susține că schemele pentru plata directă, 

"dacă sunt legate de obiective clare și beneficiari, precum și potrivite pentru problema în discuție, pot fi alternative eficiente pentru a atinge a arie largă de obiective publice, inclusiv acelea ce se referă la obținerea unor beneficii de mediu. Îngrijorările privind impactul negativ al agriculturii asupra mediului natural ar trebui să fie adresate printr-un amestec de soluții bazate pe piață, reglementări și taxe."

”Investițile agricole, incluzând atât investițile directe domestice cât și cele străine, pot avea un efect de transformare și impact pozitiv la nivel local, national și regional”, conform "Perspectivei agricole 2015-2020”, publicată de OECD și de Organizația pentru Hrană și Agricultură a Națiunilor Unite. ”Creșterea investițiilor în agricultură este, în fapt, una dintre cele mai importante și eficiente strategii pe termen mediu și lung pentru îmbunătățirea producției agricole, promovarea creșterii economice, reducerea sărăciei și întărirea securității alimentare”.

La lansarea raportului pe data de 1 iulie 2015, Secretarul General OECD, Angel Gurria, a declarat:

"Perspectiva pentru agricultura globală este mai calmă decât a fost în anii precedenți, dar nu există loc pentru satisfacție. Nu putem exclude riscul unor noi creșteri de prețuri în anii ce vor urma.” "Guvernele ar trebui să folosească avantajul condițiilor curente pentru concentrarea pe dezvoltarea politicilor care cresc productivitatea, stimulează inovația, administrează mai bine riscurile și asigură beneficii ca urmare a unor sisteme agricole solide atât pentru consumatori cât și pentru fermieri".

Agenția Europeană de Mediu declară în raportul său Mediu European - status și perspective 2015: "În pofida îmbunătățirilor în ceea ce privește mediul în deceniile precedente, provocările pe care Europa le înfruntă azi sunt considerabile. Capitalul natural European este afectat de activități socio-economice precum agricultură, pescuit, transport, industrie, turism și expansiunea zonelor urbane. Presiunile globale asupra mediului au crescut cu viteză fără precedent din anii 90, condusă nu doar de creșterea economică și demografică ci și de schimbări ale modelelor de consum.”

Think tank-ul Farm Europe a lansat o analiză a noii Politici Agricole Comune în același timp cu intrarea în vigoare a multor dintre prevederile sale în ianuarie 2015.

Analiza realizată de Yves Madre notează:

• Folosirea răspândită a plafonării plăților, mergând mai departe de minimul reglementat, cu introducerea plafoanelor pentru ferme individuale în 8 state membre, o mișcare care părea de neimaginat din 1992;
• Inversarea abordării în ceea ce privește cuplarea suportului.
• Decuplarea sistematică nu mai pare să fie obiectivul primar. Cu excepția Germaniei, toate statele membre au început să folosească opțiune recuplării, oferind un răspuns generic pentru faptul că asistența directă necuplată a fost, prin definiție, neconectată la nevoile generate de schimbările de piață (aceste alegeri trebuie înțelese în lumina contextului economic al industrilor de lapte și carne la vremea când decizile au fost luate).
• Folosirea substanțială a flexibilității naționale în raport cu obiectivul de ecologizare de către o majoritate a statelor membre, ceea ce ar putea introduce o sursă de distorsionare a pieței, precum și complexitate în termenii implementării și administrării PAC.
• Reforma PAC a introdus de asemenea un grad de flexibilitate a prevederilor referitoare la plățile de asistență directă (primul pilon al PAC).

Această notă de informare examinează 6 componente cheie a prevederilor de implementare aduse de reforma din 2013; componente care vor avea un impact asupra pozițiilor statelor membre în viitoarele negocieri.

Într-o scrisoare către comisarul agriculturii, Phil Hogan, 8 grupuri europene pentru conservare au cerut implementarea deplină a zonelor de imprtanță ecologică (EFA) așa cum fusese propus în draft-urile inițiale ale PAC 2014-2020:

"În vreme ce EFA au fost menite să protejeze și să mărească caracteristicile de peisaj în ceea ce privește fermele, acest obiectiv legitim a fost din păcate diluat printr-un proces de reformă, care a lăsat statele membre libere să decidă între oferirea de adăposturi pentru biodiversitate fermelor europene sau permiterea fermierilor să crească recolte și să folosească susbtanțe chimice care atacă aceiași biodiversitate."

Scrisoarea a fost transmisă de BirdLife, Arche Noah, the European Forum on Nature Conservation and Pastoralism, the Pesticide Action Network, Slow Food, the European Environmental Bureau, Compassion in World Farming și organizația pentru alimente organice IFOAM. În timpul dezbaterii PAC din 2013, statele baltice au făcut lobby pentu armonizarea plăților pentru fermieri între statele membre mai vechi și cele 13 care au aderat după 2004.

Întrebat de EurActiv dacă este satisfăcut de schimbări, Illar Lemetti, secretarul general adjunct pentru Politici Agricole și Viața Rurală în Estonia, a declarat:

"Luând în considerare faptul că în timpul negocierilor platfonul Estoniei pentru 2019-2020 a fost ridicat de la nivelul preliminar de 134 de milioane de euro la 169 de milioane, ar fi nerecunoscător din partea noastră, să nu fim mulțumiți".

”Chiar și așa, încă sperăm ca înțelegerea generală (...) să continue convergența nivelelor de suport (...) între statele membre după 2020,” a declarat Lemetti într-un mail. Într-o luare de poziție din 2013, Copa-Cogeca a spus referitor la propunerea Comisiei pentru reforma PAC 2014-2020: ”O temă comună a reformei PAC ar trebui să fie simplificarea".

Din păcate, în pofida acceptării din partea Comisiei a nevoii urgente de simplificare, fiecare reformă produce o creștere a complexității și birocrație. Propunerile curente ale Comisiei nu sunt o excepție. Propunerile privind respectarea recoltelor, ecologizarea, plafonarea definiției fermierilor active, precum și propunerea de a fragmenta primul pilon, vor face sistemul mult mai puțin transparent și mult mai dificil pentru fermieri și guverne. Dacă o propunere nu produce o simplificare trebuie să fie revocată într-o manieră care să nu creeze discriminare între fermieri.